VIDEO. PRECIS cu PressOne. Ciprian Ciucu: „N-o să fie nici bine, nici frumos. O să facem ceea ce trebuie”

Maria Tufan

Redactor

Ciprian Ciucu (41 de ani) își dorește să devină primarul Bucureștiului din 2016, anul în care și-a și anunțat intenția de a candida pentru prima oară. Era susținut, la vremea respectivă, de M10, formațiunea politică lansată de Monica Macovei. Lipsa reală de susținere a partidului l-a pus, însă, în fața unei întrebări dificile: să piardă totul cu M10 sau să accepte oferta Partidului Național Liberal de a candida pe un loc eligibil pentru Consiliul General al Municipiului București. Și a decis.

De patru ani, Ciucu este membru PNL, ocupând, pe rând, funcția de consilier general al Capitalei și, în prezent, pe cea de director al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP). Tot recent, a fost ales de conducerea liberală și la șefia PNL Sector 6, acolo unde intenționează să candideze și să câștige primăria. Un singur lucru i-ar putea opri însă acest plan: să fie nominalizat, în urma competiției interne a partidului, drept candidatul PNL pentru primăria Capitalei, căci acesta este, de fapt, visul său cel mare.

Ciprian Ciucu a venit la PRECIS cu PressOne cu gândul de a face cunoscută viziunea sa pentru București și de a-și convinge, astfel, și colegii, că este candidatul liberal care își dorește Capitala cel mai mult.

Care sunt principalele sale priorități și planuri pentru București? Ce-a învățat din funcția de Consilier General și știe că nu va repeta, odată ajuns primar? Dar, mai ales, cum explică diversele etichete dure care i s-au atribuit de-a lungul timpului, precum cele de "traseist" și "chiulangiu"?

Aflați, în interviul PRECIS cu PressOne cine este și ce vrea de la noi Ciprian Ciucu.

Este a doua oară când intenționați să candidați la Primăria Capitalei. Prima oară s-a întâmplat în 2016, dar nu ați ajuns pe listele finale. De ce ține Ciprian Ciucu să devină chiar el primarul Bucureștiului?  

Când am intrat în politică, am intrat în politică exclusiv la nivel local. Și m-am concentrat 90% până acum pe guvernare locală. Cu toate că aveam un parcurs profesional înainte care m-ar fi indicat să mă duc mai degrabă către Parlamentul European, Comisia Europeană, pentru că am înființat un think-thank de succes, Centrul Român de Politici Europene. Ulterior, mi-am dat seama că dacă chiar vrei să faci ceva, să îmbunătățești viața oamenilor, trebuie să te duci la nivel local.

Nu vreau să arăt lipsă de respect față de alte instituții alte statului Parlamentul, Guvernul, Președinția, chiar Parlamentul European, dar, din punctul meu de vedere, dacă vrei să îmbunătățești mai rapid calitatea vieții oamenilor, 70% ține de primărie. Adică aerul pe care îl respiri, parcul în care te duci, școala în care îți merge copilul, spitalul la care ajungi, din nefericire, cimitirul, biblioteca, gunoiul, iluminatul stradal, toate aceste lucruri țin de primărie. 

Și primăria îți oferă posibilitatea să ai un mix foarte fain de politici de reglementare și de proiecte de infrastructură pe care să le combini. Pentru că de cele mai multe ori politicile au ca obiectiv schimbarea de comportamente pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Și mixul de instrumente pe care ți le dă primăria este mult mai puternic decât ciclul de politici publice care poate avea loc de la nivelul Comisiei Europene, Parlamentului European, dacă ai noroc să ai un mandat întreg. 

De ce nu-și permit tinerii din România o locuință? Statul nu construiește, iar dezvoltatorii imobiliari și speculanții profită

Prețurile caselor și chiriilor din România au crescut constant după ce economia globală a început să-și revină din Marea Recesiune (criza financiară din 2008). Tot mai mulți tineri din România constată că devine tot mai dificil să spere la o locuință pe care să o numească „a lor”.

Poluarea aerului: 20+ de măsuri care ne pot aduce rapid un aer curat în oraș

Poluarea aerului este cauzată aproape exclusiv de om. Adică de fiecare dintre noi și de activitățile noastre. Asta este cheia pentru înțelegerea măsurilor care trebuie luate urgent dacă vrem să respirăm aer curat în orașele din România.

Oricum, efectele sunt mai puțin măsurabile, iar cauzalitățile dintre ceea ce faci tu și deciziile pe care le iei și cum implementezi proiectele și care se transformă în indicatori de calitate a vieții sunt mult mai fade, mult mai greu de înțeles la nivel național. Și atunci m-am focusat pe nivelul local și, încă din 2014, am înființat cu mai mulți urbaniști Centrul pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială. Mi-a rămas background-ul de administrație publică, dar mi-am schimbat focusul și direcția către nivel local unde mă simt acum cel mai pregătit. 

Care este, în viziunea dumneavoastră, cea mai importantă problemă a Bucureștiului și cum ați rezolva-o? 

Cea mai importantă problemă este traficul care are foarte multe consecințe urâte. În ce sens? Unu, calitatea aerului care ne îmbolnăvește populația de boli cardio-respiratorii și cancerigene; doi, dă un aspect foarte prost orașului, că nu mai vezi clădirile și oamenii de mașini, deci cantitatea de mașini este prea mare; trei, se pierde foarte mult timp cu costuri în sănătatea mintală a populației și nu mă risc când spun acest lucru, pentru că îți dă o stare de rău, efectiv, și cu costuri evident economice pentru că tranzitul ne costă - pentru că dacă petreci mult timp aiurea undeva, ne costă. 

Cum aș rezolva-o? Nu pot să răspund într-un minut. Pentru că am gândit un set de aproximativ 14 măsuri care derivă una din cealaltă. Și dacă nu faci măsura A, nu poți să faci nici B, nici C. Pentru că vreau să fiu un realist și să am un cuvânt foarte greu de zis. În mediul urban mare, poți rezolva mobilitatea - adică a ajunge din punctul A în punctul C trecând prin punctul B bine interconectat într-un singur mod realist: metroul. Este singura modalitate de transport care te poate deplasa rapid, fără probleme. Deci aș investi masiv și aș lua Guvernul ca partener strategic pentru dezvoltarea rețelei de metrou. 

Dar sunt multe alte măsuri pe care doar le trec în revistă pentru că nu am timp. Eu le am detaliate și bugetate și chiar cu deadline-uri gândite, o să le public.

Centura capitalei. Nu are rost să vorbim de mobilitate, dacă nu deviem traficul din București. Park&ride pe principalele șase artere care aduc trafic în București, creșterea capacității de transport și benzi unice pentru RATB. De ce? Ca să garantez timpul de deplasare.

Capacitate de transport foarte bună, curat, la timp, de încredere. De ce? Pentru că obiectivul unei politici de mobilitate nu este să construiești pasaje neapărat, drumuri și așa mai departe, poduri, ci să schimbi chiar comportamentul de mobilitate al oamenilor, de pe auto individual pe transport în comun. Pentru că tu, ca primar, nu poți garanta că toată lumea se deplasează într-un timp rezonabil cu mașina, din punctul A în punctul B, ci poți garanta numai că el se poate deplasa cu transportul în comun, rapid, în 20-25 de minute.

Dar ca să expun tot - și concret și logic, pentru că am lucrat patru ani la acest proiect, am fost și în comisia de Transport a Municipiului București - am nevoie de mult mai mult timp. 

În afară de asta, odată ajuns primar, bănuiesc că aveți un top trei al priorităților. 

Același din 2016, nu s-a schimbat. Traficul și am spus de ce, RADET-ul pentru că afectează calitatea aerului și ne costă enorm -  o pătrime din bugetul Capitalei se scurge în RADET care se scurge în pământ, efectiv, o sumă fabuloasă, vorbim de sute de milioane de euro - și, trei, riscul seismic.

A treia noastră întrebare era care sunt următoarele două priorități. Spuneți, deci, RADET-ul și riscul seismic. Cum ați rezolva problema RADET-ului? 

RADET-ul, iarăși, e un răspuns foarte complex, încerc să îl sintetizez la maxim. În primul rând ai de făcut așa: trebuie să readuci în control pierderile. Pierderile sunt foarte mari. Acum, primăria nici nu le mai face față și nici nu le mai publică. Efectiv, apa se scurge în pământ, banii din buzunarele noștri se scurg literalmente în pământ. 

Trebuie aduse sub control pierderile, după care să venim cu un plan de redimensionare a rețelei. Pentru că a fost construită de comuniști, proiectată și construită în anii ’60-’70 pentru a servi o industrie, o salbă de industrii din jurul Bucureștiului care acum nu mai există. Și atunci ai niște magistrale foarte mari, pe care trebuie să pui presiune foarte mare pentru ca apa să ajungă și la acele capilare, adică acele țevi până în apartamente.

Deci trebuie redimensionat, retehnologizat. E vorba…hai să vorbim pe bune. Trebuie să sapi Bucureștiul. Cea mai impopulară măsură din tot ce poate să existe. Și mă tem că prea puțini sunt dispuși să spună acest adevăr, pentru că problema este că am ajuns într-un loc în care Bucureștiul nu mai este pe baze solide și la propriu și la figurat. 

Trebuie să îl punem pe baze solide, asta înseamnă că trebuie să facem lucrări de infrastructură, care sunt extrem de complexe - e nevoie de capital, de ingineri, de muncitori, de utilaje de o capacitate imensă. Și atunci trebuie să planifici foarte bine și să implici Guvernul. Pentru că actualmente administrația este incompetentă și incapabilă pentru un proiect de asemenea magnitudine. 

Sunt multe iar de spus, e o hartă pe care aș putea să o explic pentru că se concentrează nu numai pe distribuție, ci și pe producție. Pentru că producem agent termic scump, poluând în acest timp, prin ELCEN. E vorba de reamplasarea geografică foarte clară și logică a punctelor care produc agent termic, în nordul Capitalei care este descoperit în acest moment. Subiectul poate face obiectul unei conferințe de o zi despre soluții. Ceea ce pot să vă zic e că, iarăși, am dedicat foarte mult timp subiectului și știu exact ceea ce e de făcut și etapizarea.

Și cine vă zice că rezolvă în trei-patru ani vă minte. Nu, este un proiect de zece ani. Minim. Care poate avea și efecte economice benefice - că dacă aduci lucrări, aduci ingineri, aduci salarii, aduci oameni care trăiesc în București. Deci este un mega proiect, e un proiect fabulos. 

Trebuie să sapi Bucureștiul. Cea mai impopulară măsură din tot ce poate să existe. Și mă tem că prea puțini sunt dispuși să spună acest adevăr,

Pe risc seismic? 

Pe risc seismic, iarăși. Aici o să fac o parelelă că o să auziți fel și fel de liste de cumpărături de la fel și fel de candidați.  Nu ne ajung banii pe toate acele lucruri pe care le-au pus ei acolo. Nu ne-ajung banii nici pentru primele trei ale mele. Da? Pentru că dacă vă uitați la cei trei candidați o să vedeți că au o listă de dorințe care ar necesita bugetul Bucureștiului pe cel puțin 50 de ani. Nu mă risc. 

Mie mi-e teamă că nici pentru acestea trei [n.red. - priorități] nu o să am suficienți bani în patru ani. Dar vreau să le pun pe niște baze solide pentru că ideea care este? Picăm între cadre financiare, deci nu te poți baza foarte mult pe Uniunea Europeană, deci trebuie să accesezi fonduri din zona Băncii Mondiale, Băncii Europene de Construcție și Dezvoltare sau chiar fonduri de investiții internaționale private. Deci ai nevoie să ai cunoștiințe despre cum să faci acest lucru. 

Iar pentru riscul seismic despre același lucru este vorba: lucrări. Ai prioritizat în funcție de ce? Câți locuitori sunt în acel bloc, câți oameni trăiesc acolo, care este riscul să moară la cutremur și riscul să blochezi intrarea mașinilor de pompieri, salvare și așa mai departe. Deci totul se face pe hărți, gândim spațial când gândim astfel de proiecte. 

Mai sunt multe alte probleme, însă v-am ruga să ne explicați, de exemplu, cum veți avea grijă ca primar de protejarea și creșterea suprafețelor verzi și a centurilor verzi ale orașului? 

Printr-o disciplină impusă și printr-o toleranță 0. Disciplina în construcții, PUZ-uri, se termină toată această debandadă cu PUZ-uri. Planul urbanistic general trebuie să fie foarte transparent și monitorizat în timp real de primărie și de cetățeni. Cadastrare, scoaterea ilegalităților în față.

Vă zic ce trebuie să facem, nu vă zic că o să putem face în patru ani, pentru că am nevoie de bani. Și dacă aceasta este prioritatea patru, s-ar putea să nu ajungă banii. Trebuie să dai în folosință terenuri care acum sunt pârloagă sau sunt în paragină. Poți s-o faci implicând oameni privați. 

Am exemplul primarului din Tirana, un tip cam de vârsta mea, devenit între timp premier pentru că a fost un primar foarte, foarte bun. A făcut o acțiune în care plantat în Tirana 100.000 de arbori. Și a zis că primăria amenajează, dar arborii să fie donați de mediul privat și de ambasade. Și a făcut o mega campanie și a înverzit Tirana cu 100.000 de arbori. Adică să găsesc instrumente dacă dedici timp și nu faci alte lucruri, cum ar fi să pui iarbă pe nu știu ce stație de tramvai cum a făcut Gabriela Firea. Dânsa pe aia a făcut campanie, e jenant. 

În strânsă legătură cu mediul și cu protecția noastră, cum vă veți descurca cu managementul deșeurilor și al gropilor de gunoi? 

Au! Vin de la o discuție care a avut loc astăzi între Ministerul Mediului, un primar și șase city manageri veniți acolo în locul primarilor. Și situația este extrem…e o bombă cu ceas…nu, fitilul deja a început să ardă. 

Ce se întâmplă…capacitatea de depozitare a deșeurilor a fost deja, limita maximă a fost deja atinsă. Deci nu mai avem unde să ne punem gunoaiele. Și atunci soluția este acel incinerator pe care nu îl vrem, pe care Comisia [Europeană] nu îl mai susține nici măcar financiar pe noul cadru financiar. Sau să reduci volumul produs de bucureșteni, la modul serios. Și nu poți s-o faci decât prin colectare selectivă. Deci e nevoie de niște politici foarte clare de colectare selectivă și dezvoltare de capacități de prelucrare a acelor deșeuri pentru a fi reintroduse în circuitul economic.

Iar asta o poți face doar prin enforcement [n.red.- sancțiune] pe termen scurt. Adică o disciplină pe colectare și amenzi. Știți care este gradul de colectare la Sectorul 2 sau 3? Pe raporturile lor? 1,9%. Sectorul 1 stă ceva mai bine undeva spre 29%, ceilalți sub 10%. Cred că va publica cifrele chiar ministrul astăzi. Este jenant. 

Deci, ideea este că ori produci mai puține deșeuri și asta se poate face doar prin colectare selectivă și reintroducerea în circuitul economic al deșeurilor și al producției și așa mai departe, ori prin acel incinerator pe care nu îl vrem. Sau dacă vrem să mai deschidem noi gropi, să se caute teren și așa mai departe…nu asta e soluția. 

Soluția e să ne civilizăm. Și asta se poate face doar prin voință politică a primarului și prin manifestarea autorității, pentru că asta lipsește în București. Nu se mai simte autorititatea. Autoritatea nu este ceva rău și aici chiar vreau să insist. Nu poți să ai politici publice și măsuri fără autoritate, fără manifestarea voinței autorității. Nu poți să ai rezultate. Autoritatea este rea doar dacă este ascunsă, dacă nu ai transparență, nu ai participare publică, dacă este discreționară. Dar dacă tu transparentizezi totul și iei decizii bazate pe date, de care află toată lumea, atunci când manifești…deci când iei decizia ce faci? Pui în practică autoritatea cu care ești investit, dar împreună cu cetățenii. Ceea ce nu este ceva rău. Vedem că acum nimeni nu mai are încredere  în poliția locală, în primărie, e o debandadă, un sat fără câini. Și atunci intenția mea dacă devin primar e să întăresc această autoritate locală - așa se cheamă, de aici vine și cuvântul. Am uitat acest cuvânt, am asociat cuvântul autoritate cu ceva negativ, tocmai pentru că a fost folosită discreționar și netransparent. Și a dus la corupție. 

Am enumerat deja o parte din problemele Bucureștiului și am făcut și un top. Acestea fiind spuse, ce fel de măsură vi se pare vital să luați în 2020 chiar cu riscul de a pierde al doilea mandat? 

Vreau să fac ce trebuie și ceea ce cred eu că trebuie, bazat pe date, pe studii - și nu ceea ce ni se pare comod, distrând bucureștenii. Cea mai grea măsură și cea pe care o voi lua este să mă apuc să retehnologizez RADET-ul. Adică să sap Bucureștiul. 

O să fie inconfortabil vreme de patru ani. Ghinion. Dacă vreți altfel de primar nu mă votați. Dar dacă vreți un primar care să pună orașul pe baze solide, mergeți pe mâna mea. Atât de simplu. Adică nu mai stau să mai…nu are rost. Și dacă nu dă cineva acest mesaj, o să ne întrecem în populisme și ce bine și frumos o să fie. Nu, n-o să fie nici bine, nici frumos. O să facem ceea ce trebuie, iar după acei patru ani o să ne îngrijim să fie și bine și frumos. 

Ce calități veți căuta dumneavoastră ca primar la un city manager? 

O! Experiența. Și nu știu dacă e din România. Dacă pot aduce unul bun…nu știu, la Cluj am cunoscut un om foarte fain. Numai că ne-ar trebui un city manager cu experiență într-un oraș comparabil cu Bucureștiul și care să gândească dincolo de legislații. De asta am eu grijă. Dar care să mă ajute, să înțeleagă funcțiuni ale orașului, să înțeleagă ce înseamnă dezvoltare, măsuri, indicatori pe care să îi urmărești ca să poți atinge niște scopuri de politică publică. 

Mi-ar trebui un om cu experiență, un om care a contribuit deja sau a avut deja un succes, într-un domeniu oarecare. Că e managementul deșeurilor, că e trafic, că e orice altceva. Dar mi-aș căuta un om cu experiență pe care să îmi permit să îl plătesc bine. Nu știu cât o să îmi permită aici legislația. Vorbim, totuși, de a șasea capitală, că Londra se pare că nu va mai fi, capitală europeană în UE. Deci avem nevoie să tratăm Bucureștiul mult mai serios decât până acum. Că nu poți să iei un city manager de la Constanța care are o experiență de doi bani numai pentru că este omul tău de casă. 

Și pentru că suntem în zona de creat echipe, puteți numi cinci specialiști din administrația publică pe care să îi chemați să lucreze alături de dumneavoastră? 

Să îi nominalizez? Nu sunt cunoscuți publicului și, fără voia lor, nu pot să îi nominalizez. Dar pot să vă dau măcar un nume, care e cunoscut publicului și aș fi încântat dacă ar vrea să lucreze cu mine foarte aproape: Bogdan Suditu. Vi l-aș mai da și pe Teodor Frolu. Va trebui să îi conving și să își dea seama cât de importantă este misiunea pe care ne-o asumăm împreună. Sunt și alții și nu neapărat din administrația publică, dar și din zona neguvernamentală pe care o cunosc iar foarte bine. 

Dumneavoastră aveți și experiență de consilier general la Primăria Capitalei. Ați văzut ce înseamnă să nu ai majoritate în Consiulul General și în consiliile locale. Cum vă veți raporta dumneavoastră, ca primar, la Consiliul General în cazul în care, din nou, nu va exista majoritate? 

Oamenii aceia nu vor mai fi puși într-o situație de lipsă de respect totală în care să afle ce au de votat în ziua votului. Sau doar cu cinci zile înainte să primească niște pdf-uri de mii sau zeci de mii de pagini scanate. Nu, fiecare consilier local va participa la decizie. Vor fi co-interesați, li se va explica foarte clar. Pentru că dacă ești transparent și ai dreptatea de partea ta și nu ai nimic de ascuns, care este problema? 

Și, atunci, deciziile se vor impune singure, concluziile deciziilor se vor impune singure. Interesul meu este să lucrez aproape cu fiecare membru al Consiliului General, indiferent de partid. O să respect cetățenii care i-au trimis acolo, pentru că ei nu vin acolo pe persoană fizică, sunt reprezentanții a aproximativ 20.000 de cetățeni. 

Aceeași problemă s-ar putea să aveți și cu primarii de sector care s-ar putea să fie sau să nu fie de la partidul dumneavoastră. Cum veți interacționa cu ei? Și o altă întrebare strâns legată de aceasta este după o declarație făcută într-un interviu anterior, și anume că ați vrea ca Bucureștiul să aibă o conducere centralizată, să renunțăm la primăriile de sector. Veți încerca să faceți presiune pe Parlament încă din primul mandat? 

Este o discuție extrem de complexă și reprezintă o reformă teritorială, administrativă și politică în sens electoral. Am nevoie de un studiu rapid să vedem ce funcțiuni trebuie îndeplinite la nivel central și ce la nivel de sector. Adică ce servicii. 

Utilitățile, de obicei, sunt la Primăria Capitalei - iluminat public, canal, transport, acestea care costă, termoficare - RADET, dar ce s-a întâmplat? În momentul în care Năstase a vrut să îi ia din atribuții lui Băsescu, când era primar, i-a lăsat de fapt o grămadă de atribuții, dar i-a luat banii - i-a trimis la sectoare. Și avem situația în care Sectorul 1 are un buget fabulos, de două-trei ori mai mare decât celelalte sectoare și mult mai puțini cetățeni. 

Deci e nevoie clar de o regândire teritorial-administrativă a Bucureștiului în relație cu zona urban funcțională București-Ilfov. Da? Pentru că ai o zonă metropolitană, sunt interdependențe foarte clare între București, care radiază dezvoltare la o zonă de aproximativ 50-60 de km în Ilfov și există un tranzit permanent dimineața și seara pe zona rezidențială din Ilfov… Pentru că sunt probleme extrem de complexe și ai nevoie de un studiu foarte bine făcut. 

Dar, da, cu siguranță dacă voi fi primar general o să am legitimitatea să pun acest subiect pe ordinea de zi a Parlamentului și să cer sprijinul populației pentru a iniția o reformă teritorial administrativă promisă chiar și de Gabriela Firea și care nu s-a mai întâmplat. 

Veniți din mediul ONG, iar societatea civilă a început să joace un rol din ce în ce mai activ în ultima perioadă. Întrebarea este: care este planul dumneavoastră cu privire la ONG-uri, dacă vor juca un rol în mandatul dumneavoastră și care este acela? 

Transparență totală. Nu mai există conceptul de document care nu e public, contracte la vedere, achiziții la vedere. Ceea ce fac și la ANFP [n.red.- Agenția Națională a Funcționarilor Publici unde este președinte], am pus astăzi pe site planul de achiziții pe tot anul, ceea ce era și legal și normal. 

Și acolo unde am capacitate și know-how, cum ar fi zona de mobilitate, unde știu câteva organizații foarte interesante pe transport alternativ, le pot implica în design-ul de politici de mobilitate, iar ONG-urile care sunt specializate pe servicii sociale vor putea primi finanțare ca să livreze populației servicii sociale. Alocare pe criterii de competiție și transparență, atât de simplu. 

Îmi doresc să joace un rol activ, mi se pare esențial. Îmi doresc o societate civilă activă, eu știu ce înseamnă acest lucru și știu care e valoarea adăugată pe care acești oameni o pot aduce în guvernarea locală. 

Cum veți rezolva problema regiilor înființate de Gabriela Firea? Ce se va întâmpla cu ele? 

Acum noi, la PNL, după ce USR i-a dat în judecată ca să aibă decizia Curții că sunt înființate ilegal, acum noi i-am dat în judecată ca să desființăm. Că nu era suficient primul pas. 

E foarte simplu, pentru cine știe economie la nivel de bază. Dom’le, dacă piața e funcțională, tu nu poți să creezi o entitate care să fie mai eficientă decât piața respectivă. Și acolo unde ai piață funcțională - cum ar fi servicii de pază sau nu mai știu ce, cum ar fi celelalte tipuri de servicii din 24 de companii - nu ai companii publice. 

Acolo unde nu ai o piață funcțională, unde ai un monopol, natural, sau legal, de facto, cum ar fi iluminatul public pentru că străzile sunt ale Bucureștiului, nu ale unei companii, acolo ce faci? Faci proceduri de achiziție ca să îți vină operator la nivel global cu expertiză în iluminat public. Cum este ApaNova pe apă-canal, așa poți să ai un operator printr-o achiziție cu un contract foarte clar, inclusiv de investiții și de parametri de calitate la care este livrat serviciul. Dacă nu se prezintă nimeni, tu oricum trebuie să dai acel serviciu populației, că nu poți lăsa oamenii fără iluminat public, accept ideea că n-am ce face, o păstrez, mă asigur că nu este politizată și o eficientizez la maxim. Adică sunt chestiuni de minimă înțelegere a economiei capitaliste, eu sunt liberal, eu sunt capitalist.

De unde știu eu când fac o companie proprie că serviciul pe care eu îl servesc populației, să zicem de gogoși - că dacă faci de-asta de pază poți să faci și de gogoși, compania publică de vândut gogoși la propriu sau la figurat-, de unde știu eu că gogoșile nu sunt mai scumpe și mai proaste decât gogoșile de pe piață dacă nu fac o procedură de achiziție publică și nu vin și ceilalți cu oferte? 

Sunt chestiuni care ar fi trebuit înțelese, adică, în 2020, în România, înființezi companii de stat care tot timpul au fost căpușate și parazitate până la loc comanda, de toată lumea. Despre ce vorbim? Și ce-a făcut Gabriela Firea, a făcut fix același lucru, le-a politizat și le-a căpușat cu oamenii lor din Voluntari și nu numai. 

Deci le veți desființa.

Le voi desființa pe toate acelea unde am o piață funcțională, iar acolo unde am monopol am nevoie de o perioadă tranzitorie pentru că am nevoie să declanșez proceduri de achiziție și nu pot desființa până nu se încheie această produceră. Iar acolo unde nu se prezintă nimeni la procedura de încredințare a serviciului, o să rămân, că nu am ce să fac cu ea. 

Descrieți cum ar arăta Bucureștiul, în 2028, după două mandate ale dumneavoastră? 

Primul mandat, îl punem pe baze solide - manifestarea autorității. Dacă îl pup și pe al doilea, că n-o să fie cel mai…facem ce trebuie am zis și nu ceea ce ne-ar plăcea, în al doilea deja se intră pe fine tuning - adică calitatea vieții, nu mai vezi mașini pe trotuar, spații verzi îngrijite, calitatea lucrărilor publice - asta mă doare când merg pe stradă, mor, mor efectiv când văd în ce hal arată, lucrarea aia, nu e închegată, sunt crăpături, sunt ruginite. Mi-e rușine! 

Când mă duc și eu într-o capitală europeană, îmi place, mă simt bine. Când mergi pe stradă în București, îți dă o senzație de rău, de apăsare, sunt clădiri care arată foarte urât, e o debandadă totală, te apasă psihic. 

Apropo, ce nu se face în politicile de urbanism se decontează din bugetul Ministerului Sănătății. Și pe boli și pe boli mintale, pentru că îți crează depresii. Orașul trebuie să îți dea o stare de bine. Nu zic că pot face în patru ani acest lucru, mai ales cu bugetul pe care îl am la dispoziție, dar cu siguranță în opt ani, eliminând corupția, proasta administrare și crescând calitatea serviciilor și a lucrărilor publice, oamenii se vor simți bine. 

Vizual, mergem pe stradă, în 2028, ce vedem? 

Nu o să fie Viena, dar o să fie cel puțin Varșovia. Să fim realiști, să nu mai vindem gogoși, că n-o să fie în 2028 nici Londra și nici Viena. Nici Munchen sau Berlin. Dar ne vom bate în ceea ce privește calitatea vieții, zic eu, cu Varșovia. Ceea ce nu e puțin. 

Am ajuns la a doua parte a interviului. Întrebările de relaxare, le numim noi, în orice caz, mai puțin tehnice. 

Domnule Ciprian Ciucu, nu doar actualul primar, dar și jurnaliști v-au acuzat de-a lungul timpului că ați cam chiulit de la ședințele CGMB. De ce ar trebui să vă creadă bucureștenii că sunteți dedicat, dacă în multe situații în care se votau proiecte pentru București, ați absentat? 

Nu am absentat. E o prostie. E o minciună gogonată. Hai să ne uităm pe ordinile de zi. Deci, n-am absentat și am făcut niște eforturi fantastice să nu absentez și asta o zic…nu știu, nu mai candidez, dacă mint… Nu am absentat la mai mult de 20% din ședințe. La cele la care am absentat, care sunt neglijabile, deci foarte, foarte puțin, nu cred că pe an…din 12 am lipsit mai mult la două, poate trei. De ce? 

Pentru că Gabriela Firea anunță ședința CGMB cu cinci zile înainte. Eu de când fac politică nu mai puteam să lucrez în țară. A trebuit să lucrez în Kosovo, în Republica Moldova, în Georgia, în Ucraina. Și, ca să mă duc să lucrez pentru acele guverne, aveam nevoie să îmi planific niște misiuni afară. Ca să fac asta trebuie să îmi iau și niște bilete de avion. Păi nu pot să fac asta cu cinci zile înainte. 

Da, s-a întâmplat să aflu că e o ședință importantă a CGMB într-o joi, eram în Kosovo, m-am învoit de acolo, eram plătit cu ziua, deci mi-am pierdut banii pe două zile, m-am suit în mașina unui tip român care mergea la Constanța și am venit și am făcut efortul să fiu prezent dimineață la ședința Consiliului General. Nu mi-a fost ușor deloc.

Dar a mințit Gabriela Firea când a zis că eu am lipsit. A mințit cu nerușinare, iar eu pot să mă bazez - și sunt foarte sigur pe ceea ce zic - pe datele care sunt publice. Deci e o minciună. 

Care a fost greșeala pe care ați făcut-o în viață și pe care o regretați cel mai mult? Nu trebuie să aibă neapărat legătură cu politica. 

Nu știu să vă răspund la această întrebare. De obicei am făcut ceea ce mi-a plăcut, nu m-am gândit niciodată. 

Pot să vă zic ce greșeală am făcut în Consiliul General, ca măcar să răspund la întrebare. Am făcut greșeala că am votat un proiect în care s-au luat la suprapreț locuințe pentru medici. M-am uitat pe ordinea de zi și am văzut că era o procedură de achiziție cu nouă ofertanți. Și mintea mea a zis „dom’le nu se poate să nu fie un preț corect”. Nu m-am documentat suficient și, surpriză, am votat și erau de vreo două-trei ori mai mult decât prețul pieței. Și regret. 

În viață…nu știu. Dacă știam ce știu acum despre politică, poate nu aș mai fi intrat în politică. Dacă știam ce știu acum, din interior, cum arată administrația publică, mai ales locală, probabil aș fi emigrat. Acum nu mai plec. 

Vi s-a mai reproșat de-a lungul timpului traseismul - ați intrat în PNL când erați foarte tânăr, apoi ați anunțat intenția de a candida în 2016 susținut de M10, partidul Monicăi Macovei, și v-ați reîntors în PNL. În ultimii doi ani ați avut mai multe poziții publice prin care v-ați arătat susținerea pentru USR, chiar ați strâns semnături pentru „Fără Penali”. Ați părăsi vreodată PNL pentru USR în viitor?

Am fost în studenție în PNL, m-am întors în PNL la invitația lor pentru deschiderea listei pentru CGMB [Consiliul General al Municipiul București] în momentul în care M10 și Monica Macovei mă lăsaseră singur. Aveam nevoie de 20.000 de semnături și strânsesem 3.500. La mine decizia a fost foarte simplă - merg mai departe sau mă opresc? Am zis „hai să merg mai departe” și am acceptat invitația PNL. 

Am fost membru PNL și înainte deci e clar că PNL a fost…am suferit când a fost USL, deci am urât și am detestat USL, nu am mai votat cu PNL în acea perioadă și m-am liniștit când s-a făcut proiectul comun PNL-PD-L. Pentru că în PD-L au fost niște oameni cu adevărat reformiști, cum ar fi și Monica Macovei. 

Dar acum eu mă simt bine integrat în partid, am încrederea conducerii centrale, conduc o filială de sector, colegii mei și-au pus încrederea în mine, am schimbat puțin stilul de a face politică în București, împreună cu colegii de la celelalte sectoare și cu doamna Alexandru și nu, nu m-aș duce în USR, nu m-aș duce în PLUS și, dacă nu aș avea succes în politică și în PNL, aș ieși din politică și mi-aș vedea de viața mea. 

M-aș întoarce poate pe consultanță, dar am așa o dorință ascunsă de a face media. Nu știu cât de credibil aș fi să fac media după politică. [râde] Sunt mare amator de podcast. Dar nu m-aș duce la alt partid pentru că aș fi taxat ca traseist, pe drept cuvânt, și oportunist care vânează poziții politice și care vrea să trăiască din politică.

Nu sunt dependent de politică. Mi-aș vedea de viața mea, de familia mea, și nu m-aș duce într-un partid - cel puțin pe o perioadă de depresurizare, ca să-i zic așa, de vreo unul sau două cicluri electorale. Nu zic că nu o să mai fac niciodată politică, dar ceea ce zic e că nu voi schimba partide imediat. 

Ultima întrebare. Sunteți momentan într-o cursă internă în PNL pentru a fi desemnat candidatul oficial al liberalilor pentru primăria Capitalei, dar ce coleg din PNL considerați că ar putea să fie un primar al Bucureștiului cel puțin la fel de bun ca dumneavoastră? 

Sunt mai mulți. Ilie Bolojan deja e, Emil Boc deja e.

Pentru București. 

Pentru București. [râde] I-aș aduce aici și i-aș ruga să candideze, le-aș face buletin de București. 

Prespunând că nu au deja o funcție de primar la care le-ar fi greu să renunțe, există vreun coleg pe care l-ați vedea mai bun ca dumneavoastră?

Nu zic că mai bun, dar la fel de bun poate să fie și doamna Violeta Alexandru, de ce nu? Are experiență și arată că face treabă la muncă [n.red.- Ministerul Muncii]. Sunt câțiva colegi, acum, nu știu, nu vreau să aduc pe nimeni în atenția publică, dar am avut un coleg super competent în Consiliul General - pe Cătălin Deaconescu. Deci sunt oameni în PNL care au și experiență în administrație și care ar face ceea ce trebuie. 

Diferența pe care cred eu că o aduc eu este o viziune pe care am dormit în ultimii patru ani, în sensul că m-am culcat cu ea în gând și m-am trezit cu Bucureștiul în gând. O viziune per ansamblu, o direcție în care vreau să duc orașul și știu ceea ce este important și urgent. Dar așa, ca oameni competenți și bine intenționați, nu ducem deloc lipsă. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€