Fără casă în cel mai bogat oraș al României. Cum o familie evacuată de autorități așteaptă de 16 ani o locuință socială

Andrei Gudu

Colaborator

Bucureștiul, cel mai bogat oraș al României, nu a mai construit nicio locuință socială din 2014. Între timp, peste 14.000 de familii așteaptă o casă. 

„Luați-vă gresia de pe pereți și plecați cu ea”

Elena V. și familia ei sunt una din zecile de mii de familii care au aplicat, în ultimii ani, pentru o locuință socială.

Familia ei reprezintă un caz cu prioritate, având membri cu dizabilități și fiindcă au fost evacuați în trecut. Teoretic, Primăria București ar fi trebuit să le ofere cazurilor cele mai vulnerabile un cămin cât mai repede cu putință. Însă familia Elenei așteaptă o locuință socială încă din 2010.

Aceștia au locuit inițial într-o casă din Sectorul 2, loc în care Elena s-a născut și a crescut, unde au trăit și părinții ei cu 60 de ani în urmă și unde și-a crescut și ea, la rândul ei, copiii. În tot acest timp, au plătit chirie proprietarului: statul român. Însă, după trei generații, familia ei a fost evacuată în 2013 de către autorități, după ce casa a fost revendicată în instanță de noii proprietari. 

„Trebuia să ne ofere mai mult timp până să ne evacueze, dar nicio lună nu ne-au dat. Ne-am trezit într-o zi cu mascații la ușă, care ne-au scos afară. Noi am investit mult în casă de-a lungul anilor. Ne-am făcut o baie, am făcut reparații, luasem și un împrumut înainte de evacuare la care plătim și acum. Am vrut ca băieții noștri să crească așa cum trebuie. Știți ce au spus jandarmii când le-am spus că nu putem pleca după ce am investit atâta în casă? «Luați-vă gresia de pe pereți și plecați cu ea atunci!» Au râs de noi”, povestește Elena episodul evacuării.

Lupta anuală pentru un dosar ignorat 

Între timp, pe locul vechii case în care a crescut Elena au apărut două blocuri înalte într-un cartier vechi de case. 

Elena și familia ei au depus încă din 2010 un dosar pentru locuință socială, știind că există un proces pentru dreptul de proprietate asupra casei și că ei ar putea să fie evacuați. Abia după evacuarea din 2013, deci după ce n-a mai plătit chirie, autoritățile i-au luat în considerare dosarul, spune Elena. 

Dosarul pentru locuință socială nu se depune doar o dată, ci trebuie reînnoit anual.

„An de an am bătut drumurile spre primărie. Certificate de boală, adeverințe că nu am deținut case, adeverință că nu am vândut case, dovezi că stau în sector și de cât timp, un vraf întreg de acte. Toate astea trebuiau depuse de fiecare om din familie, câte un exemplar, în fiecare an. Banii de notar, niște sute bune de lei, tot din buzunarul nostru i-am scos și de nu știu câte ori mă învoiam de la muncă să pot să le depun pe toate”, continuă Elena.

Procesul birocratic este într-atât de anevoios și costisitor, încât din cele aproximativ 5.000 de dosare depuse la PMB în fiecare an între 2023-2025, doar 3% au fost complete, conform unui studiu Friedrich Ebert Stiftung (FES). Mai mult, din cele 5.000 de dosare, autoritățile nu știu câte sunt dosare noi și câte sunt reînnoite.  

Pentru Elena, situația a părut că se schimbă în 2019, când a primit o repartiție în Prelungirea Ghencea. Acolo, Primăria București anunța că urmează să construiască opt blocuri noi de locuințe sociale. 

Primul bloc, unde a fost repartizată și familia Elenei, trebuia să fie finalizat în 2020. Suntem în 2026 și blocul încă nu este gata. 

România post moțiune de cenzură. Cine plătește pentru jocurile de putere

Vlad Adamescu (Politică la minut) și sociologul Dani Sandu au explicat pentru PressOne cum se reflectă jocurile de putere în încrederea românilor în politică, la ce am putea să ne așteptăm în viitorul apropiat și ce ar trebui să facă acum cei rămași să conducă țara, dar și cei ce vor veni la guvernare. 

Prevenție, nu împușcare. Cum ar trebui gestionată problema urșilor, astfel încât să existe cât mai puține conflicte om-animal

WWF atrage atenția că intervențiile letale împotriva urșilor, pe care parlamentarii le-au votat în aprilie, înseamnă vânătoare și pot accentua problema prezenței urșilor în localități.

Cei care au primit repartiție în acest bloc, printre care și familia Elenei, au reușit în urmă cu câțiva ani să convingă PMB să le ofere un ajutor de chirie până la finalizarea construcției. 

Cazul familiei Elenei nu este, însă, o excepție. 

Stadiul blocului din Prelungirea Ghencea în 2022 (stânga) și 2024 (dreapta). Foto: FCDL (stânga), DGASMB (dreapta)

Acoperișul deasupra capului, un drept ce se lasă așteptat

În teorie, deși dreptul la o locuință decentă este garantat prin tratate precum Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, statul român este departe de a-și îndeplini obligațiile. 

Asta ar însemna ca, de exemplu, primăriile să asigure un număr suficient de locuințe sociale disponibile celor care au nevoie. Un raport ActiveWatch din 2023 arată că Bucureștiul nu este un exemplu de bune practici în această privință: nu are destule locuințe sociale, nu plănuiește să construiască mai multe, iar atunci când le repartizează pe cele existente, discriminează tocmai categoriile cele mai vulnerabile. 

În plus, majoritatea celor care au nevoie de-o locuință socială nu aplică pentru ea, fie pentru că nu cunosc procedura, fie pentru că întregul proces consumă timp și bani, iar șansele de reușită sunt reduse, după cum o demonstrează cazul Elenei.

Întrucât există persoane care așteaptă și de 20 de ani primirea unei locuințe, o parte semnificativă renunță să reînnoiască anual dosarul depus la primării. 

Dacă în anul 2017 existau 22.000 de cereri active, în 2020, erau 19.000, iar în 2023 mai erau doar 14.000. Așadar, cel puțin 8.000 au renunțat între timp să redepună dosarul anual. 

Câte locuințe sociale există în București 

Nu este clar câte locuințe sociale există în acest moment în București - din diferite date, s-ar putea estima că sunt puțin peste 2.000 - 1.175 ar aparține PMB și sunt majoritar ocupate, conform informațiilor transmise redacției.

Pentru restul primăriilor de sector nu este cunoscut un număr exact, întrucât unele primării nu transmit datele către PMB, deși sunt obligate să o facă anual. 

România se află pe ultimul loc din UE în ceea ce privește locuințele sociale - doar 0,17% din fondul locativ național sunt locuințe sociale, conform raportului FES.

Din 2014, PMB nu a mai construit nicio locuință socială, reiese din același răspuns de către Primăria Generală oferit PressOne. 

Promisiuni au fost. Printre acestea se numără și cele opt blocuri cu 600 de locuințe din Prelungirea Ghencea, pentru care așteaptă și Elena cu familia ei. Autoritățile invocă lipsa banilor. 

Protest pentru finalizarea construcției de locuințe sociale din cartierul Ghencea, iunie 2021. Foto: FCDL

Conform unui răspuns oferit PressOne, ultima dată când PMB a achiziționat locuințe socială a fost în 2007. Atunci, primăria a cumpărat 343 de „unități locative” cu „statutul de locuințe sociale și de necesitate, destinate persoanelor expropriate, celor evacuate din zona Centrului Istoric sau din imobile ce sunt supuse lucrărilor de consolidare, precum și din imobilele naționalizate”. 

De-atunci, PMB a mai achiziționat, în 2018, alte 177 apartamente, însă cu destinația „de locuințe pentru personalul angajat în unitățile sanitare aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului București”, conform răspunsului oferit PressOne. 

În raportul său, ActiveWatch spune că nici Primăria Generală, nici cele de sector nu au o strategie solidă pentru a rezolva problema accesului la locuințe. Mai mult, unele primării chiar au avut o politică contrară obiectivelor de combatere a sărăciei, ori chiar discriminatorie.

De exemplu, atât Primăria Generală, cât și cea de la Sectorul 2  au fost amendate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării din cauză că favorizau persoanele cu studii superioare în fața celor cu handicap grav pentru acordarea unei locuințe. Sectorul 3 făcea același lucru pentru persoanele care lucrau în administrația locală sau centrală. 

Recent, Primăria Sectorului 1 a introdus un amendament prin care numai persoanele care au avut venituri lunare în ultimele 12 luni pot primi locuințe sociale. Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire și alte organizații au atras atenția că măsura este neconstituțională și că lovește tocmai în cei mai vulnerabili și în mai mare nevoie de locuințe. Acestea cer retragerea acestui criteriu.

„Bani sunt, lipsește voința”

Problema locuirii afectează, însă, tot mai multe persoane. Chiriile din București au avut creșteri de 35-50% doar în ultimii 5 ani, România fiind țara unde jumătate dintre chiriași întâmpină dificultăți în a-și acoperi lunar costul locuirii - cel mai mare număr din UE. 

Pe lângă chirii și inflația din ultimii 5 ani (peste 40%), scumpirile se văd inclusiv în evoluția coșului de consum minim pentru un trai decent. De la 7.000 de lei în 2020, o familie cu doi copii avea nevoie în 2025 de peste 11.000 de lei lunar pentru a trăi decent. Adică o creștere de 62% a costurilor lunare. 

În aceste condiții, persoanele cele mai precare sunt împinse către diverse metode la limita legii pentru a-și găsi un acoperiș deasupra capului: ocupă locuințele goale sau abandonate, fenomen cunoscut și ca squatting, sau își improvizează barăci la marginea orașului. 

Ioana Florea este membră a Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL), o organizație care luptă pentru dreptul la o locuință decentă și pentru cei evacuați. Aceasta spune că fonduri pentru locuințe există, dar lipsește interesul sau voința politică. 

De câțiva ani există însă și ajutorul de chirie, disponibil în întreg Bucureștiul, prin care primăriile locale acoperă parțial chiria celor aflați în nevoie. În practică, susține Ioana Florea, ajutorul rămâne greu de accesat. Suma rareori trece de 1.500 de lei, iar proprietarii evită să accepte chiriași care primesc acest ajutor fie din cauza birocrației și a întârzierilor la plată ale primăriilor, fie pentru că beneficiarii sunt romi, au copii ori sunt persoane cu dizabilități. 

București, capitala evacuărilor ilegale

Bucureștiul are mai multe primării de sector care efectuează evacuări cu încălcarea legii. În 2014, peste 100 de persoane erau evacuate din locuințele lor de pe Strada Vulturilor 50 în care stăteau de peste 20 de ani. 

În 2022, șase familii care locuiau în centrul Capitalei erau evacuate în stradă fără explicații și fără hotărâre judecătorească, așa cum cere legea. Aceste ultime două evacuări au fost efectuate de Primăria Sectorului 3 și ambele au fost „de succes”. 

Pe 17 septembrie 2025, Primăria Sectorului 6 posta pe Facebook cum a demolat mai multe barăci improvizate din lemn sub Pasajul Ciurel, care formaseră un „focar de infecție”. Aceiași oameni, odată evacuați, și-au improvizat alte barăci pe un teren viran la câteva sute de metri mai încolo, acoperite cu plastic. Primăria le-a dărâmat din nou locuințele, lăudându-se iar pe Facebook pe 8 octombrie. 

În sectorul 1, primarul George Tuță posta pe 22 octombrie 2025 pe contul său de Facebook filmări cu demolarea mai multor locuințe improvizate din zona Străulești. 

Postările pe Facebook ale primăriilor de sector 6 și 1. Colaj PressOne/Andrei Gudu

Toate aceste evenimente sunt prezentate de către primării drept realizări ale administrației. Accentul este pus nu atât pe cauzele care i-au împins pe oameni să trăiască în barăci improvizate, cât pe mizeria și gunoiul curățate, ori pe povara mirosurilor pentru locatarii din blocurile vecine. 

Ioana Florea spune că demolările din Sectoarele 1 și 6 au fost ilegale, oamenii fiind sub protecția legii așezărilor informale - legea spune că acolo unde sunt cel puțin trei locuințe improvizate, chiar și fără autorizație, autoritățile nu le pot demola fără să ofere alternative de locuire celor vizați. 

„Nu rezolvi nimic dacă demolezi. Acești oameni sunt într-o stare de precaritate atât de gravă, încât nu au de ales decât să-și construiască alte barăci, cum am văzut și la cazul din Sectorul 6”, susține aceasta.

O situație aparte o reprezintă Sectorul 5. 

Conform informațiilor transmise la cererea redacției, Primăria Sectorului 5 avea în octombrie 2025 doar trei locuințe sociale în administrare și 115 locuințe convenabile, dar 700 de solicitări de locuințe - de 6 ori mai mult decât fondul de locuințe disponibil.

Au fost perioade întregi (2010-2014, 2020-2021) în care primăria Sector 5  nu a constituit nicio comisie de validare a dosarelor pentru locuințe sociale, reiese din același răspuns. Altfel spus, sute de persoane au depus dosarul pentru o locuință socială, dar primăria le-a ținut la sertar în acea perioadă.

Din această cauză, mai multe persoane aflate în nevoie de o casă au intrat în aceste locuințe, le-au renovat și locuiesc în ele. Primăria spune însă că au făcut-o ilegal, iar în septembrie 2025 le-a trimis notificări de evacuare. Drept răspuns, oamenii au organizat un protest în septembrie 2025 în fața primăriei. Primarul Vlad Piedone a discutat cu protestatarii, dar situația a rămas la fel ca înainte.

Vlad Piedone, edilul Sectorului 5, vorbind cu cetățenii care au primit notificare de evacuare în fața Primăriei Sectorului 5. Foto: PressOne/Andrei Gudu

După protest, Primăria a dat oamenii în judecată pentru a părăsi locuințele. Autoritățile spun că vor să redistribuie locuințele în ordinea punctajului oficial, iar locatarii actuali le-au ocupat fără drept. 

În schimb, protestatarii spun că nici ei nu au unde merge dacă sunt evacuați. 

„Și noi suntem de acord să se respecte ordinea de pe lista primăriei, doar că nu există nici pe departe destule locuințe pentru cât e nevoie. Nu rezolvi problema locuirii dacă dai oamenii afară în stradă și pui alții în locul lor. Și aici nu e doar vina primăriei de sector, ci și vina Primăriei Capitalei, care e și ea responsabilă să aloce sectoarelor locuințe sociale.”, declară Ioana Florea.

Viceprimarul Sectorului 5, Alexandru Lazarov, a declarat într-o conversație cu PressOne că au obținut acordul ca sectorul să poată cumpăra locuințe sociale în numele PMB, dar nu a oferit și un răspuns pentru câte vor fi achiziționate. De asemenea, spune că a cerut ca locuințele fără moștenitori de pe raza sectorului care ajung în proprietate publică să fie date în administrarea primăriei de sector. 

Orașele în care se poate

Pe când capitale precum București sau Berlin și-au privatizat fondul de locuințe publice, Viena a continuat să investească în construcția lor. Astăzi, peste jumătate dintre locuitorii capitalei austriece stau în locuințe deținute de primărie ori construite cu subvențiile acesteia. Primăria menține astfel întreaga piață a chiriilor la un nivel redus și accesibil, iar dezvoltarea imobiliară nu mai are același imbold al profitului.

Restul Europei, însă, nu a urmat calea vieneză, iar asta se vede prin explozia prețurilor. Criticile din direcția Consiliului Europei, dar și a Comisiei Europene se îndreaptă împotriva speculei imobiliare, dar și asupra faptului că locuința e văzută ca un simplu bun, în loc să fie tratată ca un drept fundamental. 

Comitetul European pentru Drepturi Sociale recomandă înghețarea chiriilor de către autorități, în timp ce comisarul danez pentru locuințe și energie dorește ca statul să intre pe piața imobiliară construind el însuși locuințe sociale. 

Recent, Parlamentul European a votat Raportul privind criza locuințelor. Deși nu are putere de lege, acesta promovează o strategie bazată pe facilități fiscale și simplificarea legislației, decât pe intervenția statului. 

La 16 ani de când a depus pentru prima dată cerere de locuință socială, Elena și familia sa încă așteaptă.