Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Mare învingător la recenta gală a Globurilor de Aur, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri este plasat într-un orăşel din sudul Statelor Unite unde toată lumea pare că se ştie cu toată lumea.

E genul de localitate în care orice schimbare personală mai însemnată produce efecte și la nivel colectiv.

Pentru felul cum portretizează această lume şi pentru umorul negru foarte inspirat, proiectul semnat de regizorul britanic Martin McDonagh a urcat deja în topul celor mai bune 250 de producţii din toate timpurile, conform indicilor IMDb, şi a fost recompensat cu patru Golden Globes, pentru cel mai bun film (dramă), cel mai bun scenariu, rol principal feminin (Frances McDormand) și rol secundar masculin (Sam Rockwell).

Frances McDormand și Sam Rockwell (ajutorul de șerif), într-o scenă din film.

Mildred Hayes (Frances McDormand) este o femeie obişnuită care poartă o suferinţă adâncă. Fiica ei a fost violată şi ucisă, iar criminalul a rămas neștiut. Poliţia locală a reacţionat lent, stângaci şi aparent indiferent.

Cel puţin aşa crede Mildred.

Pentru a trage un semnal de alarmă faţă de acest caz neelucidat, ea cumpără dreptul de folosinţă a trei panouri uitate, aflate la marginea orășelului Ebbing.

Iar mesajele pe care le afișează vorbesc despre incompetența autorităţilor: „Cum vine asta, șerif Willoughby?” sau „Încă niciun arestat?”.

Mildred speră că, astfel, va declanșa evenimente care să ducă la prinderea făptașului. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte nici cu cea din târgul Ebbing.

Acţiunea ei naşte o furtună în acest orăşel. Şeriful Willoughby (Woody Harrelson) reacţionează în aşa fel încât toată lumea îşi preschimbă compasiunea față de Mildred în resentimente.

Lovitura mamei e urmată de mai multe mutări făcute de şerif ori de ajutorul acestuia, de colegii de liceu ai fiului ei sau de tânărul patron al agenţiei de publicitate. Într-un fel sau altul, toată comunitatea se mișcă.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Dar conflictul dintre şerif şi Mildred nu se vrea apăsat sau peste măsură de dramatic. Sunt doar pozițiile unor oameni ale căror (na)rațiuni pot fi înţelese și acceptate în mod egal.

Woody Harrelson îl joacă pe șeriful din Ebbing.

Pe parcursul filmului, regizorul și scenaristul Martin McDonagh (îl știți de la succesul cu „In Bruges”) mută atenţia către toate personajele importante. Suntem invitaţi, pe rând, să dăm dreptate fiecărui om prins în această poveste.

De fapt, toți localnicii au avut intenții bune. Au vrut, dar nu s-au priceput să facă mai mult. Iar filmul nu își propune să stârnească un conflict între cetățeanul simplu și autoritate.

Three Billboards… arată cum iniţiativa unei persoane poate afecta o întreagă comunitate, precum şi modul fulgerător în care un context suferă modificări majore.

Tragedia fiicei lui Mildred și a familiei ei se răsfrânge asupra întregului orăşel. Gestionată prost, situaţia determină şi alte neînţelegeri. În loc să unească această comunitate, o dezbină şi scoate la iveală furii ţinute mult timp în suflet.

Din fericire, aceste stări conflictuale sunt prezentate cu umor şi cu înţelegerea faptului că avem de-a face, totuşi, o ficţiune. Felul cum se modifică centrul de greutate al poveștii adaugă ritm acestui film, dar îl face și uşor nefiresc.

În prelungirea acestei logici regizorale, raportarea lui Mildred la propria persoană şi la societate este una ironică. Chiar dacă şi-a pierdut fiica în circumstanţe îngrozitoare, ea și-a păstrat umorul şi speranţa în umanitate. Și încă mai aşteaptă prinderea făptaşului.

Numai că felul cum forţează mâna autorităţii locale i se întoarce împotrivă. În acest oraş mic și plin de potenţiale controverse, simbolurile încă funcţionează.

Şeriful, preotul și chiar soţul lui Mildred (care a părăsit-o pentru o fetişcană de nici 20 de ani) reprezintă cu toţii imagini ale autorităţii, cu care ea nu mai vrea să fie de acord şi pe care, în consecință, le contestă.

Fiecare dintre aceşti bărbaţi îi sugerează – mai violent sau mai cu tact – că ar fi bine să renunţe la iniţiativa cu panourile. Dar Mildred nu acceptă și devine astfel o renegată. Duce o luptă pe care nu are cum să o câştige. Cel puţin, nu în acest spaţiu socio-cultural.

În Ebbing, Missouri, oamenii sunt rasiști şi misogini și nu consideră că ar trebui să ascundă aceste mentalități.

În contrapartidă, Mildred e un personaj progresist. Astfel, filmul capătă dimensiunea unei dezbateri despre deschiderea orizontului mental și ruperea unor bariere sociale.

Fără să se ridice la nivelul unui proiect anterior în care juca Frances McDormand – Fargo, al fraţilor Coen –, Three Billboards… caută acelaşi spirit şi aceeaşi atitudine uşor absurdă faţă de propriul subiect.

Plasat într-un loc uitat de lume, pe care o crimă îl face cunoscut – iar televiziunea se prezintă prompt, în căutarea senzaţionalului –, filmul lui Martin McDonagh dezvăluie dorinţa de a vorbi despre diferite forme de abuz.

Într-un context în care la Hollywood continuă dezvăluirile pe această temă (cazurile Harvey Weinstein și Kevin Spacey fiind cele mai răsunătoare), probabil că nimic nu este întâmplător.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€