Viitorul muncii: de ce recalificarea e cheia

Mulți analiști avertizează cu privire la un viitor distopic în care automatizarea duce la un șomaj masiv, cu efecte negative în ansamblul societății. Alții sunt de părere că, în condițiile în care sunt aplicate politicile potrivite, aceste tehnologii vor oferi creșteri salariale importante, o speranță de viață mai îndelungată și creștere economică generalizată.

Factorul determinant care face diferența între viitorul distopic și o societate sănătoasă ține de capacitatea economiei private și a guvernului de a recalifica forța de muncă. Recalificarea este cea care pregătește potențialii angajați să aplice noi tehnologii și să-și întărească aptitudinile „soft” pentru a putea comunica mai eficient.

Dar este foarte ușor să faci seminarii peste seminarii despre această problemă, și mult mai greu să pui la punct un sistem coerent prin care să asiguri recalificarea a sute de mii sau chiar milioane de angajați.

Marea problemă din viitorul muncii

Majoritatea rapoartelor privitoare la viitorul muncii (Future of Work) estimează că roboții, inteligența artificială și alte tehnologii vor elimina între 5-15% dintre locurile de muncă în următorii 10 ani. În același timp, noile tehnologii vor crea cel mai probabil un număr similar de locuri de muncă, dar în alte domenii.

Marea problemă este că cel puțin o treime din activitățile efectuate în 60% dintre locurile de muncă actuale vor fi automatizate până în 2030.

Implicațiile pentru angajați sunt simple. Cei care învață să aplice noile tehnologii în munca lor vor deveni mult mai productivi și vor câștiga mai mulți bani. Muncitorii care nu vor învăța permanent să stăpânească aceste tehnologii își vor pierde locurile de muncă. Iar acest lucru este valabil atât pentru linia de producție din fabrică, precum și pentru munca de birou.

Implicațiile pentru mediul de afaceri sunt la fel de simple. Trebuie să-și recalifice angajații cu noi tehnologii dacă vor să rămână competitivi. Dacă amână să facă asta sau se bazează pe stat pentru recalificare, vor pierde competiția cu concurența – atât pe piața internă cât și pe plan internațional.

Cadrul recalificării

Sunt mai multe moduri în care poate fi exprimată paradigma viitorului muncii. Programul Managing the Future of Work de la Harvard Business School împrumută un cadru creat inițial de Nir Jaimovich (University of Zurich) și Henry E. Siu (University of British Columbia) pentru a înțelege viitorul muncii. Activitățile legate de muncă sunt categorizate pe două dimensiuni.

Joburile de rutină implică un set relativ mic de activități specifice care pot fi îndeplinite prin urmarea unor instrucțiuni foarte bine definite.

Joburile de tip non-rutină implică un mare număr de sarcini care necesită flexibilitate, creativitate, rezolvarea problemelor și abilități de interacțiune umană. Joburile manuale necesită, evident, activități fizice, în timp ce joburile cognitive necesită în principal exercitarea gândirii.

Ei bine, joburile cognitive de tip non-rutină au cele mai mari salarii. Acestea includ directorii executivi, doctorii, avocații și programatorii de computere. În schimb, joburile manuale de tip non-rutină au cele mai mici salarii. Acestea sunt, de obicei, joburi în servicii, cum ar fi barmani, grădinari, oameni de serviciu sau asistenți la domiciliu.

Ocupațiile de rutină, indiferent că sunt manuale sau cognitive, sunt perdantele automatizării. Joburile cognitive de rutină sunt, de exemplu, în vânzări și în administrarea birourilor. Joburile manuale de rutină sunt pe linia de asamblare din fabrici.

În studiul Polarization of Jobs de Jaimovich și Siu se arată efectul automatizării pe piața muncii. Din 1982, ocupațiile de rutină, pâinea și cuțitul clasei de mijloc americane, au scăzut de la 56% la 42% din totalul pieței. În același timp, joburile de tip non-rutină cu salarii mici și mari au crescut substanțial.

Aceste date subliniază fenomenul care desparte societatea între câștigătorii bogați și pierzătorii plini de mânie ai revoluției digitale.

Revoluția recalificării

Raportul Towards a Reskilling Revolution publicat în 2018 de World Economic Forum are o abordare foarte practică cu privire la conectarea seturilor de calificări folosite de joburile în pericol să dispară cu cele ale noilor joburi aflate în creștere. Exemple: contabilii primari devin contabili autorizați, secretarele devin specialiști în resurse umane, mecanicii devin lucrători în construcții etc. Este un prim pas în cariera oricui vrea să rămână relevant pe piața muncii. Dar asta nu înseamnă că e destul.

Raportul își bazează concluziile pe baza de date Burning Glass Technologies, care agregă informații cu privire la 15.000 de calificări unice, de-a lungul a 550 de grupuri de calificări și 50 de milioane de postări de joburi online.

Graficul Burning Glass de mai jos ne oferă trei idei importante:

Un sondaj McKinsey efectuat în 2017 asupra a 300 de mari corporații a concluzionat că directorii văd tot mai mult investițiile în recalificarea și dobândirea de noi calificări din partea muncitorilor actuali ca fiind o prioritate a companiilor, iar nu a guvernelor. 62 dintre aceste corporații intenționează să recalifice sau să înlocuiască mai mult de un sfert din forța lor de muncă între 2020 și 2023 din cauza avansului automatizării și digitalizării.

Care sunt noile calificări?

Cea mai bună dovadă că mediul de afaceri are nevoie urgentă de recalificarea forței de muncă este abundența firmelor de consultanță care creează conținut pe subiect. Apreciez în mod deosebit modelul promovat de cei de la McKinsey pe subiect pentru că ne arată moduri practice în care ne putem adapta sistemul de educație vechi de peste 100 de ani la revoluția digitală.

Modelul abilităților forței de muncă a celor de la McKinsey este împărțit în 5 categorii și estimează modul în care se va schimba cererea pentru aceste calificări între 2016 și 2030. Arată, pe scurt, importanța învățării cum să aplicăm noile tehnologii în munca noastră, precum și valoarea mare pentru viitorul muncii a așa-numitor soft skills, abilitățile emoționale și sociale.

Detaliile din fiecare categorie descriu abilitățile care conduc la joburile bine plătite din viitor. Multe dintre calificările avansate de programare și analiză a datelor pot fi dobândite deja prin cursuri valabile global, la prețuri accesibile (de obicei în jurul a 1-3000 de dolari americani) la majoritatea universităților de top din America. Ele deschid calea către joburi extrem de bine plătite, indiferent unde te afli în lume.

Oamenii nu mai sunt nevoiți să meargă 3-4 ani la facultate pentru a primi o diplomă de multe ori puțin legată de abilitățile dobândite, ci pot opta pentru cursuri de calificare specializate, care durează câteva luni sau maximum un an, și pe care le pot plăti și aduna separat într-un mănunchi de calificări și abilități care le facilitează fie către avansarea în carieră, fie mutarea către joburi mai bine plătite.

Dar abilitățile cognitive și emoționale de un nivel mai înalt necesită schimbări substanțiale în sistemele noastre de educație primară, nu doar universitară sau post-universitară.

Despre acestea, într-un articol viitor al seriei.