Totul este încă de făcut
Îndrăgostirea este întotdeauna un fenomen pur subiectiv. Nu ne putem îndrăgosti mai mulți de același lucru, în același fel. Sau, dacă se întâmplă, acel ceva de care suntem îndrăgostiți este, pentru fiecare în parte, altceva. Încep cu această precizare deoarece, atunci când ne gândim la reîndrăgostirea de România, am putea crede că aceasta ar putea însemna același lucru pentru fiecare în parte.
Or, aici cred că este cheia: te îndrăgostești de ceva tocmai pentru că acel ceva răspunde într-un fel anume unei căutări a sufletului tău. Iubim România în feluri diferite pentru că sunt atâtea Românii pe câți români sunt.
Dragostea pentru România mea începe să pălească atunci când gust prea mult din România altora. Atunci este semnul că trebuie să trebuie să revin mai mult la ceea ce eu iubesc.
Îmi povestea cineva că un inspector școlar trebuia să evalueze activitatea unor învățători. Motiv pentru care fiecare se înfățișa cu o pungă de atenții. Cel mai greu lucru pentru inspector a fost să îi convingă pe fiecare în parte că nu primește așa ceva. La un moment dat, unul dintre ei i-a replicat – „Haideți, doamnă! În România, toată lumea primește așa ceva”. „Nu și în România mea!”, a fost răspunsul inspectorului.
Exemplul ilustrează perfect faptul că, pentru a-ți putea iubi țara, e în primul rând nevoie să o aperi cu dinții de proiecțiile altora asupra ei. România mea nu seamănă cu România multor altora. Și nici nu vreau să aducă prea mult cu aceasta.
Ca atare, pentru a te putea reîndrăgosti de România e bine să îți cunoști insula ta de Românie. Să ți-o asumi și să nu accepți să trăiești decât în ea. Dacă îți dorești ca această insulă să devină mai mare, îi poți recunoaște, mai întâi, pe cei care trăiesc pe insule similare cu a ta. Împreună cu ei poți transforma suma Româniilor subiective într-un obiectiv, un proiect pentru România noastră.
Poți lupta pentru revitalizarea învățământului din România, poți contribui la consolidarea laicatului ortodox, poți milita pentru transformarea în normă a transportului alternativ, poți cere reamenajarea unui parc, poți sprijini un politician care luptă pentru implementarea unui proiect relevant pentru România ta, te poți implica în bunul mers al grădiniței copiilor tăi.
În România mea, totul este încă de făcut. Asta mă lasă uneori într-o stare vecină cu epuizarea. Dar alteori prind aripi atunci când observ că România pe care eu o iubesc a crescut și că este puțin mai prezentă.
Ca să te (re)îndrăgostești de România e bine să nu o abandonezi altora. Nu o lăsa confiscată de proiectele celor care vor să o transforme în ceva complet diferit de insula ta. Pentru că, dacă vei face acest lucru, vei descoperi că dragostea s-a diminuat suficient de mult încât să nu mai ai putere de a lupta. Iar într-un final vei afla cum nu mai ai nimic de iubit. De abia atunci s-ar putea să îți dai seama că tu ești principalul responsabil.
*
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!
Andrei Găitănaru este un publicist preocupat în special de prezența și de rolul Bisericii în societatea contemporană.
*
În cadrul campaniei RoÎNDRĂGOSTIREA, mai puteți citi:
Iulian Tănase: Îmi iubesc țara pentru că îmi iubesc rădăcinile
Mona Dîrțu: Cinicii câștigă mai puțin
Pe șine ruginite. În timp ce parlamentarii se ceartă pe bugetul de la transporturi, un tren deraiază și altul are întârzieri de 80 de minute
România are aproximativ 11.000 de km de cale ferată. Mare parte din rețea se află într-o starea precară, astfel încât, dacă viteza medie impusă de normativele europene pentru transportul călătorilor este de 160 km/h, trenurile românești abia ating o viteză medie de 55 km/h. Multe modele de scuter ating fără probleme viteaza asta.
Este nevoie de o țară ca să crești un sat
Puse în antiteză, satul și orașul diferă prin faptul că unul oferă rarefiere, celălalt aglomerare, unul acces la servicii, celălalt acces la natură, unul funcționează în cicluri sezoniere, celălalt e 24/7, unul are reziliență DIY, celălalt hiperspecializare. Dar cum se simte un sat față de oraș?
Alin Fumurescu: Reîndrăgostirea de România? O soluție în căutarea unei probleme
Cosmin Perța: Dragostea nu poate fi separată de credință
Sorin Trâncă: De ce iubim Româniile
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Simona Sora: Ar trebui, probabil, să plec din nou
Radu Vancu: Îndrăgostirea de România. Manual de verificare
Liviu Vânău: Mai cu seamă să fim vii
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime.
Share this