The Disaster Artist

„La Hollywood intri greu” e tipul de afirmaţie pe care americanii ar numi-o understatement. Concurenţa e atât de mare, încât e puțin probabil ca talentul să fie suficient. Așa că norocul îşi joacă şi el partea. Norocul, cunoştinţele sau o-ntâmplare fericită.

Povestea care urmează este o întâmplare foarte fericită.

*

Pe la finalul anilor ’90, Greg Sestero locuia în casa părintească din San Francisco. La fel ca mii de actori aspiranți din California, visa şi el cu ochii deschiși cum va da marea lovitură și cum va ajunge în elita cinematografiei.

Greg nu împlinise încă 20 de ani, lucra ca model pentru designeri celebri precum Giorgio Armani și Gianfranco Ferré, dar gândul îi stătea la actorie. Locuise un timp la Milano şi la Paris, dar parcă tot acasă era mai bine.

Revenit în oraşul natal, Greg încearcă marea cu degetul. Faptul că arată bine reprezintă un avantaj. Ajunge astfel în distribuţia unor filme importante, precum Gattaca (1997), Patch Adams (1998) sau EDtv (1999).

Totuşi, nu e mulţumit. În aceste producţii a fost doar figurant, a apărut pentru câteva secunde în planul doi sau trei, fără să spună replici. A fost, practic, invizibil. Ca să reuşească în mod real, are nevoie de ceva mai mult.

„Norocul” lui se va numi Tommy Wiseau, pe care îl întâlnește la un cerc de actorie. Tommy e un tip enigmatic şi capricios, despre care nu se știe în ce an e născut, de unde are atâţia bani și nici cum îl cheamă cu adevărat.

James Franco și fratele său mai mic, Dave Franco, îi interpretează pe Tommy, respectiv pe Greg.

Tommy se dovedește un tip foarte dezinhibat − nu-i pasă de părerea altora şi e complet relaxat în fața publicului. Cu toate astea, e un actor fals. Problema sa e lipsa de talent. Lungește inexplicabil cuvintele, are un accent est-european supărător şi nu ştie să transmită emoţii într-un mod credibil.

În ciuda acestor lipsuri (sau poate datorită lor), cei doi fac un pact. Se vor muta în Los Angeles, adică în mijlocul evenimentelor, vor fi prieteni pe viață și se vor motiva reciproc.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în weekendul 13-15 decembrie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, Strada Fericirii în Cluj-Napoca, Harababura în Timișoara și bazar caritabil în Iași. Tu ce faci în weekend?

Însă lunile trec, dar șansa de a deveni faimoși întârzie să apară.

Refuzați constant, ei decid că vor turna propriul film. Nimeni nu ştie de unde, dar Tommy Wiseau are o mulțime de bani de cheltuit.

La început, Greg acceptă să ajute doar la casting. Nu prea are încredere în scenariu şi preferă să nu se expună. Totuşi, printr-un concurs de împrejurări, Tommy îl convinge să joace alături de el.

Ce urmează este cu adevărat epocal. Într-un sens prost, dar tot epocal.

Sunt depăşite termenele de filmare şi de montaj, se cheltuiesc peste 5 milioane de dolari, dar The Room e gata, în sfârșit, să fie arătat lumii.

Tommy Wiseau îşi pune la vedere viaţa, sentimentele şi eşecurile. The Room e gândit să fie o dramă, a unui om părăsit şi trădat de toţi cei din jur.

Numai că penibilul din jocul lui Wiseau, împreună cu filmarea ieftină și amatoricească îi fac pe spectatori să dezaprobe proiectul din primele secunde. Și, pe măsură ce premiera curge, toți izbucnesc în hohote de râs.

Nimeni, niciodată, nu a mai văzut un film atât de prost.

Chiar şi impenenetrabilul Tommy este deziluzionat de această reacţie opusă faţă de aşteptările lui. Dar, cu o mare prezenţă de spirit, el revine asupra intenţiei regizorale şi susţine că tocmai asta îşi propusese să facă: o comedie.

Nu mai contează că nimeni nu îl crede. Legenda se construiește din vorbă în vorbă și toată lumea vrea să vadă minunea.

Adevăratul Tommy Wiseau și cel care-i joacă rolul.

Astăzi, la două decenii după eveniment, The Room şi-a scos, cu vârf şi îndesat, banii de producţie. Are parte de proiecții speciale şi de fani care îl consideră chiar un film-cult.

Se demonstrează încă o dată că America este ţara tuturor posibilităţilor. Poţi să faci cel mai prost film şi să ajungi vedetă. Este loc pentru toată lumea.

Greg Sestero, iniţial descumpănit şi ruşinat, a ştiut cum să îşi folosească statutul şi, în 2013, a publicat cartea „The Disaster Artist”, o biografie sinceră despre prietenul lui, care conține și momente neștiute de pe platou.

Filmul cu acelaşi nume, regizat de James Franco, spune cu umor, şi cu o oarecare compasiune, toată această poveste.

Franco îl şi joacă pe protagonistul Tommy Wiseau, într-un exerciţiu perfect aliniat firii egocentrice a acestuia. Distribuţia merge până într-acolo încât fratele mai mic al lui James, Dave Franco, îl interpretează pe Greg Sestero.

La recenta gală a Globurilor de Aur, unde a câştigat premiul pentru cel mai bun actor principal într-o producție de tip musical/comedie, James Franco a ţinut să spună că, dincolo de fascinanta întâmplare pe care o prezintă, The Disaster Artist este povestea unei mari prietenii.

Amuzant pe tot parcursul, filmul emană însă şi un fior trist. Nuanţele de personalitate pe care Franco i le-a reconstituit lui Wiseau oferă aerul unui om neînţeles, pe care lumea l-a batjocorit pentru că era diferit.

Franco nu caută senzaţionalul cu orice preţ, ci lucrează reţinut, demonstrând înţelegere şi respect pentru subiect. Asta se explică și prin faptul că, dacă lucrurile ar fi stat altfel, Wiseau ar fi putut refuza să colaboreze cu echipa filmului, îngreunând procesul de producţie.

The Disaster Artist devine astfel un studiu de caz cu privire la procesul dificil şi minuţios de reconstituire, bucată cu bucată, a celui mai prost film din istorie.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€