Vampirii: alegorie politică, prădători sexuali sau metafore prin care reflectăm la condiția umană?

Vasile Decu

Redactor

Un interviu cu profesorul Nick Groom, autorul cărții The Vampire: A New History, despre originile acestor demoni însetați de sânge, simbolismul și evoluția lor, Dracula, și „vampiromania” actuală.

Suntem fascinați de poveștile cu vampiri. Conceptul unui astfel de animal demonic îmi provoacă emoții diverse, de la frică (mă gândesc la senzația pe care am avut-o uneori noaptea, în mijlocul pustietății, de a fi cel vânat, în locul vânătorului) până la speranța că medicina ne va oferi soluții pentru suferințele noastre actuale, dar fără mușcătura unui liliac infectat ori a vreunui vampir generos.

Potrivit mitologiei, vampirii își pot schimba cu ușurință forma, în lilieci ori lupi. Dar și simbolistica lor s-a modificat și a evoluat destul de mult în istorie, de la creaturi zombie ieșite din mormânt pentru a bântui sătenii la prădători aristocrați și, mai nou, supereroi.

Pentru a înțelege originile adevărate și simbolistica vampirilor, am stat de vorbă cu Nick Groom, celebrul „Prof of Goth,” profesor de literatură la Exeter University, UK, și autorul cărții The Vampire: A New History, (Yale, 2018, Books-Express.ro), o lectură recomandată fiecărui „vampire aficionado”.

Textul de mai jos este o versiune foarte ușor editată a răspunsurilor și poveștilor sale din lunga noastră conversație pe Skype.

(Interviul a fost publicat inițial pe 7 decembrie 2020 în newsletterul Biblioteca Exploratorilor.)

Vampirii în cultura europeană

„Dracula” (lui Bram Stoker) este, în mod clar, un text foarte important – un prag de hotar în ficțiunea vampirilor. Însă vampirii, ca personaje, datează de aproape două sute de ani înainte – dar numai două sute de ani. Căci mulți oameni cred că au apărut încă din perioada clasică ori chiar biblică - sau, și mai departe, din istoria păgână. 

Dar vampirii au fost ‘descoperiți’ la granițele Imperiului Habsburgic la începutul secolului 18. Și reprezintă întâlnirea ori confruntarea dintre știința empirică a Iluminismului cu folclorul Europei de Est. Avem acum aceste incidente stranii cu morți care, aparent, ies din morminte ca să-i omoare pe cei vii. 

„Cernobîl în Miez de Noapte”. Istoriile umane ale celui mai grav accident nuclear din istorie

Interviu cu jurnalistul britanic Adam Higginbotham, autorul cărții „Midnight in Chernobyl” (Cernobîl în Miez de Noapte), o lectură esențială dacă vrei să înțelegi cu adevărat accidentul de la Cernobîl din 1986.

Ovidiu Raețchi, autorul unei istorii a nazismului: „Dacă ai o minte demonică și un sistem capabil, dispus să implementeze ordinul minții demonice, atunci toată lumea o va face”

Un interviu extins cu Ovidiu Raețchi, autorul „Istoriei Holocaustului”, o analiză excelentă a dezastrului genocidal al nazismului.

Imediat, fenomenul a fost investigat de autorități, care au trimis pe teren militari, echipe medicale, magistrați. Autoritățile se implică în investigarea acestor ‘epidemii vampirice’ încă de la început. Iar de-a lungul secolului 18, aceste cazuri de vampirism devin asociate cu ideile și mișcările politice și cu știința medicală – oamenii privesc aceste povești supranaturale în termeni de traume medicale, de exemplu, ori analizează aspecte legate de dietă – ori le studiază ca într-un scenariu al unei comunități confruntate cu o contagiune. Și tot așa. 

Practic, vampirii sunt experimente teoretice pentru condiția umană în acele vremuri. Avem astfel o istorie a vampirilor de aproape două sute de ani înainte de cartea lui Bram Stoker, care a închegat practic fundația vampirismului în imaginația noastră culturală.

Setea de sânge

Noi ne gândim la un zombie ca la o creatură dintr-o tradiție diferită, dar, la început, vampirii au fost un fel de zombi. Până la personajele posh de mai târziu, care merg la teatru, în costume elegante, ‘străbunicii’ vampirilor erau practic niște creaturi brute, niște morți nemorți care bântuie imaginația și cultura europeană, timp de mulți ani - fie ca un fel de stafii în curs de putrefacție, fie ca demoni răzbunători.

E foarte interesant că vampirii au această corporalitate, cu alte cuvinte, sunt materiali, au o natură fizică, sunt corpuri cu un fel de afecțiune specială, sunt tangibili – nu ca fantomele ori spiritele care bântuiau imaginația oamenilor înainte.

Acum se dezvoltă și legătura vampirilor cu sângele, cu consumul și atracția lor către sânge. Și este o evoluție foarte interesantă de analizat istoric, căci fenomenul vampirilor oglindește descoperirile științifice, în primul rând cea a înțelegerii sistemului circulator în secolul 17, cu o serie de experimente cu sânge care încep la finalul secolului 17 și evoluează de-a lungul secolului 18. 

Sângele a fost asociat cu viața de mult timp, încă din primele religii, peste tot în lume, de multe, multe secole, dar fără să fie înțeles prea bine. Iar acum devine asociat, ori izolat, drept un fenomen științific, începe să devină înțeles drept un element absolut esențial vieții. Vampirii încep să exprime ori să oglindească aceste anxietăți privind noul mod în care știința vede corpul uman, care devine tot mai mult un obiect de studiu al științei medicale, și mai puțin o entitate spirituală ori divină.

Conceptul acesta al unor creaturi care se hrănesc cu sângele celor vii este întâlnit în numeroase culturi diferite, fie prin împrumut, printr-o răspândire virală, fie apărută în mod paralel, căci sângele este înțeles drept un element atât de esențial vieții în toate culturile. Fiecare cultură are miturile și legendele sale despre sânge. Vampirii ar părea, astfel, primordiali în cultura umană. Dar este important să înțelegem contextul științific – că primele ‘epidemii’ au fost la granițele Imperiului Habsburgic, în zona Serbiei. Acolo a fost folosit prima dată acest cuvânt – vampir – și acolo s-au format caracteristicile primare ale vampirului. 

Sunt multe povești interesante din această regiune, dar ce mi se pare cel mai interesant este gradul de detaliu în care aceste cazuri au fost documentate și studiate. Faptul că autoritățile s-au apucat să dezgroape cadavre, să facă autopsii. Au fost obiect al unei atenții științifice. Mai mult decât poveștile, mi s-a părut și mai interesant modul în care au reacționat autoritățile, care au auzit că se petrece ceva ciudat la granițele imperiului și au încercat s-o explice. 

De aceea zic că vampirii sunt creaturi moderne. Au elemente de contemporaneitate, căci reflectă diferitele categorii ori limitații ori definiții ale umanului care încep să apară în secolul 18. S-au implicat medici ori experți legali, deoarece acest model nou al omului începe să fie definit legal și medicinal, nu doar spiritual, ca înainte. Asta am încercat să explic și să arăt mereu, că vampirii sunt experimente teoretice despre natura umană.   

Dar povestea mea preferată este atunci când vampirii ‘sosesc’ în Marea Britanie și provoacă o dezbatere publică - sunt audiați martori, sunt relatate cazuri, se discută dacă se poate pune valoare pe mărturiile celor implicați, studiile lor etc.

Discuțiile de atunci sugerează că vampirii sunt o alegorie politică – un mod de a-i ataca pe cei din pozițiile de putere vorbind despre guverne care sug sângele poporului, exploatând populația. Asta mi se pare o perspectivă puternică, care merge prin politica secolului 18 , apoi prin cea a secolului 19, până la scrierile celor precum Karl Marx.

S-a început cu curiozitatea științifică privind corpul uman, apoi a devenit o metaforă și a crescut, ca concept, incluzând tot mai multe caracteristici în oglindă ale vremurilor.

Vampirii ca prădători sexuali

Sentimentul meu este că aspectul sexual a fost umflat recent și spune mai multe despre societatea noastră de azi, care, începând cu anii 1960-70, a sexualizat istoria și cultura, inclusiv pe cea a trecutului. Vampirii devin demoni seducători, ființe sexuale care explorează sexualități transgresive ori tabu. 

E adevărat că primul poem despre vampiri, scris în Germania, la mijlocul secolului 18, reprezenta vampirul drept o figură erotică, un demon seducător. La fel și prima povestire cu vampiri din literatura engleză, scrisă de John Polidori, doctorul lordului Byron, după care a și modelat personajul vampirului, drept răzbunare.

Vampirul este descris ca un nobil, o figură care exploata tinere nevinovate. Asta a devenit astăzi un aspect foarte puternic al conceptului de vampir. Dar înainte, precum la scriitori precum Bram Stoker, nu este vorba neapărat despre sex, ci despre erotism și seducție ca metafore ale consumului comercial. Secolul 19 este caracterizat prin dezvoltarea și răspândirea capitalismului, a consumerismului – apar tot mai multe produse care trebuie cumpărate, dar și temeri că și omul devine el însuși un obiect de consum. E o presiune acum de redefinire a omului – uneori, și ca pradă pentru un vampir. 

Părerea mea e că noi, cei de azi, tindem să suprasexualizăm vampirii – ceea ce poate fi amuzant (ne distrăm cu scenariile de film), dar sunt alte aspecte mult mai importante de dezbătut privind ideea vampirului, nu doar ca prădător sexual.

De la zombie la creatură nemuritoare

Primele istorii cu vampiri includ referințe la acest aspect al longevității nenaturale, al vieții dincolo de mormânt, în mod implicit. Devin explicite în poveștile de la începutul secolului 19, în sensul că vampirul poate muri, dar se poate întoarce din nou și din nou. Am menționat vampirul lui Polidori care, în poveste, scapă și dispare – pentru a reapărea în altă parte, presupunem.

Vampirii populari din secolul 19 sunt aproape indestructibili. Indiferent de cât de tare ori de câte ori îi doborai, vampirii se întorceau, cu o rezistență supraumană. Unul dintre cele mai populare personaje din această cultură este Vampirul Varney, care, într-un final, se sinucide, aruncându-se într-un vulcan. Arderea este, deci, o soluție pentru a distruge un vampir. Dar el avea deja venerabilă vârstă de peste 200 de ani în acele povești.

Tema aceasta a nemuririi – mai întâi de rezistență, de formă fizică robustă, apoi de abilitate de a trăi mult timp, poate veșnic – devine tot mai atractivă, zic eu, datorită naturii tot mai seculare a societății, care, pe măsură ce își pierde, treptat, credința în religii, caută alte scenarii pentru ideea de viață dincolo de mormânt ori nemurire. E tot o oglindire a societății, o reflectare a schimbărilor preocupărilor și ideilor din societate. 

Liliacul

Ideea vampirilor ca organisme care sug sânge apare la începutul secolului 18 și, câteva decenii mai târziu, știința părea să valideze acest concept straniu, după descoperirea de către naturaliști a liliacului-vampir. Natura includea deci mamifere care supraviețuiau sugând sângele altor animale. Într-un sens, deci... măcar ca idee, posibilitatea existenței unor creaturi precum vampirii părea confirmată de aceste descoperiri ale biologilor exploratori de prin America de Sud. Nu mai trebuie, acum, să-ți forțezi imaginația prea tare pentru a te gândi la o formă de umanoizi care se hrănește cu sânge. 

Așa apare și această asociere între liliac și vampir, ca natură biologică, apoi ca mijloc de transport, precum celebrul Dracula, care se poate transforma, în voie, în liliac. Liliacul e adoptat de literatura gotică deoarece este nocturn, poate fi vampiric și are și o anumită doză atractivă de mister, ca animal. Treptat, asocierea devine tot mai puternică, mai ales când ajungem și în epoca cinematografului.

Vampiromania modernă

Nu sunt deloc surprins de fascinația noastră de acum cu vampirii. Ba chiar cred că o să continue. Mi se par foarte interesante diferențele dintre poveștile vechi și vampirii contemporani, deoarece aceștia ilustrează anxietățile de astăzi. Avem acum vampiri ‘verzi’ (eco, vegani), care nu mai vânează oameni, ci se hrănesc cu substitute de sânge ori sânge recoltat și distribuit prin bănci de sânge. Într-un fel, noii vampiri ilustrează modurile în care trebuie să ne reconsiderăm și să refacem relațiile dintre oameni.

Sunt în continuare o metaforă prin care reflectăm la condiția umană. Într-o lume în care suntem tot mai provocați de progresele tehnologice ori ale științei medicale. Avem nevoie de oglinzi, iar cultura ne oferă spre dezbatere diferite ipostaze ale noastre. Iar vampirii sunt și acum o alegorie puternică.

Despre Dracula lui Bram Stoker

Cred că este un roman excelent. Pentru că (Stoker) a cercetat și a adunat multă informație nouă, la acea vreme, de secol 18. Există multă știință medicală în Dracula. Frații lui erau doctori și el le-a scris și le-a cerut informații despre diverse afecțiuni medicale. A studiat tradițiile, precum folclorul vârcolacilor. Eu subliniez mereu că vampirii sunt foarte moderni și contemporani. 

Dracula este un roman plin de tehnologie modernă - telegraful, puștile Winchester, camerele Kodak, aparatele de înregistrat, și multe altele. E important de spus că el nu prezintă vampirii ca pe niște ființe străvechi, venite din negura timpului. El spune că sunt ceva ce trebuie abordat prin mijloace moderne. Contele Dracula însuși… el face afaceri imobiliare, cumpără proprietăți în inima Imperiului Britanic, foarte aproape de Palatul Buckingham și Downing Street. Știe să lucreze cu autoritățile și birocrația. Nu este, deci, o creatură dintr-o lume total străină. Știe clar ce face și se descurcă în lumea modernă, ba chiar este foarte eficient. Asta este atractivitatea romanului Dracula.

La momentul apariției, a fost lăudat pentru modernitatea sa, pentru „up-to-date-ness”. Chit că avem și usturoi, și crucifixe, și superstiții. Pentru mine este important că vorbește foarte mult despre Europa anilor 1890, că dă senzația de contemporan. E și un roman scris ca o colecție de mărturii separate. Avem o serie de perspective, nu un singur mod de a vedea și înțelege vampirii, în care noi, cititorii, trebuie să facem ordine. Într-un fel, e ca un roman polițist, în care noi trebuie să ne uităm după dovezi și să tragem singuri concluziile despre ce este Dracula și care-i cel mai bun mod în care poate fi înfruntat.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€