URBĂNUȚII. Băile Govora, Vâlcea: un copil astmatic al turismului românesc

Roxana Garaiman

Redactor

Autocarul cu care am venit de la București ne lasă în Râmnicu Vâlcea. Suntem doar patru pasageri cu destinația Govora, aşa că nu e rentabil să mai meargă încă 22 de kilometri. Ne preia un Logan.

Când ajungem în localitate, şoferul ne descrie succint realitatea acestui an electoral:

„Pe partea asta, bordurile au fost puse înainte de alegerile locale. Pe partea cealaltă le pun acum, înainte de alegerile parlamentare. Frumos, nu?”

„Primarul pupă mâinile la toate babele”

Pe străzi, oameni trişti și oameni bătrâni umblă cu pas repede, fără să zăbovească. N-au ochi pentru afișele electorale care răsar soldățește de-a lungul trotuarelor.

Înfiinţat în secolul al XIX-lea, Băile Govora e unul dintre cele mai mici oraşe din ţară. Circa jumătate din cei 2.500 de locuitori sunt la pensie: foste cameriste, foste asistente, foşti ospătari. Cei activi lucrează, majoritatea, la una dintre cele două companii de turism.

„Ne pleacă toți copiii, că n-ai ce să faci în Govora. În rest, toată lumea e fericită”, spune, ironic, o pasageră.

„Are așa un fel ăsta, știe să se pună bine cu lumea”, continuă șoferul când ajungem în centrul localităţii. Se referă la Mihai Mateescu, primarul liberal care conduce Govora de 16 ani.

„Pupă mâinile la toate babele pe care le întâlnește. Și pe urmă lumea zice: «Uite, ce atent este primarul nostru!». Să îndrăznești să zici ceva, că pe urmă… orașul e mic.”

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Loganul ne lasă în fața unui hotel cu opt etaje care arată ca o maşină a timpului. Ne continuăm drumul pe jos și ajungem la o clădire istorică îngrijită: Vila Iliescu. Aici funcționează singurele instituții culturale din oraș: Biblioteca și Muzeul.

Mihaela Dolfi, angajată a Bibliotecii, ne conduce la cea mai îndreptăţită persoană să vorbească despre istoria Băilor Govora: Maria Boskoff, 95 de ani, fost medic stomatolog al stațiunii.

„După ce s-a dus comunismul, Govora a rămas ca un copil orfan”

Maria Boskoff locuiește într-o casă cochetă, în apropiere de Hotelul Palace. Când intrăm în curte, ne întâmpină o droaie de pisici.

„Sunt foarte multe, acum nici măcar n-au venit toate”, spune Mihaela Dolfi, care obișnuiește să treacă zilnic pe la doamna Boskoff, ca să hrănească armata de pisici.

În timp ce ne poftește în casă, lăsând cu tact pisicile la ușă, gazda ne spune că s-a născut și a trăit aici toată viața. Are aproape aceeași vârstă cu stațiunea, e memoria vie a acestui loc.

Stațiune inaugurată în 1910

Proprietățile apei de la Govora au fost descoperite întâmplător de un țăran, în 1876. Omul săpa un puț în curte, când a constatat că la suprafață iese apă care arde, așa cum se mai numește păcura, și apă sărată nepotabilă.

În urma cercetărilor, s-au găsit izvoare de apă sărată, apă iodurată și nămol sapropelic, pe care medicul militar Zorileanu îl recomandă pentru tratamente reumatismale.

La început, băile cu apă miraculoasă se făceau în copăi, în chiliile mănăstirii Govora. Apa era transportată de călugări cu sacalele, de la 6 kilometri distanță.

Inaugurarea oficială a stațiunii a avut loc în 1910, odată cu Hotelul Palace, celebru prin faptul că fiecare cameră beneficiază de cel puțin o oră de soare pe zi.

*

Maria Boskoff s-a născut în 1921, tatăl său fiind funcționar la primărie și pasionat de vânătoare. Ea și-a dorit să facă medicină balneară, însă instaurarea comunismului a obligat-o să-și urgenteze studiile, așa că s-a specializat în stomatologie.

S-a întors la timp în Govora, cu diploma de medic, pentru a salva casa părintească de la confiscare.

În 1956, la câțiva ani după ce localitatea era declarată oraș, tânăra dentistă se căsătorea cu un turist venit la cabinet: Vladimir Boskoff se născuse la Geneva și era fiul celebrului pianist George Boskoff.

„Soțul meu s-a vindecat de astm aici, dar Govora nu va mai fi niciodată ce-a fost”, își începe povestea Maria Boskoff (foto).

„A fost o stațiune de excepție – lume, tratamente, beneficii – și pentru cei care veneau la băi, și pentru societate. Societatea Govora-Călimănești avea în gestiune Hotelul Palace și două pavilioane. Într-unul dintre ele a fost policlinică – am lucrat acolo mai bine de 30 de ani. Băile erau în parc. Au fost un stabiliment foarte bine dotat, bine gândit și aranjat.”

Statisticile arată că stațiunea primea anual peste 10.000 de turiști, veniți din țară și din Europa.

„Muzica a fost punctul forte al Govorei. Lumea, chiar dacă dimineața mergea la băi, auzea muzica în parc. Era muzica militară a Regimentului 4 Roșiori «Regina Maria». Veneau la începutul lui iunie și plecau la jumătatea lui septembrie.”

Era un loc de odihnă și relaxare, unde viața agitată din restul anului era înlocuită de plimbări în aer curat și băi termale cu efect sedativ. Oamenii veneau la Govora să scape de astm ori de bronșite și să-și mai liniștească reumatismele.

„La Govora venea toată lumea, începând de la cei cu bani mulți, până la cei cu bani puțini. Cei bogaţi se cazau la Palace şi la hotelurile mari, ceilalți – la hotelurile de categoria a doua sau în oraș, la particulari care închiriau camere.

Cererea era enormă. Într-una din veri, aglomerația a fost așa mare, încât s-au făcut înscrieri, deoarece capacitatea Băilor nu mai permitea”, își amintește Maria Boskoff.

Hotelul Palace, care atrăgea toate privirile, era un standard al luxului. Aici se făceau băi cu ape minerale și inhalații cu aer comprimat – un tratament celebru în toată Europa pentru rezultatele în cazul astmului.

„Până în 1940, nu puteai să intri la Palace dacă nu erai cazat acolo. Era portar, te adresai portarului, spuneai ce dorești, pe cine cauți. Toate camerele beneficiază de cel puțin o oră de soare. Se închiriau din timpul anului, vara nu mai găseai nimic. După ce s-a dus comunismul, Govora a rămas ca un copil orfan”, spune Maria Boskoff.

Hotelul Palace a fost restaurat în perioada 2010-2013.

*

După despărțirea de Maria Boskoff, cu imaginația stimulată de nostalgia sa, ne uităm mai atent la clădirile istorice din oraș. Arhitectura oferă locului un aer de stațiune elvețiană. Însă starea în care au ajuns ne aruncă mai degrabă într-un film cu clădiri bântuite.

*

Aerul rece și umed biciuiește tencuiala de pe case. Totul arată ruginit, și pe străzi, și în parcuri.

E o toamnă aspră în acest orășel care se zbate să decoleze către gloria de odinioară cu două motoare pornite: companiile de turism Băile Govora și BN SIND.

Problema staţiunii este dependența de Casa de Pensii. Abia în ultimii ani, hotelierii au început să atragă și alte categorii de turiști, în special familii cu copii mici care suferă de astm.

„În doi-trei ani, cu două cure pe an, problemele respiratorii se rezolvă”, garantează Mihai Handolescu (foto), administrator al companiei Băile Govora SA.

„Pentru 40% din locurile de cazare lucrăm cu sistemul național al Casei de Pensii, restul turiştilor îi atragem prin agenții și prin vânzare directă.

Am plecat de la o dependență de 80% și am ajuns, în opt ani, la 40%. Am reabilitat cea mai mare structură de cazare – Hotelul Palace, de la o stea la patru stele, în perioada 2010-2013, cu un efort investițional de 4,6 milioane de euro”, mai spune Mihai Handolescu.

Primarul zice că vor veni chinezi

Pe succesul planului de business al societății Băile Govora SA se bazează 170 de angajați: 40% sunt localnici, ceilalţi vin din împrejurimi.

Ca să întregim tabloul, l-am vizitat la primărie pe Mihai Mateescu (foto). Nu era la birou, dar s-a întors degrabă, dornic de o discuție cu presa.

„Stațiunea nu stă bine, iar durerea e mare. Încă din 1990 s-a apelat numai la biletele subvenționate de Guvern. Asta nu dezvoltă stațiunea. Operatorii de turism nu au găsit soluții.

Până să fie clădirea Palace restaurată și să devină emblema stațiunii, avea valoarea de patrimoniu de dinainte, 76.000 de lei, din care noi luam 12%. Vă dați seama de contribuția la buget…”, explică primarul Mihai Mateescu.

Sediul Primăriei Băile Govora.

Se scuză că nu a putut să miște prea multe în cele patru mandate ale sale.

„Tot patrimoniul fostelor OJT-uri (Organizații Județene de Turism – n.r.) a trecut în patrimoniul unor societăți private care n-au avut posibilitatea financiară de a le reintroduce în circuitul turistic. Pe de o parte, s-a micșorat spațiul de cazare, pe de altă parte, oferă un aspect sumbru stațiunii, fiind lăsate de izbeliște.”

După 16 ani la Primărie, Mateescu are planuri mari. Primul cinematograf din județul Vâlcea, construit de arhitecta Virginia Haret la începutul secolului XX , a intrat în reabilitare.

„Va fi Micul Ateneu al României. Am recuperat clădirea după 11 ani de bătălii. Am găsit donația testamentară din 1917, la Iași. O încredințaseră Regiei Autonome de Distribuție a Filmului, ca să o poată lua de acolo, cu doar un milion de lei, cineva de la PSD.”

De asemenea, primarul susține că e în discuții avansate cu investitori chinezi, care vor să construiască în oraş un mare complex turistic. Dacă se bate palma, în Govora ar urma să apară circa 1.000 de locuri de muncă.

„Am făcut demersuri la corpurile diplomatice. Suntem pe cale să aducem turiști din două dintre cele mai poluate orașe din lume: Beijing și Shanghai.”

Mihai Mateescu susține că de 16 ani se luptă de unul singur pentru bunăstarea stațiunii:

„Niciun parlamentar nu a făcut absolut nimic pentru orașul acesta, din 2000, de când sunt eu primar. Principiul meu este să te ajuți singur, pentru că acești oameni, odată ce se văd pe fotolii parlamentare sau europarlamentare, se îmbolnăvesc subit de importanță.

Despre toate culorile vă spun, fără niciun fel de hibă. Nu fac decât să aburească populația asta, care intenționat a fost lăsată în necunoaștere și neinformare, ca să fie ușor manipulată”.

Primarul Mateescu ţine pe birou o fotografie în care e alături de preşedintele PNL, Alina Gorghiu.

„La nivel de județ, mă îngrozește lista celor care candidează la parlamentare. Sunt oameni care n-au nicio calificare, oameni care la concurs au luat nota 1, oameni care au făcut miliarde din afaceri cu statul și acum sunt pe liste, oameni care au pierdut alegerile, oameni care au numai gândul de gașcă și familie, oameni care au condamnări.

A fost un dezgust cu formarea USL, eu n-am făcut aici uniune. Asta apropo de Alina Gorghiu. Fără niciun fel de echivoc vă spun, sunt dezgustat. N-am încredere. O să mă prezint la vot, dar vă spun sincer că nu știu pe cine o să votez”, ne spune, ca pe un fel de eliberare, primarul Mateescu.

*

Când ieşim din primărie, mai oprim câţiva trecători la o vorbă.

„V-a băgat-o pe aia cu chinezii care vor crea o mie de locuri de muncă? În fiecare campanie ne amenință…”

*

În cadrul acestui serial au mai apărut:

URBĂNUŢII. Dragomirești, Maramureș: oraşul care vrea să redevină sat după 12 ani

URBĂNUȚII. Căzănești, Ialomița: trei referendumuri, aceeași plasă

URBĂNUŢII. Băile Tușnad, Harghita: cel mai bun oraș din țară pentru pensionari și pentru urși

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€