Un cercetător român explică de ce nu ar trebui să te temi de dârele lăsate în urmă de avioane

Odată ce traficul aerian a revenit la nivelul de odinioară, dinaintea pandemiei, mai mulți influenceri reprezentativi pentru o anumită parte a spațiului public românesc au constatat că avioanele au tendința de a lăsa niște dâre albe în urma lor.

E vorba despre clasicele dâre de condens (contrails), doar că aceste voci nu le numesc așa, ci „chemtrails”, cu sugestia că avioane de toate felurile, civile și militare, împrăștie intenționat aerosoli chimici pentru a otrăvi populația generală. 

De ce ar face cineva așa ceva? Motivele invocate diferă de la un influencer la altul. Pentru a reduce populația. Pentru a pacifica populația. Pentru a instaura o nouă ordine mondială. Pentru a împrăștia COVID-19 sau vaccin anti-COVID. 

Vrem să luptăm în continuare împotriva dezinformării și a știrilor false. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.Redacția PressOne

Ideea că avioanele ar împrăștia substanțe toxice în atmosferă nu este nouă, are cel puțin 30 de ani vechime și a fost popularizată de-a lungul deceniilor inclusiv de personalități pop precum Prince și Kylie Jenner.

Astăzi, însă, în context românesc, ea este instrumentată de persoane publice care în anii trecuți au fost asociate cu mișcări politice populiste / ultranaționaliste ce s-au opus restricțiilor / vaccinării anti-COVID, dar și sprijinirii Ucrainei în războiul cu Rusia. 

Pentru a înțelege ce este adevăr și ce este dezinformare când vine vorba despre natura dârelor de condensare, PressOne a stat de vorbă cu cercetătorul Cătălin Nae, președintele Institutului Național de Cercetare Aerospațială din România „Elie Carafoli” (INCAS).

PressOne: Explicați pe înțelesul tuturor ce sunt aceste dâre de condens (contrails).

Cătălin Nae: E ceea ce se observă din când în când pe cer odată cu trecerea unei aeronave.

Formarea lor este asociată cu existența în atmosfera locală, adică în zona prin care trece aeronava respectivă, a unor condiții care să favorizeze efectiv această dâră de condensare.

Ideea că ar fi cauzată în mod exclusiv sau aproape exclusiv la voința pilotului este falsă, o dâră de condensare nu are nicio legătură cu ce face el. 

Dar care sunt factorii care favorizează apariția lor?

În mod real, este o problemă de fizică a atmosferei. La un anumit punct, într-un anumit moment, în funcție de temperatură, presiune, umiditate și o serie întreagă de factori fizico-chimici asociați se poate – sau nu se poate – să se întâmple acest fenomen. El nu este pe deplin cunoscut, nu este un proces stăpânit 100%, dar se studiază. 

Dar cum spuneam, se cunosc elementele care facilitează apariția acestor dâre. Evident că emisiile motorului sunt punctul de plecare. Altfel spus, procesul de combustie generează niște particule în suspensie, iar ele pot fi un element catalizator în atmosferă. Dar dacă în locul unde se petrece emisia, corelația dintre presiune, temperatură și viteză nu este cea care să genereze dâra de condensare, ea nu apare sau este prea puțin vizibilă.

La nivel macro, a apărut și această idee despre cum poți să eviți formarea dârelor de condensare. Și, până una sau alta, singura măsură eficientă este ca aeronava să-și schimbe altitudinea. Dacă la un anumit moment, la o anumită altitudine, cu o anumită viteză, se produce o dâră de condensare, o schimbare în altitudine a aeronavei, cu doar câteva sute de metri, e de natură să elimine formarea dârei.

Și ce este ea mai exact? Ce conține o dâră de condensare?

Ca să vorbim în termeni populari, poate fi un fel de gheață. Este un nucleu de gheață întins pe suprafețe semnificative, tone de particule de gheață care teoretic sunt în suspensie în atmosferă. Ulterior apare dispersia și eventual dizolvarea acestora. 

Deci dacă vedeți o dâră de condensare, imaginați-vă că este mai aproape de gheață decât orice fel de altă substanță chimică în suspensie. 

Deci asta cu chemtrails e o discuție marginală oricum. Totul e chimie în lumea înconjurătoare, dar asta nu înseamnă că dâra este un agent poluant de tip chimic. Nici n-ar trebui să ne preocupe foarte tare că ar fi un fel de poluare chimică în atmosferă. Nu este. Cel mult poți spune că este un fenomen de apă înghețată care prin elementele de optică poate contribui la încălzirea globală. 

Deci contribuie la încălzirea globală?

Într-un fel, asocierea asta încă se studiază. În momentul de față nu există elemente certe în sensul unei științe exacte, dar există multe informații și studii asociate. De exemplu, Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO) a arătat în ultimul său studiu tocmai acest lucru, că fenomenul există și că se caută modalități prin care el să nu mai apară. Și momentan pare că schimbarea altitudinii este cea mai eficientă soluție, chiar și decât schimbarea naturii biocarburanților. 

Noi, cei din domeniu, vorbim și de combustibili sustenabili (Sustainable Aviation Fuels), ale căror emisii să fie mai prietenoase cu mediul atmosferic. Evident că întotdeauna, în tot procesul de combustie, indiferent cât de bine conceput este, vor exista particule în suspensie. De la dioxidul de azot, până la monoxidul și dioxidul de carbon. Însă simpla lor prezență nu este de natură să genereze aceste dâre de condensare. Ele trebuie asociate și cu parametrii fizico-chimici de la înălțimea la care se întâmplă acest lucru. 

De ce unele dâre par să persiste mai mult decât altele? Am văzut că există oameni cărora li se pare suspectă treaba asta.

E în funcție de condițiile meteo locale din atmosferă. Vântul contribuie inevitabil la dispersia particulelor din dârele de condensare. Pe măsură ce atmosfera este lipsită de aceste turbulențe, persistența dârelor de condensare este mai îndelungată. Apoi, contează și variațiile de temperatură din păturile înalte ale atmosferei, care contribuie la apariția sau dispariția mai înceată a acestor dâre. Altfel spus, e un fenomen complex, pentru că se petrece la o scară mare și noi nu avem capacitatea de a interveni direct în așa ceva.

Alte voci spun că dârele lăsate de avioanele din ziua de azi diferă de cele lăsate de avioanele de odinioară. Cât de adevărat este acest lucru?

Nu este cazul. Datorită creșterii traficului aerian, prezența acestor dâre de condensare se manifestă în momentul de față pe o plajă foarte mare de fenomene fizico-chimice în păturile de atmosferă. 

Acum 50 de ani era un fenomen mai puțin prezent, pentru că avioanele erau mai puține și zburau la alte înălțimi. Dar fenomenologic este același lucru. Nu s-a schimbat nimic.

Există diferențe între dârele lăsate de diferite tipuri de avioane?

Da. În funcție de particulele în suspensie lăsate de dâra motorului, fenomenul chimic de la fața locului poate fi diferit și există posibilitatea ca coagularea în atmosferă să se întâmple mai pronunțat sau nu. Deci poți genera o dâră mai consistentă sau mai puțin consistentă, pe măsură ce te joci cu particulele în suspensie din procesul de combustie. 

Aici este de fapt interesul din industrie, să se găsească o modalitate prin care fie să se elimine, fie să se stăpânească fenomenul. Adică să se poată controla granulația și modalitatea de formare. Până acum nu există o bază solidă pentru a face acest lucru, dar se lucrează.

Noi, de pildă, și mă refer la comunitate aici, am participat la singurele experimente dedicate în mod real unei astfel de abordări, programele ACCESS inițiate de NASA, cu participare europeană. Practic, vorbim de o aeronavă care zbura folosind tot felul de combustibili, iar în spate a fost urmată de două avioane care au măsurat din punctul de vedere al structurii particulelor ce se întâmplă acolo. Asta pe lângă faptul că măsurau presiunea, viteza, înălțimea, umiditatea și alți parametri de mediu. Numai că, pe lângă faptul că a durat vreo 15 ani, experimentul ăsta are date care încă n-au putut fi procesate, pentru că volumul lor este imens. Deci pe baza unor astfel de măsurători se determină eventuale modalități de intervenție.

De ce credeți că apar aceste teorii despre împrăștierea de aerosoli toxici? Au existat precedente în istorie?

Nu, a apărut ideea că există poluare în transport, iar aviația nu face diferență din acest punct de vedere. De aici și o adversitate din partea unei categorii de populație care nu vrea avioane. Întotdeauna vor exista persoane care sunt împotriva intervenției omului în natură. Iar zborul este un fel de intervenție a omului în natură. 

Asocierea dintre încălzirea globală și existența particulelor în suspensie ca urmare a dârelor de condensare are un fundament, iar capacitatea noastră să controlăm acest lucru încă nu există. Totuși, nu este o poluare chimică la nivelul emisiilor de substanțe chimice produse de o centrală sau de o fabrică nu știu de care. Nu e nici pe departe în aceeași categorie.

Dar de ce există atâta interes public pentru subiect?

Mai multe motive. De exemplu, zona militară a fost preocupată de aceste dâre de condensare dintr-un motiv foarte pragmatic. Dacă o aeronavă survolează spațiul aerian al altei țări, în diverse condiții, este ușor de observat în momentul în care apare o dâră de condensare. Plus că și persistă o perioadă dâra respectivă, deci nu trebuie să vezi aeronava în sine în momentul survolării, dâra e suficientă pentru a-ți da seama în ce direcție a luat-o aeronava. 

Am observat voci care se raportează la avioanele mici care împrăștie pesticide și spun că dacă ele pot împrăștia substanțe chimice toxice, atunci ar putea și avioanele mai mari. Dumneavoastră ce credeți?

Probabil că lumea ar trebui să se uite la avioanele de stins incendii. Dacă vrei să lansezi o cantitate de apă de la o anumită înălțime, cu o anumită viteză, observația directă este că nu ajunge apa la sol în forma la care se așteaptă oamenii. De aceea ea trebuie tratată pentru a fi folosită de avioanele de stins incendii. Trebuie mixată cu aditivi speciali, tocmai ca să ajungă apă pe sol și să stingă incendiul. 

Altfel spus, dacă pulverizezi ceva în atmosfera, ideea că acel ceva ajunge pe sol este foarte relativă. E o cale lungă. Se poate doar de la înălțimea la care zboară avioanele care împrăștie pesticide și insecticide peste terenuri agricole, vorbim de cam 100 de metri. E cu totul altceva. 
Un avion de pasageri zboară la 11 mii de metri și oricât și-ar dori pilotul să dea drumul la substanțe chimice, ele nu vor ajunge la sol în aceeași formă.

Acum, de ce ar vrea, nu știu. Ideea este că și dacă și-ar dori să facă acest lucru, nu ar reuși.

Seria PressOne despre dezinformare, fake news și transparență guvernamentală este sprijinită financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.