Toți am fost puțin Electric

Codruţa Simina

Oamenii faini

15/08/2021

În săptămâna în care publicul național afla în cele mai mici detalii cum premierul Florin Cîțu a condus băut acum 20 de ani în Iowa, ce amendă a luat și cum se poate ameliora o astfel de informație cu ajutorul rețelelor sociale, un public mai mic și mai vesel s-a bucurat de sound-ul celor mai bune trupe românești care nu au putut să cânte live, cu public numeros, 18 luni de pandemie.

Și muzica a declanșat furtuni de endorfine la Bonțida, comuna-gazdă a festivalului Electric Castle, și în centrul Clujului. Unele trupe au plâns pe scenă. Unii spectatori au plâns în public. Prin toți a trecut, ca un fir auriu, aceeași emoție: bucuria nemărginită de a fi împreună, uniți de muzică.

O bucurie pe  care lunile de izolare, stări nesfârșite de urgență și panică au transformat-o într-o amintire aproape incredibilă. Pentru unii, asta s-a simțit ca și cum ar fi fost în legătură directă cu o energie superioară, plină de lumină și iubire.

Sub egida EC Special, festivalul Electric Castle a făcut în vara lui 2021 ceva ce nicio autoritate publică nu a reușit să facă în ultimul an pentru o bucățică din arta românească vie: a adus-o mai aproape de public, i-a oferit spațiu și mai ales timp. Live. Pe scenă. 

Pentru o săptămână, centrul Clujului și câteva curți interioare spațioase au prins viață - acea viață dinainte de pandemie, legănată de dans, îmbrățișări și multe râsete.

***

Ochiul reporterului (mai degrabă boomer și neobișnuit să relateze festivaluri) a surprins:

Trupa Subcarpați pe scenă, în mijlocul Clujului, cerând unui public dezlănțuit: când noi spunem „limba”, voi spuneți...

Și mii de oameni au cântat înapoi, din nou și din nou: limba română!

Visez să găsim entuziasmul ăsta la ora de literatură română la liceu, înainte să mor. Ar fi cu adevărat Electric.

Mircea Florian, un fel de David Byrne românesc al anilor ‘80, cu un nas roșu de clovn cântând în curtea rectoratului Universității „Babeș-Bolyai”, un loc atât de serios unde nu cu mult timp în urmă, Andrei Marga era un Dumnezeu universitar mic și nu se prea practica ironia.

Acum nu-l mai ține minte aproape nimeni. 

Selecția memoriei are în ea ceva Electric.

Părul albit al solistului de la dordeduh, adiind într-o seară caniculară în care îți curg izvorașe de apă din ceafă. 

Și soundcheck-ul durează o jumătate de oră, dar concertul de după e cel mai cinstit rock live pe care l-ai auzit în ani de zile. Și asta se simte în răbdarea și bucuria publicului.

Părinți corporate într-un fel de stațiune cu muzică balneară, copiii lor cu râsetele sclipind prin iarbă, ca și cum s-ar pregăti să dețină orașul pentru următorii 2000 de ani și DJ-i bărboși. 

Conținut colorat online, senzația că nu e ușor, adult fiind, să mănânci și să bei zile în șir, așa cum a zis și Ion Mureșan într-un poem din tinerețe, sau poate era un banc, oricum.

Dar mai ales zâmbetele, atunci când ești în primul rând la un concert și te întorci spre mulțimea din spate, la cea mai bună piesă și poate nu toată lumea dansează, dar zâmbetele acelea, mii de zâmbete, fețele pline de fericire, eliberarea, 

Libertatea din ele, bucuria de a fi împreună

În timp ce muzica trece prin oameni ca un lănțișor nevăzut, auriu, diafan.

Vaccinul nu este făcut din aceste lucruri. Bine, nici autism nu conține. 

Dar cine s-a vaccinat în ultimele luni, în pofida spaimei cultivate sistematic la televiziuni de știri și site-urile de fake news, s-a putut bucura de primul festival cu concerte la care publicul nu a fost obligat să poarte mască sau să stea pe scaune. Pentru prima dată, după un an și jumătate de anxietăți, au fost concerte la care lumea a dansat, oamenii s-au apropiat unii de ceilalți. S-au documentat și îmbrățișări, revederi emoționante după ani de zile. 

Îmi place să cred că, la finalul fiecărei seri de festival, mii de oameni s-au întors acasă cu ochii umezi și puțin injectați. Nu la volan, totuși. 

The making of...

Edmond Lenarth este omul care selectează în fiecare an trupele care ajung să cânte în festival. Ar putea să povestească ore în șir despre criteriile pe care le ia în considerare la fiecare ediție. Anul acesta, spune el, a fost în primul și în primul rând despre revitalizarea industriei de evenimente, lovită serios de izolarea și interdicțiile dictate de pandemia de COVID-19.

Reacția?

„Toată lumea a fost mai degrabă emoționată să se întoarcă la un eveniment mai mare, în care lumea nu stă pe scaune. Pentru ei a fost un moment emoționant pentru că se întorc după 18 luni pe scenă. Și asta nu numai la români, și artiștii internaționali au trecut prin același lucru.

Unii au plâns pe scenă de cât de dor le era. Și atitudinea generală a artiștilor a fost de peace, love&respect, adică la Bonțida DJ-ii mergeau unii la alții la set-uri, se încurajau, ceea ce nu prea s-a mai întâmplat, pentru că unii au ajuns la faimă internațională sau nu aveau timp sau altele. Acuma toți am devenit egali”, a povestit el pentru PressOne.

Pentru publicul clasic al festivalului, faptul că ediția din 2021 s-a întâmplat și în Cluj, nu doar la Bonțida, a venit ca o surpriză. Totuși, formula a fost pregătită așa mai degrabă din motive tehnice. 

„Am gândit-o așa pentru că legea nu era foarte permisivă și a trebuit să creăm niște spații în care să putem controla fluxul de oameni și să putem asigura distanțarea între ei. Am mers pe modelul showcase-urilor internaționale, așa cum sunt în Olanda, în Marea Britanie, în care au 20-30 de locații în oraș, și fiecare locație are line-up-ul ei. Practic e un fel de pub trolling cu concerte”, mai spune Edmond.

Ema Prisca a preluat coordonarea departamentului de marketing al festivalului undeva la finalul lunii mai, 2021. Pentru omul de publicitate cu peste 20 de ani de experiență în domeniul comunicării, ultimele luni au semănat cu o locomotivă venind în viteză.

„E o locomotivă care m-a luat pe sus, dar nu m-a strivit. M-a dus într-o direcție care mă face acum să mă întreb ce urmează, what's next? Și adevărul e că am avut o revelație foarte mare și puternică despre o pasiune pe care eu n-am mai trăit-o niciodată într-un colectiv. Uite, mi se ridică părul pe mâini”.

Și oricum, după un an și jumătate de pandemie, toți a trebuit să reînvățăm cum să ne purtăm unii cu alții în spațiu deschis, în mulțime, cu mască sau fără mască, vaccinați sau nu. Și despre asta a fost festivalul din 2021, despre cum să fim împreună din nou.

Pentru clujeni, EC Special a însemnat spații deschise și experiențe, nu doar în interiorul festivalului.

De pildă, strada Kogălniceanu, parte din festival, a fost în permanență deschisă pentru toți clujenii. La fel, dezbaterile găzduite de festival, care au explorat teme de la educația sexuală la sănătatea mintală, au fost deschise nu doar publicului de festival. În plus, clujenii au putut interacționa cu lumina, muzica și ritmul instalațiilor new media create de artiști locali și naționali.

În total, la EC Special au participat aproape 190.000 de oameni, spune Ema Prisca. Numărul include și clujenii care nu au cumpărat bilete la festival, dar au ieșit în oraș, au ascultat concertele și au trecut prin locațiile festivalului. Programul concertelor din centrul Clujului s-a încheiat în fiecare noapte la 23.00.