URBĂNUŢII. Băile Tușnad, Harghita: cel mai bun oraș din țară pentru pensionari și pentru urși

Codruţa Simina

Redactor

Joi, 17 noiembrie, la Băile Tușnad, cel mai mic oraș din România – 1.500 de locuitori, potrivit celui mai recent recensământ –, în prezența preoților, a primarului și, desigur, a altor persoane importante, s-a întâmplat ceva.

Cum viața orășelelor e lipită mai degrabă de televizor, se poate prevedea că „evenimentul” va dăinui măcar câteva săptămâni în memoria localnicilor – dintre care mai mult de jumătate sunt pensionari.

Tăietură de montaj. 

Vizavi de Primărie sunt instalate două boxe păzite de două domnișoare îmbrăcate în roșu. O arcadă împletită din baloane și multe plase cadou stau mărturie: în Băi se inaugurează primul, și singurul, magazin Profi – acest Mega Image al orașelor mici.

Bunicuți cu cărucioare de cumpărături vin pâlcuri-pâlcuri, ca la biserică, și te întreabă încă de pe trotuar: s-a deschis?

Când ies din magazin, aceia dintre ei care au cheltuit mai mult de 50 de lei primesc șansa de a juca la noroc.

Așa arată o ruletă profi – toată lumea câștigă.

O roată ca o pizza quattro stagioni, amintind de bâlciurile de altădată, se învârte, cu un păcănit aspru, între categoriile moderne ale consumului: XL, L și S.

E un joc în care nimeni nu pierde, iar câștigătorii primesc pachete cu sigla magazinului, din care le fac cu ochiul pungi compacte de orez, doze cu roșii pasate sau sticle de ulei.

– Prefectul a fost?
– N-a fost.
– Mda. Dar în alte locuri, când s-a deschis, s-a dus…

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Bunicuții intră, cumpără, ies și joacă. Roata se învârte mai departe. Strada vibrează de la piesa din boxe, de unde o femeie cu voce guturală și sexy îți spune legănat: one day babe we’ll be old, babe we’ll be old…

Mai încolo, magazinul de haine și papuci miroase ca și când ar fi țesut dintr-o substanță chimică cu aromă de petrol.

Tăietură de montaj.

De cum ajungi în Băile Tușnad, te cucerește prospețimea nealterată a înălțimii. Nu trebuie decât să-ți ridici privirea și te trezești între piscuri de brazi și de munți atinse de îngheț, albe și senine.

O lumină limpede și tăioasă cutreieră cerul și ți se înșurubează în frunte, undeva deasupra ochilor.

Înapoi pe pământ, te lovește persistența istoriei. Anii de glorie ai stațiunii – despre care oamenii vorbesc cu nostalgie – se lasă ghiciți de sub straturi de vopsea care se cojește în aerul curat.

Ca să vă faceți o imagine: din cei aproximativ 1.500 de locuitori, mai bine de jumătate sunt pensionari, toți foști lucrători în turism. Etnic, cam 93% sunt maghiari și 7% români.

Cele câteva sute de tineri care au rămas aici muncesc tot în turism, pentru un salariu mediu de 1.000-1.200 de lei. Și, contrar legendei, ești servit cu pâine în oricare dintre cele două limbi ai cere-o.

Unul dintre marile complexuri de tratament din Băile Tușnad.

Paradoxal, orașul duce lipsă de forță de muncă, dar foarte mulți tineri au plecat să-și caute norocul prin alte părți. De vină e salariul de care vorbeam înainte – prea mic, spun unii, ca să-ți poți concepe un viitor.

Dacă ești român, n-ai unde să faci școală în Băile Tușnad, și asta nu din vreun motiv ocult, ci dintr-unul mai degrabă practic: sunt foarte puțini copii. La maghiari e la fel: așa că, la școală, clasele primare se fac simultan.

Fiind stațiune, în Băile Tușnad există punct de ambulanță permanent, cabinet de medicină dentară, farmacie și medic de familie – căruia administrația locală i-a pus la dispoziție locuință de serviciu.

Din fonduri europene, administrația locală a construit un centru de wellness, unde localnicii au reducere. Asta aduce venituri suplimentare comunității, permițând alte investiții.

Și tot din fonduri europene, sistemul de canalizare și colectare a apelor uzate a fost înlocuit cu unul nou.

*

Bugetul orășelului se ridică, potrivit primarului Albert Tibor, undeva la 3 milioane de lei, majoritatea proveniți din impozite pe clădiri și terenuri.

O treime din bani sunt cheltuiți cu personalul administrației, iar restul se duc pe iluminat public, întreținerea străzilor și investiții.

Primarul spune că, din 1.500 de locuitori, doar 10 primesc ajutor social, în schimbul unor ore de muncă în folosul comunității.

Singurul regret al lui Albert Tibor e că nu poate prelungi vara prin Hotărâre de Consiliu Local.

„Cea mai bună idee ar fi să nu fie niciunul cu ajutor social, dar asta este. Nu avem șomeri, iar lipsa de forță de muncă e accentuată. Fiind în domeniul turismului, jumătate din cei care lucrează aici vin din localitățile învecinate.

Ce avem mare nevoie: specialiști în domeniul turismului, ospătar, bucătar și femei de serviciu. Noi întotdeauna căutăm oameni.

Localitatea e îmbătrânită, iar cei care stau aici au toți loc de muncă, dar nu e de ajuns. Avem 2.500 de locuri de cazare. Putem să primim mai mulți turiști decât suntem noi. Măcar crește turismul, asta e foarte important”, povestește calm, în românește, primarul Albert Tibor.

E la al treilea mandat și unii localnici spun că, de când e la Primărie, Băile Tușnad au reînceput să tindă spre gloria din anii ’70, când oamenii simțeau că șlefuiesc aici una dintre perlele turismului românesc – sentiment care s-a transformat în depresie după ’90.

Acum, 85% dintre turiști sunt români, iar ceilalți, majoritatea, din Ungaria. Mai ales vara.

„Aici, toată lumea vorbește și limba română, și limba maghiară. Suntem o stațiune bine văzută la raportul calitate-preț: nu suntem nici primii, nici ultimii, undeva la mijloc, dar calitate-preț cam corespunde serviciilor pe care putem să le oferim”, adaugă primarul.

Oamenii, mai ales pensionarii, sunt legați de televizor, cumpărături și iar televizor:

„Se uită sau nu se uită la ea, televizorul merge, vă dați seama. Noi facem anual câte 500 de pachete de Crăciun și dăm la oameni. Și la cei mai săraci. Și în cadrul Primăriei, și în cadrul bisericilor se dau ajutoare pentru ca oamenii să supraviețuiască. După posibilități, ne ajutăm între noi”.

Una dintre frânele orașului e problema vilelor retrocedate și părăsite – un fel de cerc vicios. Proprietarii nu au bani să le refacă și cer prea mult ca să le vândă.

Așa se face că, altădată cochete, presărate printre hoteluri și pensiuni, zac clădiri pustii, fără ferestre și uși, expirând dezolare.

Iar sezonul de vară nu se poate prelungi, oftează primarul.

*

„Strategia noastră e să facem proiecte să reabilităm total stațiunea, să fie cât mai primitor, iar lumea care trece pe aicea să spună: trebuie să opresc aici, nu știu de ce, dar trebuie să opresc! Noi gândim acum și o clădire multifuncțională, să se poată face proiecții de filme și niște evenimente. Să vină și lumea de aicea, dar și cine ne vizitează.” (Primarul Albert Tibor)

La o aruncătură de băț de un Ritz cu două stele, găsești biserica ortodoxă din Băile Tușnad. Părintele Vasile Budeanu și doi consilieri ai parohiei, Nicolae Oprea și Victor Someșan – ambii pensionari, asigură un fel de permanență de limbă și de credință în interiorul lăcașului, construit pe la 1930.

Oprea a ieșit la pensie colonel. A fost șef-serviciu la Penitenciarul din Miercurea Ciuc, iar Someșan a încheiat o carieră de milițian și, apoi, polițist chiar în Băile Tușnad. Acum își plimbă nepoții și cântă în strană duminicile.

În timpul liber, mai merg la Spa. Ar trebui să-i auziți cum spun „uelnăs”, „giacuzi” și „saună cu infraroșii”. Chit că ultima, venind de la niște foști angajați ai Ministerului de Interne, sună destul de îngrijorător.

Preotul Vasile Budeanu, între Victor Someșan și Nicolae Oprea.

Nicolae Oprea are 56 de ani și de 17 ani trăiește în Băile Tușnad. Fiica lui, care e elevă, face naveta la Miercurea Ciuc încă de la grădiniță.

„E o atracție, cine a stat în Băile Tușnad aicea rămâne. E ceva care te ține pe loc, să nu mai pleci. Bine, avem și-o biserică foarte frumoasă.

Lumea, în general, că ne știm acuma cam fiecare, e bună. Să vă spun ceva: la biserica ortodoxă vin și catolici, și noi mergem la ei la sărbători.

Și relațiile între biserici sunt foarte bune, chiar acuma a plecat părintele celălalt – azi a fost o zi deosebită, s-a deschis magazinul Profi, s-au adunat oficialitățile și s-a oficiat o slujbă de către ambele biserici. Foarte faină chestia. În alte locuri nu prea vezi lucrurile astea”, povestește serios fostul polițist.

Cea mai mare problemă a orășelului? Urșii comunitari.

„Azi-dimineață, la opt, era unul pe-aici, prin pădurice. Odată, a ieșit fata mea să meargă la școală și era ursul în poartă. Unde să mai mergi?! E problemă mare cu urșii în Tușnad. Nu se face propagandă cum s-a făcut cu ursul ăla din Sibiu, dar sunt în stare să sară pe mașină. La oameni nu atacă, dar la case, da.

Vin după mâncare. A intrat în casă, a deschis frigiderul, a luat tot de-acolo. A deschis congelatorul… Acasă la Aurora, i-a luat gemul din cămară și l-a scos pe geam. Au venit și televiziunile și-au filmat”, conchide Oprea.

Prezența animalelor în oraș a creat și legende: se spune că, mai nou, printre cei 6-7 urși care frecventează Băile, ar fi apărut și unul alb. Există mărturii serioase în acest sens.

Singura rezolvare pe care o văd oamenii e ca urșii să fie hrăniți în pădure. O altă dorință, cu bătaie mai lungă, ar fi să se facă un inel ocolitor al Băilor, să fie scoasă circulația din stațiune.

Un astfel de proiect a fost chiar parafat cu Compania Națională de Administrare a Drumurilor Naționale, dar totul a luat o turnură neașteptată după ce Partidul Verde a avertizat că, dacă se va face varianta, izvoarele de apă minerală din Băi ar seca.

Și gata. S-a terminat cu proiectul.

Altfel, marile programe guvernamentale – gen „Prima casă” – au, în teren, un aer destul de vag.

„Efectiv, efectiv, n-am auzit pe nimeni să fi accesat programul ăsta aici. Omul din Tușnad nu se bagă la din ăstea, din câte am văzut. Tinerii de aici sunt fie polițiști care au locuințe de serviciu, fie au moștenit locuință aici.

Nu îndrăznesc să-și cumpere, pentru că veniturile nu le permit împrumuturi pe 20 de ani. În turism sunt cele mai mici venituri la nivel național”, ne spun interlocutorii.

Cariera de polițist îl trădează pe Victor Someșan. Tot ceea ce spune seamănă, ca ordine, cu formularea unui proces verbal.

„Eu am fost la Circulație, din 22 august 1970. 23 august l-am sărbătorit la Băile Tușnad. M-am căsătorit cu o olteancă superioară – adică de pe malul Oltului superior. Soția e maghiară.

Am pasiunea pescuitului – se poate pescui și în ape tulburi, și în ape limpezi. Și mai cânt pe la biserică. Înainte, am cântat la Securitate! E o glumă, e o glumă!”

De pe pereți, tristețea bizantină din ochii sfinților îi săgetează cu iertare.

Mai departe, viața de pensionar în Băile Tușnad capătă culoare: culoarea ecranului TV.

„Fac de toate și nimic sau nimic și de toate. Mai nou, mă uit la România TV și la Actualitatea TV. Și mă amuz de problemele care sunt în politică, între partide.

Între băsiști și ăștia… cum e? Iohaniști, acuma! Că sunt niște probleme foarte foarte amuzante, că cine face aceste comentarii ori este foarte-foarte documentat ori nu are habar. Vorba românului: la politică și la fotbal, toată lumea se pricepe”, indică Someșan.

Una dintre fiicele sale a plecat la Londra, iar cealaltă e aici, în Băi, lucrează în industria hotelieră. Despre relațiile interetnice din oraș spune că sunt foarte bune – pentru că oamenii serioși își văd de treabă.

Nici măcar urșii nu fac diferența între casele de români și cele de maghiari.

Iar zâzaniile, când apar, sunt „făcute”, și vin „de mai sus”. Până și în cazul lui, parte a fostului sistem, încrederea în politicienii vechi a dispărut.

„Alegerile o să fie importante când 50% dintre actualii parlamentari n-o să mai fie în sistem. Ăștia vechi au multe cunoștințe politice și stăpânesc problema în felul lor, și națională, și internațională. Și interetnică, și etnică. Dar lumea și-a pierdut încrederea în ei. Inclusiv eu! Am văzut efectiv că parcă sunt împotriva poporului. Împotriva unui trai mai bun!” (Victor Someșan, fost polițist)

În centrul de wellness al Primăriei e cald și atât de curat, încât ai senzația că poți mânca de pe jos.

E-al treilea an în care e deschis și, pentru că vara atrage multă lume, directorul Eva Duță spune că va fi extins cu bazine de înot. Iarna, timpul turistului trece într-un bazin cu apă termală sau în jacuzzi.

Sau la înot sau în camera cu sare adusă de la salina Praid. Sau în saună, inclusiv în cea cu infraroșii – despre care gazda spune că are o temperatură mai mică decât cea clasică, însă detoxifierea e mai eficientă.

Eva Duță (foto) e jumătatea maghiară a unui cuplu mixt și se numără printre tinerii care au rămas în Băile Tușnad.

Printre complicațiile vieții de zi cu zi, ea include naveta copiilor la școală și povestea cu urșii. Semn că și problemele sunt bilingve.

Ceea ce o mulțumește, însă, e că locul începe să-și revină, încet, din dezastrul de după ’90. Eva Duță speră ca turismul să crească susținut, ca să poată oferi salarii mai mari.

Cu cele de acum, și centrul de wellness e mereu în căutare de angajați stabili. Și, dacă se poate, care să vorbească mai multe limbi.

*

Despre viața în Băi, Maria Molnar vorbește cu un zâmbet reținut. Are 60 de ani și lucrează la barul unuia dintre hotelurile mari – o zi da, o zi ba.

E micuță și subțire, iar gesturile ei trădează eleganța studiată a ospătarului cu școală. În ziua liberă, are grijă de mama sa, care a făcut 80 de ani. Când prinde mai multe zile, dă fuga într-o comună din apropiere, să-și vadă fiul și nepoții.

În ziua de muncă, nu știe niciodată când va termina: e obișnuită să închidă după ultimul client. „Și așa îi determini să revină”, spune ea, simplu.

După calculul ei, peste un an și opt luni se poate pensiona. S-ar aduna vreo 32 de ani de muncă, dintre care câțiva în străinătate.

Am întrebat-o despre politică, televizor și wellness – ne-a zâmbit aproape ironic la fiecare, încrețindu-și puțin ridurile din jurul ochilor. „Nu, doamnă, nu am eu timp de astea.” Ne-a rugat să n-o fotografiem.

A vorbit însă cu destulă însuflețire despre pensie – când speră blajin să poată avea grijă de nepoți și să fie mai aproape de copilul ei.

*

Printre ofertele de tratament din Băile Tușnad se află și-un unicat – mofeta. E o groapă care emană dioxid de carbon și în jurul căreia a fost construită o casă de tratament. Mergi, stai pe treptele de lemn și lași gazul venit din adâncuri să te facă mai bine.

În unele broșuri turistice se arată că o astfel de cură ar fi cel mai bun afrodisiac natural. E deschisă doar între 11 și 12 ziua, așa că nu vă putem da detalii despre efectele benefice.

Pe drumul către mofetă, am dat și de Izvorul Tineretului. Părea să-i fi prins bine o dușcă din propria magie.

Băile Tușnad a fost declarat oraș turistic în 1968, iar în anii de glorie era supranumit „Perla Ardealului”. Atrage anual, pentru tratament, aproape jumătate de milioan de turiști.

Stațiune balneo-climaterică, Băile oferă ape minerale, împreună cu aer curat și tonifiant – numai bune pentru ameliorarea bolilor cardiovasculare, ale celor endocrine și nervoase.

Exagerând puțin – pare cel mai bun oraș mic din România pentru pensionari. Și pentru urși.

*

În cadrul acestui serial au mai apărut:

URBĂNUŢII. Dragomirești, Maramureș: oraşul care vrea să redevină sat după 12 ani

URBĂNUȚII. Căzănești, Ialomița: trei referendumuri, aceeași plasă

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€