
O panoramă a insulei Capri spre Golful Napoli. Fotografii: Lucian Muntean
26/10/2017
Visul din Capri al doctorului Munthe
În portul Marina Grande din insula Capri ajungi cu un vas de pasageri dinspre Napoli sau Sorrento. În timpul scurtei navigări, care durează mai puțin de o oră, poți admira în tihnă golful Napoli și vulcanul Vezuviu.
Odată ajuns pe insulă, e un du-te-vino contrastant, între cei care își duc propriile bagaje și cei care le cară pe ale altora, spre iahturile de lux ancorate pe chei.
Forfota se transformă apoi în aglomerație, fiindcă taxiurile sunt ceva rarisim în Capri. Uneori mai apare câte o decapotabilă, cu dedicație pentru cine știe ce rezident la una dintre superbele vile aburcate pe stânci.
Dacă ești în vacanță, poți alege plăcuta variantă a unui lung suiș pe pasajele cu trepte, până sus, în Capri. Treci astfel pe lângă grădini cu plante exotice, iar panorama devine tot mai interesantă.
Labirintul de străduțe te îmbie continuu cu terase și restaurante, plus o gamă de magazine prin care roiesc turiști de toate națiile. După o plimbare prin Giardini Augusto, ajungi la o faleză abruptă de unde se vede emblematica imagine cu I Fraglioni − stânci răsărind din mare.
Tot de aici coboară abrupt spre plajă drumul Krupp, săpat în stâncă.
O galerie foto cu Insula Capri:
Pentru a ajunge pe partea cealaltă, la Anacapri, oraș aflat în vestul insulei, te așteaptă un traseu spectaculos. Autobuzele care fac naveta sunt foarte mici, adaptate drumului extrem de îngust care se cațără efectiv pe versantul muntelui.
La un moment dat, vezi o panoramă de la o asemenea înălțime, că te întrebi dacă nu cumva ai decolat. Doar curbele strânse și crengile copacilor ce se lovesc de geamuri te asigură că încă ești pe pământ.
După așa un drum anevoios, ești fericit că ai ajuns cu bine la Anacapri. Orășelul cochet, cu vile și biserici văruite toate în alb, stă cocoțat pe stâncile calcaroase, înconjurat de o pădure de pini și de chiparoși.
Indicatoare de la colț de stradă te îndrumă spre vila în care a locuit cândva medicul și scriitorul suedez Axel Munthe. Pentru că adevărata comoară de pe insula Capri este Villa San Michele.
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
În 1887, s-a mutat la Anacapri și a izbutit să cumpere terenul cu grădina unde era ruina capelei San Michele. A început reconstruirea vechilor clădiri, cu mare entuziasm, lucrând chiar și de unul singur sau ajutat de localnici.
„Habar n-aveam de arhitectură, la fel ca toți tovarășii mei de muncă. Nu s-a amestecat, ca să-mi ajute la construcție, niciun om cu știință de carte, n-am consultat niciun arhitect, n-am întocmit nici schițe, nici plan, nu s-a făcut niciun fel de măsurătoare exactă. Totul s-a înjghebat «all’occhio»”, scrie Axel Munthe în autobiografia Cartea de la San Michele, publicată prima oară în 1929 și tradusă ulterior în 50 de limbi.
Construcția a avansat anevoios din pricina lipsurilor financiare. În timpul săpăturilor și a lucrărilor de renovare, medicul suedez a avut parte de o descoperire surprinzătoare, nebănuită inițial.
A dat peste vestigiile unei vile romane. Astfel, capiteluri de coloane, blocuri de piatră cioplite și fragmente de mozaic au fost înglobate în noua construcție sau au decorat grădina.
Casa și pergola păstrează mare parte din aceste fragmente, încorporate în ziduri. Aceste vestigii antice au fost completate de Axel Munthe cu numeroase alte sculpturi, pe care le-a colecționat de-a lungul timpului.
Ani la rând, Axel Munthe a avut un oaspete de seamă la Villa San Michele: pe Victoria de Baden, regina Suediei.
Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi
La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.
Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”
„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.
În 1892, el a devenit medicul familiei regale a Suediei. Acesta i-a recomandat reginei Victoria, care se pare că suferea de o bronșită severă, să-și petreacă iernile la Capri, într-un climat mai blând. Abia în toamna anului 1910, regina a călătorit la Capri, iar de atunci, cu excepția anilor Primului Război Mondial și a perioadei de la sfârșitul vieții, a petrecut aici, în Marea Tireniană, câteva luni pe an.
Regina făcea plimbări pe insulă împreună cu Axel Munthe și vizita adesea Villa San Michele. Uneori organizau concerte de seară, iar ea cânta la pian.
Concertele de muzică clasică se țin și în prezent, pe timpul serilor de vară. Înainte de moartea sa, în 1949, Axel Munthe a donat această vilă, prin testament, statului suedez. De atunci este deținută de o fundație suedeză care a transformat-o în muzeu și centru cultural.
Grădinile vilei, aflate pe o terasă situată la o altitudine de 327 de metri, oferă o priveliște uluitoare asupra orașului Capri și a portului Marina Grande, până departe, spre Vezuviu.
O galerie foto cu Villa San Michele:
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


