Prevenție, nu împușcare. Cum ar trebui gestionată problema urșilor, astfel încât să existe cât mai puține conflicte om-animal

Oana Moisil

Legea care va permite uciderea unui număr aproape dublu de urși față de anul trecut a fost aprobată în Camera Deputaților cu 246 de voturi „pentru”, în aprilie. 

Inițiatorul legii a fost Tánczos Barna, același care a inițiat creșterea cotelor de prevenție și intervenție în ultimii trei ani. Fostul vicepremier și actualul ministru interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale a justificat inițiativa cu ajutorul unui studiu contestat de experți pentru lipsa de transparență. „Metodologia nu ne-a fost pusă la dispoziție nici până în prezent”, susține Orieta Hulea, director general WWF-România.

În ceea ce privește limitarea cazurilor în care urșii ajung în localități, există soluții care să nu fie letale pentru animale. WWF, împreună cu autoritățile locale și comunitatea din Băile Tușnad, au implementat mai multe măsuri în localitatea din Harghita și astfel au ajuns, de la peste 200 de apeluri la 112 referitoare la prezența urșilor în apropierea gospodăriilor în urmă cu cinci ani, la 14, în ultimul an.  

Într-un interviu pentru PressOne, Orieta Hulea susține că, dacă aceste intervenții letale nu vor avea ca scop extragerea din populație a indivizilor problematici care se întorc frecvent în zonele în care sunt atrași, problema se va accentua. 

PressOne: În aprilie, în Parlament a fost votată o lege care, dacă va fi promulgată, anul acesta vor fi împușcați 859 de urși bruni, în cota de prevenție, și ar putea fi omorâți alți 110 din cota de intervenție. Cum vedeți această nouă intervenție legală în ceea ce privește controlul populației de urși? 

Orieta Hulea, director general WWF-România: Așa cum noi am spus în nenumărate rânduri, ori de câte ori a intervenit o inițiativă legislativă prin care se dorea creșterea cotelor, am spus că nu va fi o soluție care să rezolve problema conflictelor și că este mult mai important să se investească în măsuri de prevenție. 

Pentru urs, fiind specie strict protejată prin Directiva Habitate, în mod clar vânătoarea nu este permisă, dar se pot da și s-au dat derogări în baza unor studii pe care noi le-am contestat de-a lungul timpului, începând cu 2016. Atunci s-a oprit vânătoarea la trofeu și ideal ar fi trebuit mers pe aceste măsuri de prevenție. 

Anul trecut a mai apărut un studiu care arată că România are în jur de aproape 11.000 de urși. Noi din nou am contestat rezultatele, iar metodologia nu ne-a fost pusă la dispoziție nici până în prezent. De fiecare dată, noi am spus că trebuie să vedem întâi care este mărimea populației, pe bază genetică, și de-acolo să pornim să găsim soluții pentru gestionarea conflictelor. 

Din păcate, suntem în această situație în care avem un studiu și există în paralel și o lege. A fost o inițiativă separată care vine acum și pune pe masă aceste cote crescute, atât de prevenție, cât și de intervenție. Ceea ce ridică semnul de întrebare mai mare este numărul mare de exemplare pentru cota de prevenție. Deci asta înseamnă vânătoare din nou. Și noi credem că dacă aceste intervenții letale nu vor avea ca scop extragerea din populație a indivizilor problemă habituați, care se întorc frecvent în zonele în care sunt atrași, nu se va putea rezolva problema.

Concret, cum ar trebui identificați urșii care fac probleme?

România post moțiune de cenzură. Cine plătește pentru jocurile de putere

Vlad Adamescu (Politică la minut) și sociologul Dani Sandu au explicat pentru PressOne cum se reflectă jocurile de putere în încrederea românilor în politică, la ce am putea să ne așteptăm în viitorul apropiat și ce ar trebui să facă acum cei rămași să conducă țara, dar și cei ce vor veni la guvernare. 

Fără casă în cel mai bogat oraș al României. Cum o familie evacuată de autorități așteaptă de 16 ani o locuință socială

Bucureștiul, cel mai bogat oraș al României, nu a mai construit nicio locuință socială din 2014. Între timp, peste 14.000 de familii așteaptă o casă. 

Prin observații, prin monitorizare, se pot identifica exemplarele care vin repetat. La un moment dat, noi vorbeam că există și tot felul de tehnologii cu un fel de puști cu vopsea, ca la paintball și cu ajutorul cărora poți vedea urșii care vin în mod repetat. 

Care sunt principalii factori care contribuie la prezența urșilor în comunități?

Problema gestionării precare a deșeurilor rămâne o cauză principală. Apoi sunt hrănirea complementară la observatoare, faptul că s-au extins culturile agricole până în apropiere de liziera pădurii, faptul că există o intruziune mult mai mare a oamenilor în pădure pentru culesul de ciuperci sau de fructe de pădure. Toți acești factori se cumulează și atrag efectiv urși în apropierea localităților. 

În acest context, care sunt principalele metode de prevenție care să nu fie letale?

Gardurile electrice funcționează și cumva am salutat faptul că a fost inclusă pentru finanțare o astfel de măsură prin Fondul de Mediu, încurajând astfel localnicii, proprietarii de stâne, de stupine, să-și instaleze astfel de garduri. Ele trebuie menținute pentru a fi în stare de funcționare. Menținerea înseamnă înlocuirea firelor deteriorate, reîncărcarea periodică a bateriilor, menținerea lor în stare de funcționare și cosirea pe sub garduri, pentru că vegetația mare poate deteriora sau poate întrerupe funcționarea lor.

Sanctuarul de urși din Zărnești. Foto: pagina de Facebook Libearty Bear Sanctuary (c)

Și, bineînțeles, mai e și partea de conștientizare activă a populației. Există posibilitatea constituirii unor echipe de intervenție la nivel local care pot să acționeze fie pentru îndepărtarea urșilor problemă, fie pentru relocarea lor sau – în cazuri în care ursul ridică un risc major pentru sănătatea publică – atunci se poate interveni și letal. 

În Băile Tușnad, unde ați implementat un proiect-pilot pentru diminuarea conflictelor dintre urși și oameni, s-a ajuns de la peste 200 de apeluri pe an la 112, la sub 20 în 2025. Ce măsuri ați implementat acolo?

Toate măsurile menționate le-am pilotat la Tușnad. Am ales Tușnad pentru că acolo era o incidență ridicată a conflictelor. Tușnadul este pe un coridor ecologic, pe o zonă folosită de urși din timpuri îndepărtate pentru a se deplasa. Am zis să testăm toate aceste metode și iată că ele funcționează și putem să spunem că acolo este un proiect de succes care poate fi replicat și în alte comunități.

Ce a fost mai dificil de implementat?

N-aș spune că au fost lucruri dificile, tocmai pentru faptul că a existat deschidere la nivel local. Au fost foarte multe întâlniri la început și apoi am stabilit un fel de plan de intervenție complex în care am inclus toate măsurile menționate. 

Am mai montat colare, inclusiv colare video, camere video cu senzori care pot să capteze imaginea atunci când ursul se apropie. Este un sistem radar prin care se transmite și un semnal de avertizare prin SMS și atunci echipa de intervenție se poate deplasa și evalua situația. Apoi, cu echipa de intervenție am avut și avem în continuare instruiri periodice în care discutăm despre modalități de intervenție, despre comportamentul urșilor, despre tot felul de aspecte care pot să apară în diferite situații. 

La fel, la nivel de comunitate s-au luat tot felul de măsuri pentru gestionarea mai bună a deșeurilor și chiar înlocuirea pomilor fructiferi în zonele de risc mai mari cu alte specii care nu reprezintă o atracție pentru urși.

Cert este că toate aceste măsuri au dat rezultate. Din 2021, de exemplu, numărul apelurilor la 112 a scăzut de la 230 la doar 14 în 2025. Numărul pagubelor a scăzut la zero, practic, în anii aceștia în care noi am implementat împreună cu comunitatea aceste măsuri și lucrurile funcționează.

Ce înseamnă buna coexistență om-urs în Băile Tușnad și ce putem învăța din ea?

Buna coexistență înseamnă să poți să accepți că există și o anumită prezență a urșilor periodic, să fii pregătit și instruit să știi cum să acționezi în cazurile respective, să fii deschis la a implementa diverse soluții.

Recomandarea WWF e să se renunțe treptat la hrănirea complementară a urșilor. Cât de realist ar fi ca asta să se întâmple, având în vedere că de zeci de ani sunt hrăniți complementar?

Pe fondurile de vânătoare, în sezonul de iarnă, de exemplu, se pune hrană pentru vânat. Hrana asta trebuie clar dată mai departe, însă cantitățile care se folosesc și numărul locurilor de hrănire a crescut foarte mult. Noi chiar acum avem un studiu în desfășurare pe această problemă, ca să vedem cu date științifice impactul modului în care se administrează această hrană pe fondurile cinegetice. Fenomenul pe care noi l-am observat – și nu doar noi – este că au apărut foarte multe observatoare unde turiștii merg să vadă urși, iar acolo urșii sunt hrăniți și nu întotdeauna cu o hrană sănătoasă.

Bineînțeles că practica aceasta de hrănire la observatoare este una care nu este deloc în regulă.

Cum funcționează asta, e la îndemână pentru oricine să facă un observator de urși?

Gestionarii fondurilor de vânătoare pot să facă lucrul ăsta pe zonele pe care le gestionează, pentru că ei au un contract cu Ministerul Mediului pentru gestionarea faunei sălbatice. Faptul că acest lucru nu se controlează a dus la situația asta. Observatoarele sunt plasate în zone mult mai accesibile, uneori destul de aproape de localități și atunci este foarte simplu ca urșii de acolo să coboare și către localități.

Revenind la situația generală a urșilor din România, pare că împușcarea lor e prima variantă la care se gândesc politicienii ca să diminueze conflict om-animal. Au existat oare și alte inițiative ale statului – sau există, pentru a diminua aceste conflicte?

Statul, din păcate, a mers pe linia asta: derogări, cote de recoltă – care susțin practic această vânătoare la trofeu. În afară de mecanismul financiar care sprijină achiziționarea de garduri electrice, prea puțin s-a investit din partea statului în măsurile de prevenție.

Una dintre criticile aduse de mulți ani este că statul nu știe exact câți urși sunt. Așa cum ați menționat și dumneavoastră mai devreme,  statul afirmă că-n România populația de urși ajunge la 11.000. Cât de aproape de adevăr sunt aceste cifre?

Acestea sunt cifrele publice comunicate, dar rămâne acest semn de întrebare privind metodologia. Noi chiar ne-am fi dorit ca acest studiu genetic să pună pe masă această cifră și să fie una credibilă și susținută prin date științifice. Atâta vreme cât încă există goluri și loc de interpretare, nu putem să ne bazăm din nou pe această cifră. 

Foto: Facebook Libearty Bear Sanctuary

Au fost colectate, din câte știm noi, în jur de 20.000 de probe biologice și numărul populației este în jur de 11.000. Asta înseamnă că apare un nou individ la a doua probă recoltată, ceea ce în practică este destul de improbabil să se întâmple. Asta ne-a ridicat nouă și altor experți semne de întrebare. Poate că ar fi trebuit mult mai multe probe colectate.

Metoda clasică se bazează pe numărarea urmelor și acolo eroarea este și mai mare. Metoda genetică rămâne cea mai sigură, însă depinde foarte mult de câte probe sunt colectate și cum sunt colectate.

Metoda genetică presupune recoltare de probe biologice și efectuarea unor analize de ADN. Prin asta se pot identifica, separa indivizii respectivi, însă sunt anumite proceduri pentru recoltarea probelor și noi am cerut și o evaluare independentă din partea unor experți internaționali a acestui studiu, lucru care din nou nu s-a întâmplat. 

Cine le vrea răul urșilor? 

Vânătoarea la trofeu este o activitate economică profitabilă, deci clar că există un interes aici. Și în cazul în care se va pune în aplicare această lege, este de la sine înțeles că vor fi organizate partide de vânătoare. Asta înseamnă venituri.

Noi tocmai asta am subliniat de nenumărate ori, chiar și în cazul în care intervențiile trebuie să se facă prin scoaterea indivizilor din populație cu o intervenție letală, ele nu trebuie privite ca o vânătoare de trofeu, pentru că se știe faptul că acești urși habituați sunt de talie mai mică, nu au criteriile pentru a avea o valoare ca trofeu și atunci tot exemplarele mari vor fi țintite. Nu vor fi extrași indivizii problemă, ci exemplarele care au o valoare de trofeu și astfel doar se accentuează problemele.

Când se mai întâmplă un atac al unui urs asupra unei comunități, apar foarte multe voci care reclamă faptul că nu se poate locui în proximitate acestora, sugerând că singura soluție este cea a împușcării sau a scoaterii animalului din localitate. Ce le-ați spune acestora?

Este firesc că există această teamă și prezența unui animal sălbatic este un risc. Așa cum am zis, sunt urși care nu sunt periculoși. Se întorc în habitatul lor, mai revin. În cazul acesta, ei trebuie alungați. Mai există și opțiunea relocării, dar în cazul în care animalul devine agresiv din diverse motive – și ursul se teme la fel de mult ca omul, în funcție de context – atunci, dacă nu există altă soluție, intervenția letală este cea folosită pentru a diminua riscul și a atenua această teamă în comunitate. Dar nu trebuie pusă ca prima soluție. 

Există o serie de elemente care trebuie evaluate: comportamentul ursului, frecvența întoarcerii lui în același loc și astea trebuie să primeze. 

Ați menționat relocarea, însă, în realitate, există foarte puține locuri în care să poată fi duși urșii problematici. 

Da. Ideal ar fi să se facă un sanctuar și Ministerul Mediului avea inclus într-un proiect construcția unuia, însă noi nu avem informații că s-ar lucra la așa ceva. Există doar sanctuarul de la Zărnești, care are o capacitate limitată. 

Legat de puii până în doi ani, noi susținem orfelinatul de urși, care este singurul din Europa și acolo puii sunt reabilitați și eliberați înapoi în în mediul lor natural, contactul cu omul este limitat. Ursuleții sunt hrăniți cu drona tocmai pentru a limita contactul. 

Cum credeți că vă arăta situația urșilor în România în următorii cinci ani? 

Din păcate, este greu de spus ce se va întâmpla dacă această lege va fi pusă în aplicare. Dacă se va pune în aplicare cu aceste cote de prevenție și de intervenție, în special cotele de prevenție, impactul asupra populației va fi unul negativ. Deci nu se întrevede un viitor pozitiv.

Cum considerați că schimbările climatice vor continua să afecteze populația de urși? Sunt tot mai multe zone unde resursele de apă se împuținează.

Exact. Pentru că ați menționat apa, da, urșii se pot deplasa și în căutarea resurselor de apă pe distanțe mai mari. Oricum ei se deplasează pe distanțe destul de mari. Însă faptul că iernile sunt mult mai blânde, ei intră și mai târziu în hibernare, deci rămân activi o perioadă mai lungă. Acum încep să apară cercetări legate de modificarea comportamentului nu doar la urs, ci în general la animale, din perspectiva schimbărilor climatice.