Under the Dome

Când deasupra orăşelului lor apare o cupolă transparentă şi impenetrabilă, oamenii din Chester’s Mill se văd siliţi să lupte pentru supravieţuire colectivă, ca o comunitate, iar pentru asta trebuie să dea la o parte trecutul fiecăruia dintre ei, oricât ar fi el de compromiţător sau de dubios.

Legăturile cu exteriorul se rup, regulile din afară nu se mai aplică, iar autoritatea de tip clasic cedează.

Disponibil şi pe Netflix, serialul Under the Dome, bazat pe romanul omonim al lui Stephen King, se află pe graniţa dintre genul mistery-paranormal propus de Twin Peaks şi genul survival din LOST.

Dean Norris, în rolul lui Big Jim.

Localnicii din Chester’s Mill caută să îşi înţeleagă rolul în noua conjunctură, în timp ce se străduiesc să rămână în viaţă. Unii văd în cupolă o oportunitate de realizare personală, alţii, mai altruişti, decid să îşi împartă resursele cu ceilalţi.

Un individ care vrea să profite este, cu siguranţă, James „Big Jim” Rennie (Dean Norris).

Consilier local şi comerciant de maşini second hand, el este tipul de om insidios, capabil de orice, dar care duce treaba la bun sfârşit. E genul de ins care face lucrurile să se întâmple, însă contra unor costuri care uneori depăşesc legea şi codurile etice.

Big Jim este un cinic fără empatie, dar un potenţial lider, care nu ţine seamă de individualităţi, ci spune că îl interesează binele grupului. Acţiunile lui au într-adevăr o conotaţie negativă, dar pornesc din impulsul provincial al şefului de trib auto-proclamat, cu oareşcare calităţi şi nară pentru bişniţă.

De cealaltă parte, Julia Shumway (Rachelle Lefevre) – jurnalistă care şi-a ratat cariera – este o persoană altruistă, dar indecisă, care nu judecă întotdeauna raţional înainte să întreprindă ceva.

Ea seamănă cu Jim în sensul convingerii că face bine ceea ce face, dar mijloacele îi sunt diferite. Spiritul de sacrificiu şi inteligenţa nativă o vor duce în postura de a fi printre singurele persoane capabile să se măsoare cu „şeful de trib”.

Apariţia lui Dale „Barbie” Barbara (Mike Vogel) – personaj care echilibrează situaţia – pare de bun augur pentru comunitate. Fost militar, actualmente recuperator, Dale e în stare să ucidă la nevoie, însă nu vrea să o mai facă. Spirit contradictoriu, el nu pare un lider, ci mai degrabă un executant.

Gradual, diferenţa dintre o tabără şi alta o vor face adolescenţii care, în decurs de numai o lună, suferă un proces de maturizare forţată.

James „Junior” Rennie (fiul lui Big Jim, interpretat de Alexander Koch), Joe McAlister (potenţialul geniu, interpretat de Colin Ford) şi Norrie Calvert-Hill (Mackenzie Lintz) sunt viitorul acestei comunităţi şi cei care intră nepătaţi în poveste.

Rachelle Lefevre (Julia) şi Mike Vogel (Dale), într-o scenă din film. Fotografii: CBS Broadcasting

Under the Dome este important atât pentru calitatea artistică, pentru capacitatea sa de a menţine tensiunea intrigii şi de a propune mereu noi puncte conflictuale, cât mai ales pentru experimentul social pe care îl imaginează.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Cupola coborâtă peste Chester’s Mill – care este, în fapt, un câmp de forţă – nu (mai) permite ieşirea din localitate. Tensiunea creşte pe măsură ce oamenii riscă să rămână fără apă şi hrană; chiar şi aerul devine, la un moment dat, o problemă.

Văzând cum sunt forţate limitele acestei comunităţi mici, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, se naşte inevitabil întrebarea: ce-ar fi dacă?

Ce am face noi într-o asemenea situaţie?

Am încerca să ne vedem de binele personal – şi, cel mult, al apropiaţilor – sau am adopta o poziţie înalt-morală, dar periculoasă, de a-i ajuta chiar şi pe aceia pe care doar i-am văzut de câteva ori pe stradă?

Devine esenţial, aşadar, felul în care ierarhia s-a manifestat până în acest moment şi modul cum oamenii vor încerca să o păstreze – dacă îi avantajează – sau să o distrugă, dacă nu le serveşte.

E o nouă lume, în care chiar şi renegaţii îşi găsesc un loc şi pot ajunge să dirijeze destinul colectiv.