Toți avem nevoie de o oră de reflecție

Alex Enăşescu

Redactor

Majoritatea oamenilor care fac muncă de birou au programul supraîncărcat. Proiectele, ședințele și rapoartele îi țin ocupați toată ziua, iar dacă sunt ocupați, își închipuie că sunt și productivi.

Acest stahanovism modern este încurajat de aplicațiile de comunicare și de notificările din cauza cărora devii tot mai reactiv, lăsându-i pe alții să-ți controleze timpul și atenția. Totuși, un astfel de ritm de viață poate fi satisfăcător pentru că îți dă sentimentul că ești harnic și util.

Problema este că, aflându-te mereu în treabă, nu mai ai timp să te dai un pas în lateral ca să analizezi dacă merită sau dacă ai putea îmbunătăți ceea ce faci.

Pentru a evita această inerție a productivității fără rost, toți avem nevoie de perioade regulate de reflecție:

Cel mai folositor tip de reflecție implică evaluarea conștientă și analizarea unor credințe și acțiuni cu scopul de a învăța. Reflecția dă creierului șansa de a lua o pauză în mijlocul haosului, de a descâlci și sorta observațiile și experiențele proprii, de a lua în considerare interpretări multiple și a crea un sens.

Perioadele de reflecție sunt benefice pentru oricine, nu doar pentru minți luminate. Dacă nu știți cum să începeți sau vi se pare o pierdere de timp, încercați să puneți deoparte doar o oră pe săptămână.

George Schulz, secretar de stat în mandatul de președinte al lui Ronald Reagan, își lua o oră pe săptămână pentru a se gândi la problemele strategice ale activității sale.

Un editorialist de la New York Times a preluat acest obicei și a descoperit cât de greu și de important este să întrerupi ritmul frenetic al muncii de zi cu zi:

Faptul că mi-a fost greu să aloc o oră întreagă pe săptămână a fost un semn că aveam nevoie de asta. Ca mulți alții, sunt prea conectat. Am crezut că, dacă sunt disponibile, informațiile noi ar fi și importante. Dar dacă îți petreci tot timpul colectând informații noi, n-o să ai destul timp să le înțelegi.

Paragraful de mai sus a lovit prea aproape de casă, cum zic americanii. Lucrând la newsletterul Revista Pressei, am descoperit pe pielea mea că nu e de ajuns să fii la curent cu ce se întâmplă în lume ca să fii bine informat.

Cu ajutorul unor aplicații precum Feedly și Tweetedeck, mi-am creat un sistem eficient de captare a informațiilor, dar mi-am dat repede seama că, dacă te lași prins în malaxorul de știri și opinii facile, ajungi să știi lucruri, dar asta nu înseamnă că și înțelegi subiecte complexe precum migrația, populismul sau inteligența artificială.

De aceea, oricât de mult mi-ar plăcea podcast-urile, când ies la plimbare cu câinele îmi las căștile acasă și mă gândesc la ale mele. Vreme de o oră, las creierul să proceseze și să pună în ordine toate informațiile adunate peste zi.

Nu întâmplător, asta e perioada în care văd mai clar ideile care nu mi se arată când stau în fața monitorului, cu 23 de tab-uri deschise în Chrome.

Nu spun că toată lumea ar trebui să facă la fel. Fiecare cu ritmul și obiceiurile lui, dar cine nu-și face timp pentru reflecție va înțelege lucrurile doar la scară mică, fără să vadă the big picture.

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.