După mai bine de cinci decenii, omenirea s-a întors cu echipaj uman în jurul Lunii.

Pământul e tot acolo, gata să răsară atunci când nava trimisă de oameni își începe dansul pe deasupra ei.

Iar fotografiile făcute de astronauții NASA nu au nevoie de nicio îmbunătățire. Pentru că spun o poveste întreagă, prin ele însele.

După mai bine de cinci decenii, omenirea s-a întors cu echipaj uman în jurul Lunii.

Pământul e tot acolo, gata să răsară atunci când nava trimisă de oameni își începe dansul pe deasupra ei.

Iar fotografiile făcute de astronauții NASA nu au nevoie de nicio îmbunătățire. Pentru că spun o poveste întreagă, prin ele însele.

Toate fotografiile făcute de astronauții Artemis II deasupra Lunii. Cum arată partea îndepărtată a Lunii văzută prin ochii umani

Adrian Mihălțianu

Viața

07/04/2026

Circulă pe social media o serie de fotografii făcute cu AI, distribuite de câțiva influenceri, care nu au nicio legătură cu seria de imagini reale capturate de astronauții misiunii Artemis II deasupra Lunii. Și e păcat, pentru că realitatea nu e la fel de spectaculoasă ca în „creațiile” AI, dar e cu mult mai frumoasă.

Capsula Orion Integrity a survolat Luna la o distanță minimă de circa 6.550 de kilometri, pe deasupra părții îndepărtate, care nu se poate vedea de pe Terra. Nu este nicidecum prima dată când se întâmplă asta, iar în ultimele 6 decenii au fost mai multe aparate trimise de oameni care au cartografiat pe îndelete Luna, inclusiv partea îndepărtată, dar felul în care astronauții din capsula Orion au reușit să surprindă baletul dintre Lună și Terra are un farmec aparte.

În această imagine a Lunii, realizată de echipajul misiunii Artemis II la ora 14:19 EDT, chiar înainte de începerea perioadei lor de observație, bazinul Orientale este vizibil în centru, având o pată neagră de lavă străveche în mijloc – lavă care a străpuns scoarța Lunii în urma unei erupții produse în urmă cu miliarde de ani. Acest crater de impact, cu un diametru de aproximativ 600 de mile, se află de-a lungul zonei de tranziție dintre fața vizibilă și cea ascunsă a Lunii și este uneori parțial vizibil de pe Pământ. Micul crater luminos aflat în stânga sa este Byrgius, ale cărui raze se extind pe o distanță de aproximativ 250 de mile dinspre bazinul său. Foto și info: NASA

Este, dacă vreți, diferența între randările reci și lipsite de suflet ale unui AI și fotografiile care fixează o clipă pentru totdeauna - clipa în care Terra răsare în spatele Lunii, la 57 de ani de la celebrul Earthrise fotografiat de astronauții misiunii Apollo 8. Nu este o simplă joacă de-a v-ați ascunselea între planeta noastră și satelitul ei, ci o reamintire că suntem cu toții pe acea planetă mică și albastră, văzută în fundal.

Planeta noastră se apropie de momentul în care va trece în spatele Lunii, în această imagine capturată de echipajul misiunii Artemis II în timpul survolului lunar, cu aproximativ șase minute înainte de „apusul Pământului”. Pământul se află într-o fază de semilună, lumina solară venind din partea dreaptă. Partea întunecată a Pământului se află în timpul nopții, iar pe partea luminată se pot observa nori răsuciți deasupra nuanțelor de albastru estompat din regiunea Australiei și Oceaniei. Liniile de mici adâncituri de pe suprafața accidentată a Lunii sunt lanțuri secundare de cratere, formate din materialul ejectat în timpul unui impact primar violent. Foto și info: NASA

Craterele de pe partea îndepărtată a Lunii sunt mai multe și mai vechi decât cele de pe fața pe care o admirăm noi seara, pentru că activitatea vulcanică de pe această parte a încetat mai demult, iar scoarța Lunii este mult mai groasă aici decât pe partea dinspre Terra.

Așadar, multe dintre craterele pe care le vedem în noile imagini NASA au peste 3 - 3.5 miliarde de ani vechime și datează de pe vremea Marelui Bombardament Târziu, când mii de asteroizi și comete au luat la țintă Terra și satelitul său, cel mai probabil fiind tulburate de pe orbitele lor de către o migrare a marilor planete din periferia sistemului solar - Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

Văzut de pe cealaltă parte a Lunii, Pământul pare mic. În realitate, capsula Orion Integrity se afla la peste 400.000 de kilometri depărtare de Terra și la doar 6.550 de kilometri depărtare de Lună. Foto: NASA

Fără Lună ca scut, Terra ar fi luat în plin o bună parte dintre ele. Tot partea îndepărtată a Lunii este mai puțin radioactivă, pentru că elementele de acest gen s-au acumulat în mod disproporționat în mantaua inferioară și crusta subțire de pe partea dinspre pământ, datorită unui ocean de magmă global în perioada timpurie a Lunii.

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!

Este o zonă care va fi preferată pentru instalarea unor radiotelescoape ferite de interferențele comunicațiilor venite de pe Terra.

Surprins de echipajul misiunii Artemis II, terenul puternic craterizat de la marginea estică a bazinului Polul Sud–Aitken este vizibil împreună cu linia de demarcație umbrită – granița dintre ziua și noaptea lunară – situată în partea superioară a imaginii. Bazinul Polul Sud–Aitken este cel mai mare și mai vechi bazin de pe Lună, oferind o privire asupra unei istorii geologice străvechi formate de-a lungul a miliarde de ani. Foto și info: NASA

Evident, partea îndepărtată a Lunii nu este „întunecată”, ci este surprinsă de imaginile NASA în bună parte în timpul nopții lunare, care durează circa două săptămâni - dacă ridici ochii și privești luna astă seară, vei vedea că e deja în „descreștere”, aproape pe jumătate în întuneric. Așa cum vedem și în imagine, Terra „răsare” pe deasupra părții îndepărtate luminate a Lunii.

În această fotografie realizată de echipajul misiunii Artemis II în timpul călătoriei lor în jurul feței îndepărtate a Lunii, Pământul apune la ora 18:41 EDT, pe 6 aprilie 2026, deasupra marginii curbate a Lunii. Bazinul Orientale se află pe marginea suprafeței lunare vizibile. Bazinul Hertzsprung apare sub forma a două inele concentrice subtile, întrerupte de Vavilov – un crater mai tânăr suprapus peste structura mai veche. Liniile de adâncituri sunt lanțuri secundare de cratere, formate din materialul ejectat în urma impactului masiv care a creat bazinul Orientale. Partea întunecată a Pământului se află în timpul nopții, iar pe partea luminată se pot observa nori răsuciți deasupra regiunii Australiei și Oceaniei. Foto și info: NASA

Ei bine, partea îndepărtată a Lunii este astăzi, 7 aprilie 2026, luminată de soare tot pe jumătate. Apoi, când la noi avem luna nouă (când partea Lunii dinspre noi e în întuneric), întreaga parte îndepărtată a Lunii este scăldată de soare. Eclipsele de soare pot fi văzute de pe Terra doar când e lună nouă.

Mihai Panfil, fondatorul Origo și al festivalului COFFeEAST, alături de o parte din echipa sa, testând cafea de specialitate. Foto: COFFeEAST

Românii și cafeaua, de la un obicei funcțional la experiență culturală. Fondatorul COFFeEAST: Unde nu avem tradiție, am compensat prin deschidere

De la primele cafenele de specialitate până la festivaluri dedicate, România s-a transformat într-una dintre cele mai dinamice destinații pentru specialty coffee din Europa de Est.

Noua cursă spre Lună: de la Artemis II la planul chinezilor de a lua fața americanilor pe termen lung

Luna revine în actualitate nu doar din motive de propagandă, ci din rațiuni mult mai pragmatice: este considerată un avanpost crucial în cursa spre Marte, dar și pentru controlul unei resurse vitale în spațiu: apa.

Suprafața lunară umple cadrul cu detalii clare, așa cum a fost observată în timpul survolului lunar al misiunii Artemis II, în timp ce Pământul îndepărtat apune în fundal. Imaginea a fost capturată la ora 18:41 EDT, pe 6 aprilie 2026, cu doar trei minute înainte ca nava spațială Orion și echipajul său să treacă în spatele Lunii și să piardă contactul cu Pământul pentru 40 de minute, reapărând apoi de cealaltă parte. În această imagine, partea întunecată a Pământului se află în timpul nopții, în timp ce pe partea luminată se pot observa nori răsuciți deasupra regiunii Australiei și Oceaniei. În prim-plan, craterul Ohm prezintă margini terasate și un fund relativ plat, marcat de vârfuri centrale – formate atunci când suprafața s-a ridicat în urma impactului care a creat craterul. Foto și info: NASA

Capsula Orion Integrity a survolat, așadar, partea îndepărtată a Lunii atunci când aceasta este luminată de soare doar parțial. Acest lucru ajută foarte mult și la distingerea unor particularități ale zonelor aflate în penumbră, la marginea dintre zi și noapte.

Pământul, pe jumătate în noapte, văzut în spatele Lunii, aflată și ea în întuneric. Fotografiile sunt făcute prin geamul capsulei Orion, de aceea nu au claritatea extraordinară a unui telescop spațial. Foto: NASA.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Un cuvânt și pentru cei care se miră că nu se văd stele în imaginile luate cu Luna și Terra. Ele nu se văd pentru că nu sunt suficient de strălucitoare în comparație cu cele două corpuri cerești, atunci când camera e setată pentru a surprinde detaliile aflate în zonele lor iluminate.

Atunci când, însă, se fotografiază eclipsa de soare - ascuns în spatele Lunii în timpul rotației capsulei Orion în jurul satelitului nostru - stelele încep să se vadă. Așa cum e și normal, la o expunere normală pentru o astfel de fotografie, nu se văd toate. Dacă s-ar fi făcut o expunere mai lungă, de câteva secunde bune, atunci rezultatul era altul.

Surprinsă de echipajul misiunii Artemis II în timpul survolului lunar din 6 aprilie 2026, această imagine arată Luna eclipsând complet Soarele. Din perspectiva echipajului, Luna pare suficient de mare pentru a acoperi complet discul solar, creând o perioadă de aproape 54 de minute de totalitate și oferind o priveliște care depășește cu mult ceea ce este posibil de pe Pământ. Coroana solară formează un halou luminos în jurul discului lunar întunecat, dezvăluind detalii ale atmosferei exterioare a Soarelui, de obicei ascunse de strălucirea acestuia. În imagine se văd și stele, de regulă prea slabe pentru a fi observate în fotografiile lunare, dar cu Luna aflată în umbră, acestea pot fi surprinse cu ușurință. Acest punct de observație unic oferă atât o imagine spectaculoasă, cât și o oportunitate valoroasă pentru astronauți de a documenta și descrie coroana solară în timpul revenirii omenirii în spațiul profund. Strălucirea difuză a feței vizibile a Lunii poate fi observată în imagine, fiind iluminată de lumina reflectată de Pământ. Foto: NASA

De acum, capsula Orion Integrity se îndreaptă înapoi spre casă. Și trebuie să spun că, oricât de frumoasă și de fascinantă ar fi Luna, nu poți să nu te cutremuri când vezi, din spațiu, frumusețea Pământului. Poate vom învăța mai mult din povestea inspirațională a echipajului Artemis II decât din ceea ce sunt în stare să facă oamenii pe Terra chiar în aceste zile. Dacă vrem să avem un viitor, e absolut vital să facem asta.

Terra, văzută de la bordul capsulei Orion, în cadrul misiunii Artemis II. Foto: NASA

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime.

Redirecționează 3.5%Fă o mică donație