Capitala e lipicioasă, irespirabilă, zgomotoasă și murdară. Orașul nu se mai eliberează, oricâți oameni ar pleca în vacanță, și stă să te sufoce mai ceva ca soarele de iulie, încă blând față de cel de august. Vara în capitală îți dă toate semnele c-ar trebui să pleci, dar știu că-i aproape imposibil să ne alăturăm cu toții norocoșilor care au reușit să facă asta. 

Și atunci rămânem în urbe, cu gândul la zilele în care putem sau avem plănuit să fugim din ea. 

Știu, la fel de bine aș fi putut să numesc materialul ăsta „de ce să NU stai în București vara”, dar mi-ar plăcea să încerc opusul. Să te port într-o mică aventură care să-ți arate și altă față a orașului sau măcar câteva locuri în care poți să uiți, măcar pentru o vreme, unde te afli.


La o primă vedere, Bucureștiul nu-i un oraș prietenos – mașinile împiedică pietonii să meargă pe trotuare (bașca, la cât de multe sunt, reprezintă un obiectiv în sine), vecinii și oamenii, în general, nu-ți răspund la salut, spațiile verzi sunt pe cale de dispariție, iar adevăratul soundtrack al zilelor este o combinație între ambulanțe, zgomotul de șine al tramvaielor și huruitul cauciucurilor pe asfalt. 

Dar dacă nu-ți închizi imediat ochii la toată lista asta și ai răbdarea și curiozitatea de a descoperi „dacă există ceva mai mult”, atunci poți fi surprins. Mai ales vara. 

Departe de bulevarde, sau poate la o aruncătură de băț de ele, pe străduțe cu povești sau de poveste, găsești locuri interesante, care adună la un loc tot felul de oameni și care au propriul lor vibe, așa că la rândul lor devin o poveste în sine și tu parte din ea. 

Sau cel puțin asta-mi place mie să cred. Am ales câteva dintre ele și le-am pus în forma unui traseu pe care-l poți face (sau nu) de dimineața până seara, oricând ai timp de pierdut sau e weekend. Ești liber să improvizezi și poate asta-i și ideea, cine știe ce mai descoperi după colț?

Bună dimineața la cafeluță

Diminețile de vară ale Capitalei au un dram de răcoare, dar și un zumzet doar al lor. Spre exemplu, la mine la Iancului, când deschid geamul, dacă-mi fac timp să fiu prezentă și atentă, aud cum băbuțele de pe trotuar, cele care vând flori din grădină și legume, negociază cu trecătorii. Le aud pe fetele de la magazinul de pantofi care-și beau cafeaua în stradă și stau la țigară cu băieții de la 5 to Go. Aud pietonii grăbiți care vorbesc la telefon sau pe Teddy, cerșetorul cartierului, care întreabă compulsiv pe toată lumea „Ai un leu?”, dar o zice atât de repede, încât se-aude „anleu”. 

Lumea-i matinală și mai vorbăreață dimineața când e cald afară, așa că acum e timpul perfect să-ți explorezi comunitatea din jurul blocului, dacă ai chef să faci asta. Însă nicio dimineață nu e completă fără cafea, așa că prima oprire e la Boiler, o cafenea deschisă vizavi de metroul de la Muncii, cu atmosferă de Berlin, care adună oameni de prin tot orașul. 

Foto: Facebook Boiler

Nu vei găsi ceva ieșit din comun aici, dar are o mică terasă, iar oamenii de la bar sunt prietenoși. E genul de loc unde dacă te duci des o să te simți „de-al casei.” Muzica e bună și au și alcool, înghețată la dozator, dar și un magazin alăturat cu tot felul de produse interesante (via Italia – de la gemuri, la paste sau sosuri), unde fac sandvișuri delicioase. E fix genul de loc unde merită să-ți începi ziua, mai ales dacă ai nevoie de un dram de good vibes.

Foto: Facebook Boiler

Ceva dulce, ți-e poftă?

Îmi place să descoper Bucureștiul pe bicicletă, e bucuria mea. N-am trăit asta în copilărie – când toți copiii de la bloc au încercat să mă învețe să pedalez, dar fără succes – ci abia la 18 ani, când m-am încăpățânat și-am reușit. De atunci, de fiecare dată când merg cu bicicleta am curiozitatea aia veche, de copil. Sunt mult mai conștientă de lucrurile din jur și renunț la mersul mecanic, aproape automat, pe care-l am în general când ies din casă. La fel de bine, orașul merită trăit și la pas, pe toate străduțele sale, care-s mai frumoase și pline de viață decât marile bulevarde. 

De la Boiler, dacă mergi prin spatele blocurilor, undeva pe Duzilor, adică aproape de liceul Mihai Viteazul, dacă ridici privirea spre casele din jur, ai să vezi un mural de Maria Bălan. L-a desenat în decembrie, când era însărcinată în 28 de săptămâni, și generează multă speranță, sau cel puțin asta naște în mine. Oriunde te plimbi pe străzile din zonă, de la Popa Nan, la Plantelor sau Mătăsari, vei descoperi case interesante, înconjurate de spații verzi, flori sau iederă, unde-ți poți imagina cum obișnuia să arate orașul, pe vreme când își merita numele de Micul Paris.

Muralul Mariei Bălan. Foto: Ana Tepșanu

Poți ajunge până pe Romulus 85, în Cartierul Evreiesc, la Arzu, un local deschis de Mazilique aka Cristina Mazilu, o bloggeriță de food recunoscută pentru rețetele sale, dar și pentru modul amuzant în care le scrie, asezonate cu experiențe din viața ei. Localul nu duce lipsă de cocktailuri, quiche sau pulled pork. Toate-s delicioase, plus că-i și Mazi la bar, îți mai explică una alta, mai face o glumă – dar eu vin pentru dulciuri, în special pentru niște cookies cu ciocolată, cu textură de brownies și ornate cu sare de mare. 

Terasa Arzu. Foto: Facebook Arzu

Mai plouă în gură cuiva? Ah, și să nu uit și de mica terasa abia deschisă, unde te poți răcori la un pahar de prosecco.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Un sandviș cu parizer și un strop de cultură

Și dacă tot am amintit de copilărie, ce-ar fi să ajungi și într-un loc românesc, cu bucătărie tradițională reinterpretată? Ia-ți bicla sau hai pe jos în altă zonă a Capitalei, undeva în apropiere de Bulevardul Dacia, la Bucătăria Local Food. Aici ajung când mi-e poftă de cartofi prăjiți cu ou, brânză și salată de vară, dar nu zic pas nici la sandvișul cu parizer, care arată și este mult mai complex decât sună. 

De fapt și de drept, e locul unde mănânci bine cam orice ai alege, unde mai pui că au și o colecție impresionantă de spumante, că doar e vară și e ziua ta liberă, ce să ai de pierdut? Terasa e micuță și confortabilă, suficient cât să te ferești de razele soarelui și să uiți că ești la o aruncătură de băț de centrul orașului. 

Foto: Facebook Bucătăria Local Food

După o masă copioasă de prânz, meriți o siesta, așa că ieși înapoi în bulevard, traversează și poposește o vreme la Grădina Dorobanți. Multe dintre spațiile verzi ale Bucureștiului sunt fix în genul ăsta de locuri, spațioase și aerisite, unde timpul poate să stea în loc. Pune o pauză la gânduri, citește o carte sau stai la taclale cu prietenii.

Dacă simți nevoia să te miști, așa cum de multe ori și eu simt să fac, hai să continuăm drumul pe străduțele până pe Vasile Alecsandri, undeva la jumătatea distanței dintre Romană și piața Victoriei. Aici e unul dintre muzeele nu atât de secrete ale orașului, dar nici atât de cunoscute – poate să-ți dea sentimentul că ai descoperit ceva special.

Și chiar așa și este. Casa Storck m-a vrăjit de când am pus piciorul în interiorul ei, nu atât pentru operele de artă expuse, cât și pentru povestea ei. 

Foto: Facebook Casa Storck

N-o să intru în toate detaliile istorice, dar locul e personal, pentru că e casa în care au locuit soții Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck. El sculptor și ea pictoriță. Clădirea are peste 105 ani și ascunde o grădină interioară magică, cu un copac înțelept în mijlocul ei, la umbra căruia am stat și m-am gândit la cum era de fapt viața acestui power couple de artiști al unor vremuri demult apuse. 

De fapt, Cecilia mi-a atras atenția, nu atât prin nudurile pictate și eleganța artei sale, cât și pentru feminismul de care a dat dovadă la acea vreme, într-o eră patriarhală. A fost prima femeie din Europa profesor la o academie de artă și a predat pictura şi artele decorative la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti.

Să ajungi în astfel de locuri e ca atunci când mergi în vacanță și tot ce faci este să te plimbi pe străzile unui oraș nou și să cuprinzi cu mintea tot ceea ce-ți iese în cale. Iată, nici Capitala noastră nu dezamăgește, dacă asta cauți.

Cocktail Hour

O zi leneșă în București întotdeauna trece repede, mai ales când tot ce faci este să te bucuri de timpul liber. Dacă tot ești prin centru, în inima târgului, ce-ar fi să te oprești și la o înghețată? Pe strada George Enescu vei descoperi o gelaterie micuță, cu laborator propriu, care te va surprinde cu diversitatea de arome oferite – Vice Cream

De obicei îmi iau două cupe de înghețată de unt de arahide cu cirește acrișoare, dar tu poți alege zmeură cu vișine, fructul pasiunii cu grapefruit și ghimbir sau caramel sărat cu ciocolată și alune prăjite caramelizate. 

Chiar dacă asfaltul se încinge sub tălpile tale și abia se simte adierea de vânt, te vei simți mai răcorit și gata să pornești la drum mai departe. 

Ziua prin oraș se apropie de sfârșit, însă nu fără o plimbare prin cartierul Grădina Icoanei, genul de loc unde simți că nu mai ești în oraș, cu propria lui comunitate, cu case frumoase, unde poți să te pierzi minute în șir printre cotloane.

Zona găzduiește și Schitul Dârvari, construit în 1930 de familia Mihail și Elena Dârvari. Nu trebuie să fi religios pentru a-i trece pragul, e un element aparte al urbei, cu o grădină plină de verdeață, unde poți avea un dram de liniște, dacă asta cauți. 

Foto: Facebook Schitul Dârvari

Sunt foarte multe locuri frumoase în cartierul ăsta, dar pentru că vara îți dă sentimentul că poți face orice, ce-ar fi să poposești la un cocktail delicios, într-o loc aparte? Pe Aurel Vlaicu, la numărul 20, găsești Mughshot, o cafenea mică, poziționată într-un magazin de muzică.

Foto: Facebook Mugshot

Aici discuțiile se leagă rapid cu cei din jur, iar masa rotundă de la intrare, cu un leandru semeț în mijloc, facilitează treaba asta. Pe lângă cafea, servesc și cocktailuri, iar dacă vrei să te simți puțin posh, îți recomand Pornstar Martini.

Noapte bună

Nopțile de vară în București îți fac poftă să ieși din casă, mai ales că foarte multe terase sunt deschise și te invită să petreci sub clar de lună. Îți recomand să închei o zi plină în natură, în parcul Cișmigiu. Zona Liberă este numele unei terase boeme, amenajate în jurul unui fost chioșc. Atmosfera e super relaxată și lipsită de pretenții. Are, iarăși, un vibe de Berlin – e un loc mic, unde se strâng tot felul de oameni și unde pare că poți să fii așa cum ești și așa cum vrei să fii. 

Foto: Facebook Zona Liberă

E încă un semn de cât de multă nevoie au bucureștenii de locuri în aer liber și spații verzi. Nu primim steluțe aurii la capitolul ăsta – dar măcar nu suntem complet pe zero. 

Știu că vacanțele departe de capitală, în zilele toride de august, sunt ca o gură de aer proaspăt, însă atunci când simt că nu mai pot, aleg să văd un altfel de oraș și să-l descopăr iar și iar, la fiecare colț de stradă. De cele mai multe ori îmi iese. Așa cum îți doresc și ție.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.