VIDEO. PRECIS cu PressOne. Vlad Voiculescu: „Cred că am ac de cojocul oricărui domn sau doamnă care nu respectă ceea pentru mine e dincolo de orice: interesul public”

Vlad Voiculescu are 37 de ani și vrea să candideze la primăria Bucureștiului. Multă lume îl știe mai degrabă ca pe unul din fondatorii MagiCamp sau al Rețelei Citostaticelor. Și multă lume se întreabă dacă același Vlad Voiculescu va putea să țină piept provocărilor politice care vin la pachet împreună cu o funcție precum aceea de Primar General al Bucureștiului.

Aflați din interviul PRECIS cu PressOne cum plănuiește potențialul candidat USR-PLUS să rezolve problema traficului, cum își dorește să arate Bucureștiul în 2028 și despre compromisurile pe care le presupune trecerea de la societatea civilă la politică.


De ce vrea Vlad Voiculescu să devină primarul Bucureștiului și de ce ar trebui să îl votăm?

Așa pe scurt, cred că ar face cea mai bună treabă, și de ce ar vrea să candideze, ca să facă treabă. În general îmi place să construiesc lucruri și cred că aici avem și ce să facem, pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut, foarte multe probleme grave, avem și cu cine și, evident, avem și pentru cine. E orașul care dă tonul în România. Sunt extrem de multe lucruri care cred că pot fi făcute bine, spre foarte bine, de către cineva cu trecutul meu și cu ceea ce am învățat în viața asta până astăzi. 

Care este cea mai importantă problemă a Bucureștiului și cum ai rezolva-o? 

Cele care țin de siguranța și de viața omului, protecția împotriva seismului, dacă vorbim de educație și de sănătate și de viitorul nostru aici, e bine să simplifici lucrurile întotdeauna. Dacă vorbești de un oraș de mărimea Bucureștiului, e de fapt o țară. E mai simplu dacă ne gândim la o familie. Ce are nevoie o familie, are nevoie și un oraș și o țară. Avem nevoie de siguranță, avem nevoie de eficiență în tot ce facem – și aici vorbim de mobilitate, de locuri de muncă, locurile de muncă ale viitorului, cred că treaba primarului nu este numai să se îngrijească de infrastructura Bucureștiului. Cred că Bucureștiul are nevoie de mai mult decât un om gospodar și un bun administrator, cred că trebuie să fie un avocat al Bucureștenilor, un om politic care să se poată să se bată pentru Bucureșteni, ceea ce bucureștenii au nevoie și de la Guvern, și de la instituții independente și nu numai atât, cred că Bucureștiul are nevoie de un CEO, un manager care să poată să meargă și să aducă aici acele investiții de care avem nevoie. Acele investiții care să ne asigure viitorul orașului ăstuia, joburile viitorului. Pe scurt, avem nevoie să însemnăm ceva, ca Bucureștiul să fie pus pe hartă și din punct de vedere economic, pe harta Europei și nu numai. 

Dar dacă ar fi să o luăm mai concret, pe niște chestiuni punctuale de care se plâng oamenii. Spre exemplu, pregătirea pentru cutremur. Ce facem în privința asta? 

Bucureștiul este fragil. Noi, în București, suntem fragili. Ceea ce avem de construit, din perspectiva asta, trebuie să construim pe adevăr. Trebuie să știm unde stăm, mai întâi. Noi nu știm. Avem niște clădiri cu bulină roșie, dar ultima evaluare a fost făcută cu mult timp în urmă și este pe departe incompletă. Standardele s-au schimbat, și chiar dacă am aplica aceleași standarde cele din anii 90, când ne-am pomenit cu acele buline, situația ar fi cu totul alta astăzi, au trecut încă douăzeci de ani. Dar standardele la care ar trebui să se ridice Bucureștiul ar trebui să fie cu totul altele. Deci primul lucru ar fi să aflăm adevărul. Un audit complet, să vedem unde stăm. Cel puțin în zonele unde știm că pericolul este cel mai mare. Și apoi avem nevoie de mecanisme, de mecanisme de finanțare, așa încât oricine vrea să investească în propria locuință sau în propria clădire să o poată face și să aibă avantaje pentru asta, puse la dispoziție de oraș, de municipalitate. De asemenea, municipalitatea are și alte instrumente la dispoziție, asta în cooperare cu Ministerul Dezvoltării și sunt și fonduri europene care pot fi făcute disponibile, dar trebuie să ai niște mecanisme funcționale pe care în momentul ăsta nu le avem. 

Dar în ceea ce privește problema RADET-ului? 

Problema RADET-ului este extrem de complexă și din multe puncte de vedere. Pe de o parte, avem nevoie să știm cum stăm. Nu știm care e situația reală în pământ. Situația juridică iar e foarte complexă – RADET-ul nu mai există ca atare, există Termoenergetica. Bucureștiul nu a făcut investițiile – nu a început măcar investițiile care erau necesare – și dacă Bucureștiul ar fi din nou o casă, ceea ce au făcut administrațiile de multă vreme încoace a fost să uite de găurile din calorifer, să dea termostatul mai tare, să cheltuiască mai mulți bani și să bage mai multă apă. Apa aia s-a dus în podea, iar toată energia pe care am cheltuit atâția bani s-a dus pe apa sâmbetei. Ar trebui să avem o evaluare clară a situației de fapt, apoi măsuri pe termen scurt pentru a evita încă o iarnă în care să pățim ce s-a întâmplat anul acesta, dar lucrurile se înrăutățesc de la an la an, și apoi de un plan de investiții pe termen lung. 

Și – cu o oarecare legătură cu problema asta, a RADET-ului – poluarea? 

O oarecare legătură e bine spus, legătura dintre ele două este cea a energiei pe care o consumăm. Energia termică. CET-urile sunt unul dintre poluatorii din București. Dar dincolo de asta, știți care e cea mai ieftină energie, nu? Cea mai ieftină energie este cea pe care n-o consumi, prin măsuri de eficiență energetică. E un termen consacrat, dar mai pe românește înseamnă să-ți izolezi casa. Și să faci asta în așa fel încât peste 10-15 ani să nu trebuiască s-o faci din nou, respectiv să supui clădirea și oamenii care locuiesc în clădirea respectivă – multe dintre izolările de clădiri din București au fost făcute ca într-o glumă proastă. Calitatea lucrărilor este un dezastru. Iar dacă ne uităm la instituțiile publice, mai ales cele care țin de PMB, lucrurile fie nu s-au întâmplat deloc, fie s-au întâmplat prost și încet. Primăria Municipiului București trebuie să dea un exemplu la nivel de investiții în clădiri publice și eficiența energetică este esențială ca acel consum de energie să fie din ce în ce mai mic. Ce ar trebui de asemenea să facă primăria mun București, pentru început, și ceea ce o să fac, este să evaluez în ce măsură pentru fiecare clădire publică din București se pretează ca pe acoperiș să avem instalații pentru energie solară. E un lucru care ajută pe de-o parte la izolație, pe de-o parte pentru izolarea clădirii și pe de altă parte pentru că se poate produce energie. 

Ce măsură ți se pare atât de importantă, încât ai lua-o chiar cu prețul unui al doilea mandat? 

Prima măsură unde trebuie să fim onești cu noi înșine este cea care ține de mobilitate. De trafic. Ce funcționează în orașe mari din vestul Europei – orașul cu care ne comparăm și orașe către care tindem – este transportul în comun.Transportul în comun trebuie să devină o alternativă reală și vă spun că am locuit 14 ani la Viena și am călătorit foarte mult la Bruxelles și în foarte multe capitale Europene – nicăieri n-am simțit nevoia să am o mașină. Mi-aș fi permis o mașină. Atunci când transportul în comun este curat, este punctual și este, evident, mai ieftin, devine o alternativă reală. Nu ai nevoie de timp de parcare, sunt multe argumente pentru care odată ce ai plătit un abonament pentru transportul în comun și transportul în comun, cum spuneam, este eficient, punctual și curat, lucrurile se schimbă.

Știm că atunci când crești numărul de oameni care merg cu transportul în comun cu 10%, există studii care arată că diferența e de la 1 la 4. Adică pui 10% oameni mai mulți în transportul în comun, ambuteiajele scad cu până la 40%.

Avem nevoie așadar să convingem cu 20% mai mulți oameni din București în ăștia patru ani să meargă cu transportul în comun. Ar putea să fie decizii care să nu convină fiecăruia imediat, e clar că avem nevoie de benzi unice pentru transportul în comun, e clar că avem nevoie de piste pentru bicicliști, după cum e clar că dacă vrem să consolidăm clădiri de locuințe niciodată nu se va putea face asta cu toată lumea locuind acolo. Dacă vrem să facem lucrurile care cu adevărat contează, atunci trebuie să găsim mijloacele care să fie transparente, oneste, prin care să ne rezolvăm problemele ca o comunitate. 

Ce calități vei căuta la un city manager? 

Onestitate, e ceea ce caut întotdeauna, ambiție și experiență. 

Poți numi cinci specialiști în administrație publică pe care îi vei chema să lucreze cu tine? 

Îi găsiți pe site-ul meu, bucurestiuloamenilorbuni.ro. Sunt acolo câteva zeci. 

Cum te vei raporta la consiliul local dacă nu va exista o majoritate care să te sprijine? 

Nu am nicio îndoială că va exista o majoritate care va vrea să schimbe fundamental lucrurile față de cum au tot fost făcut. Sper ca acea majoritate să aibă ca pilon principal alianța USR-PLUS și nu am nicio îndoială că asta se va întâmpla. Lucrurile ar trebui să fie discutate întotdeauna clar, cu cărțile pe masă. Nu vor exista discuții la colțul mesei sau separat. Transparența și onestitatea or să fie principiile de bază. Mai mult decât atât, în tot ceea ce facem în București trebuie să respectăm strategiile pe care le avem, respectiv strategiile pe care le vom dezvolta în prima jumătate de an. 

Dar în privința primarilor de sector? 

Evident, primăria generală poate face multe lucruri, dar nu toate lucrurile singură. Primarul general trebuie să lucreze cu primarii de sector și trebuie de asemenea să lucreze cu guvernul și cu o mulțime de alte instituții. 

Dar dacă ei nu voi fi din același partid? 

Voi lucra cu primarii, cu consiliul local și cu consiliul general aleși de oameni. E cât se poate de clar. Cred că la nivel administrativ, dacă nu avem de-a face cu mafioți și cu grupuri de interese trebuie ca lucrurile să meargă aliniat. 

Și acum o întrebare cu privire la societatea civilă, care e din ce în ce mai prezentă. Cum facem să folosim această prezență puternică a societății civile în beneficiul bucureștenilor? 

Cred că în momentul ăsta există ziduri între cele trei părți mari care există în orice comunitate și Bucureștiul nu face excepție. Avem pe de-o parte administrația și politicul, dacă vreți, pe de altă parte avem mediul de business și a treia parte, din ce în ce mai importantă în București – și foarte bine că e așa – ceea ce numim societate civilă. Asta înseamnă ONG-uri, asta înseamnă oameni implicați. Între cele trei există ziduri în momentul ăsta. Fiecare îl acuză pe celălalt că urmărește niște interese ascunse. Trebuie să dărâmăm zidurile astea. Colaborarea dintre administrație, societate civilă și mediul de business trebuie să fie una deschisă. Există interese legitime, care trebuie puse pe masă în mod transparent și care trebuie discutate – întotdeauna compromisul acela care nu deviază de la principii este cea mai bună soluție. Dar ce vreau să spun, în special pentru societatea civilă, este că foarte mult din know how-ul pe care îl avem în București este acolo. Avem nevoie de implicare mai multă. Implicare fie prin a face pasul către administrația publică, către politică, fie printr-o colaborare deschisă între administrație și toate organizațiile non-profit și nu numai, sunt oameni care nu s-au organizat în organizații nonprofit, dar care vor să contribuie. Bucureștiul are un mare noroc din acest punct de vedere, există foarte mulți oameni care vor să dea de la ei cu generozitate pentru că vor să facă lucrurile să se întâmple mai bine în comunitate. 

Cum plănuiești să rezolvi problema regiilor înființate de doamna Firea? 

Asta o să dea multe nopți nedormite, n-am nicio îndoială aici. Unele în mod cert sunt niște mașini de tocat bani și hârtii – nu ai cum să realizezi nimic cu o organizație care plătește 70, 80, 90% din tot bugetul pe salarii, înseamnă că acea organizație nu produce nimic, sau cel mult produce niște hârtii. Sunt companii municipale care trebuie pur și simplu desființate și sunt alte companii municipale care au deja foarte multe active și acolo trebuie mai multă atenție, pentru a gestiona ceva ce a fost plătit din banul public. Nu or să existe niciun fel de concedieri de acolo din companiile municipale sau din Primăria Municipiului București sau din orice altă instituție pe bază de apartenență de partid sau preferințe, dar ce-o să fac în prima zi de mandat este că o să încep să discut cu oamenii și o să văd dacă fiecare își înțelege rolul și poate și vrea să facă ceea ce ar trebui să facă pentru a servi interesul public și niciun alt interes.

Cum ar putea arăta Bucureștiul în 2028, după două mandate ale lui Vlad Voiculescu? 

Mult mai aproape de ceea ce vedem acum în Viena. Modelul meu este, evident, orașul în care am locuit 14 ani. E orașul cu cea mai bună calitate a vieții, de vreo 9 ani în toate topurile internaționale. E un oraș în care poți să-ți faci planuri mari și planuri mici. E un oraș din care se mai pleacă, dar toată lumea vrea să se întoarcă. E un oraș în care mai toată lumea simte că aparține. Bucureștiul așa aș vrea să fie. Un oraș de care să te legi sufletește, în care să vrei să-ți investești banii, să-ți construiești o familie și să-ți construiești aici o carieră și, mai ales, să-ți investești aici speranțele. Bucureștiul trebuie să devină din nou orașul ăla în care toți românii vin și pot să își realizeze aici ceea ce toți dorim să realizăm în viață. 

Sunt voci care spun că dacă Vlad Voiculescu o să ajungă primarul capitalei, o să fie mâncat de viu de consiliul local și de primarii de sectoare. Ce le spui? 

La 33 de ani am fost Ministrul Sănătății, nu cred că am fost mâncat de nimeni. Am mai văzut gheuroi și am văzut și funcționari publici care se credeau inamovibili.

Cred că am ceva experiență în a lucra, experiență dobândită în administrație în 2016, dar nu numai asta, am lucrat peste 10 ani la Viena în organizații mari, organizații care se ocupă cu proiecte de infrastructură, proiecte foarte mari care depindeau de foarte multe ori de municipalități sau de guvern. Cred că am ac de cojocul oricărui domn sau doamnă care nu respectă ceea pentru mine e dincolo de orice: interesul public. Interesul oamenilor pentru care m-am băgat în toată povestea asta. N-am mize personale, să ajung eu într-o funcție sau alta. Mizele mele țin de fapte, de ceea ce reușesc să fac, nu de vreo funcție sau alta. 

București, orașul oamenilor buni. Sloganul de campanie. Ce înseamnă om bun? 

Om bun este oricine încearcă să fie om bun. Orice om căruia îi pasă de cei din jurul lui. Și cred că undeva în noi, acolo, fiecare dintre noi avem sămânța asta de bunătate și încercăm să fim oameni buni în fiecare zi. Eu vreau să apelez la acel ceva care ne face pe fiecare dintre noi să vrem să facem lucrurile puțin altfel decât s-au făcut până acum. 

Dacă n-ai mai putea să candidezi dar ți s-ar propune să consiliezi pe unul dintre contracandidați, pe cine ai alege și de ce? 

Nu știm care sunt toți contracandidații, asta o să vedem. Ce o să fac în următorii ani este să-mi folosesc cât se poate de bine tot ceea ce am învățat și toate resursele la care am eu acces ca să fac o diferență. Cred că ceea ce ne definește sunt faptele noastre. 

Unii spun că pentru a trece de la proiecte precum MagiCamp la primăria capitalei sunt necesare niște compromisuri personale pe care unii vor, alții nu vor să le facă. Ce părere ai de asta? Se poate fără compromisuri? Unde tragem linia? Ești dispus să faci astfel de compromisuri? 

Înainte să fac MagiCamp, MagicHome, eu am avut o carieră în proiecte de infrastructură. Am văzut ce înseamnă un proiect mare la care lucrezi ani de zile, care poate să fie realizat sau nu și care depinde foarte tare, de multe ori, de factori pe care nu poți să îi influențezi direct. De multe ori de politic, de cum funcționează administrația într-un loc sau altul. De câțiva ani m-am implicat în povestea asta care este politica. Are un pic alte reguli ale jocului, dar scopul este același, de a servi oameni care într-un fel sau altul au nevoie. Cred că poți face o diferență în viața oamenilor și da, unele lucruri merg mult mai greu, și merg mult mai greu pentru că diferența dintre un ONG și politic și administrație, dacă vreți, este că într-un ONG îți construiești singur instrumentul, administrația, în politică trebuie să lucrezi cu o administrație care există deja. Și asta este un factor pe de-o parte bun, ai deja instituții și mecanisme care, teoretic, ar trebui să funcționeze, pe de altă parte multe lucruri merg, evident, mai greu. Dar m-am înhămat la căruța asta și o să trag atâta cât pot eu. Cred că am experiența necesară și cred că am și ambiția necesară ca să fac lucrurile să se întâmple, indiferent de mediul înconjurător sau de regulile jocului dintr-un mediu sau altul. Regulile se mai și schimbă. 

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...