Viața începe la 40 de ani

Valentin Șchiopu

Redactor

Now I’m the king of the swingers
Oh, the jungle VIP
I’ve reached the top and had to stop
And that’s what botherin’ me

Cristian Pășcuță e bucătar la Marty, în Cluj. Când vede copii printre clienți, le cântă pasaje din Cartea Junglei. Pentru colegi are un repertoriu mai bogat, care trece invariabil prin Dan Spătaru și Tom Jones.

Are 43 de ani și îi place să creadă că a deschis în sfârșit cutia de rezonanță a vieții lui. Că nu mai aleargă după visele altora, „o mașină mai mare, o poziție socială de invidiat, dorința de a mă face remarcat cu orice preț”. Și că ce urmează va fi numai și numai despre el și lucrurile care-l inspiră.

Înainte, a lucrat vreo 20 de ani în vânzări. Din perioada aceea își amintește că făcea în jur de 9.000 de kilometri pe lună, cu mașina, de la un client la altul.

Combustibilul era suplimentat cu un litru cu cafea. „Eram ca-ntr-o cursă de ogari care aleargă după target, iar ăsta fuge mereu mai repede”. Stilul lui de viață era complet haotic.

În 1997, avea 85 de kilograme, iar în anul următor a ajuns la 113. „Eram în armată, centralist. Aveam o poziție oarecum privilegiată, legătură direct la popotă. Toată lumea voia să dea un telefon acasă, era serviciu contra serviciu. Și, în același timp, un mare deserviciu. Aveam cinci mese principale pe zi”.

A atins 140 de kilograme, cinci ani mai târziu. A ținut toate dietele posibile și a revenit la categoria mijlocie, 77 de kilograme.

Lumea nu-l mai recunoștea pe stradă, oamenilor pe care nu-i mai văzuse de ceva timp le arăta buletinul ca să demonstreze că e vorba de una și aceeași persoană.

Apoi s-a îngrășat din nou.

Când a coborât din caruselul ăsta, era o umbră. Vârsta sa metabolică îl situa undeva în pragul pensiei, deși avea doar 39 de ani.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Moș Gerilă vine cu racheta. Cum au furat comuniștii Crăciunul?

O săptămână am așteptat, m-am tot sucit, iar nopțile am visat la seara de Crăciun pe care urma să o petrecem la familia G. Am repetat în minte poezia de George Coșbuc, fiindcă părinții băgaseră spaima în mine că dacă nu o spui frumos, "ca pe apă", sacul Moșului rămâne ferecat.

A decis că lucrurile nu mai pot continua așa. S-a resetat.

A renunțat la țigări după o săptămână de stat închis în casă, și-a abandonat mașina în garaj − el, care până atunci o folosea și când trebuia să se deplaseze 300 de metri să ia pâine. În plus, a început să frecventeze o sală de fitness.

În 2014, a făcut un curs de instructor de fitness, apoi unul de nutriționist la Asociația națională a terapiilor complementare din România și a început să înțeleagă prin ce trecuse.

Pasiunea pentru gastronomie a consolidat-o cu un curs de bucătar, iar acum ține și un blog pe care postează rețete și își împărtășește experiențele.

„În sfârșit fac ceea ce-mi place. Mâncarea e energie, foarte mult din energia mâncării e și energia omului care o gătește. Uite, un exemplu: se spune că la mănăstire e mâncarea cea mai gustoasă. De ce? Pentru că oamenii aceia se roagă în timp ce o gătesc. Totul are legătură și cu starea de spirit.

Dacă o faci din scârbă sau din obligație, mâncarea poată arăta într-un mare fel, dar îi va lipsi ceva. Îi lipsește sufletul. Corpul își construiește celulele din ceea ce-i dăm. De-aia e bine să-i dăm proteine de calitate, carbohidrați buni, să-i dăm grăsimi bune, combinate între ele.

După ce mănânci, trebuie să te ridici fresh de la masă sau să ai aceeași energie de dimineața până seara. Într-adevăr, seara, pe la 9, scade ritmul și, odată cu secreția de melatonină, ne apucă somnul. Dar nu-i normal să ne apuce somnul pe la prânz. Înseamnă că ceva nu facem bine”.

În bucătărie s-a simțit mereu confortabil, și nu doar în preajma frigiderului. Obișnuia să gătească pentru prieteni și căuta mereu să învețe lucruri noi.

În urmă cu mulți ani, a întâlnit un bucătar chinez la Cluj. S-au împrietenit, pe sistemul „alată tu la mine, alăt eu la tine”. Apoi, a citit, a studiat. Recent, a gătit împreună cu Răzvan Exarhu, prilej cu care a mai găsit o confirmare.

„Am învățat că poți rămâne modest indiferent de nivelul la care ai ajuns. E esențial să poți cultiva un fel de smerenie, să încerci să fii remarcabil, nu să fii remarcat cu orice preț. Un om remarcabil se prezintă cu o anumită modestie, care-i absolut dătătoare de speranță”.

Altfel, „abdomenul se face atât la sală, cât și în bucătărie”, iar Pășcuță recomandă „justa măsură în toate”. Iar el e un om care a trecut de-a lungul vremii prin toate măsurile posibile.

„Acum, pot confirma că viața începe la 40 de ani. Eu, la aproape 44, cred că arăt mai bine decât la 34, am mai multă încredere în mine ca la 24, iar sufletul mi-e de 14.

Zicea Brâncuși că, atunci când nu mai suntem copii, suntem deja morți. Asta am învățat și de la bunicul meu, care a trăit 80 și ceva de ani. Era tot timpul pus pe glume și le lua pe toate-n râs.

Dacă nu le iei tu în râs, te iau ele pe tine, ca-n viață. Acceptăm cu bucurie tot ce ne vine, pentru că primim exact ceea ce avem nevoie la momentul respectiv. Iaca-s patru ani de la momentul în care mi-am făcut ordine în viață, patru ani din cei 80 care urmează”.

Mușchi de vită la grill cu sos de ciocolată, piure de mazăre și fâșii picante de morcov și dovlecei

− Rețeta lui Cristian Pășcuță −

„Pentru că nimic nu e nou și totuși nici vechi în bucătărie, am avut îndrăzneala să combin pe o farfurie sărat, dulce, iute, amar și acru. Criticii vor spune că am ales prost garniturile, însă, dacă rămânem ancorați în trecut, nu înseamnă că avansăm. De aici și îndrăzneala. Așa că bucurie și curaj − asta e deviza!

Să le luăm pe rând.

Am folosit 200 de grame de mușchi de vită, pe care l-am preparat pe grill (aici intervine liberul arbitru, în sânge, mediu, bine făcut, fiecare cum preferă). Asezonat cu sare de Himalaya și piper proaspăt măcinat.

Pentru sosul de ciocolată am folosit 40 de mililitri de vin Pinot Noir, pe care l-am fiert cu o stea de anason și două cuișoare, după care am adăugat 10 mililitri de suc proaspăt de portocale. Am adăugat 40 de grame de ciocolată „menaj”, puțină sare de Himalaya, iar când ciocolata s-a topit am adăugat 5 grame de unt pentru a spori cremozitatea.

Am lăsat să fiarbă la foc mic și am adăugat fulgi de chili. (Asta după rezistența fiecăruia: chiar dacă mie îmi place să mănânc mai picant, nu înseamnă că toată lumea trebuie să se conformeze. Plus că nu-mi place cuvântul trebuie).

În tigaia încinsă am adăugat 5 grame de unt, iar când s-a topit, am sotat pentru câteva secunde 20 de grame de morcovi fâșii, apoi am adăugat 20 de grame de dovlecel fâșii plus sos de ardei iute. Am folosit sriracha, puteți folosi Tabasco sau doar fulgi de chili.

Pentru piureul de mazăre am fiert 150 de grame de mazăre congelată în apă cu sare de Himalaya, apoi am strecurat și am adăugat mentă și busuioc proaspete, sare de Himalaya, smântână pentru gătit (20 de grame) și 5 grame de unt. Am intervenit cu bucurie cu blenderul până am obținut o pastă fină.

Am montat cu drag pe farfurie și am privit oaspeții cum se înfruptă din bucate.

Pentru că unora le place să știe valorile nutritive, iată un calcul pentru fiecare porție: 447,6 kcal, 24,65 proteine, 28,95 lipide, 17,5 carbohidrați, 2,5 fibre.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€