Testul care arată că doar orgoliile și interesele de clan distrug opoziția din România

Adrian Mihălțianu

Publisher

„Cei care nu se gândesc la istorie riscă nişte greşeli”, declara ieri Ilie Bolojan, cunoscut și drept cel mai competent om din PNL și tânăra speranță pentru un premier „de dreapta”. Greșeala este simplu de văzut: alternativa la PSD este mai fragmentată ca oricând, atât pentru alegerile prezidențiale, cât și pentru cele parlamentare.

Ce ar dori foarte mult domnul Bolojan ar fi o retragere a 2-3 dintre candidații „de dreapta” în favoarea unuia singur, care să nu permită concentrarea întregii puteri în mâinile PSD. La rândul lui, cel care acum 10 ani era văzut ca fiind cel mai competent om din PNL, Emil Boc, a ținut și el să insiste că „binomul PSD-AUR” nu va câștiga niciodată Transilvania și că singurul vot „de dreapta” util este pentru Nicolae Ciucă, cel pus cu mâna de Iohannis ca să-i dirijeze pe cei mai competenți oameni din PNL.

În joc ar fi, spun ei, eforturile de modernizare a țării, idealul unui stat eficient, care nu se poate face cu PSD la guvernare și la președinție.

Uimitoare este brusca pierdere a memoriei acestor doi oameni aflați la vârful partidului „de dreapta”, care au acceptat fără să crâcnească dirijarea din partea președintelui Iohannis dinspre dreapta spre stânga și dinspre eforturile de modernizare a țării spre eforturile de capturare a statului la toate nivelurile.

Poate există cineva prin PNL care să le reamintească faptul că sunt la guvernare alături de PSD de vreo trei ani și că înainte de asta au mai fost la guvernare alături de PSD vreo doi ani, după care au mimat opoziția (fără ca la nivel local acțiunile lor să difere cu ceva de cele ale baronilor PSD), doar pentru ca, atunci când au putut face majoritate împreună cu partidele reformatoare, să se întoarcă pe călcâie cu o voioșie ieșită din comun spre PSD.

Tupeul incredibil al lui Emil Boc de a avertiza cu privire la binomul PSD-AUR, când binomul PSD-PNL e la putere și va rămâne foarte probabil la putere încă 4 ani de acum încolo, se bazează exact pe acest joc aiuritor al pierderii de memorie - electoratul poate fi hipnotizat să creadă că PSD s-ar arunca în brațele AUR (și ar risca astfel oprobiul european), când perna sa obișnuită din ultimii 12 ani, PNL, e încă foarte caldă și dispusă la orice.

Mai mult, ce riscă PSD dacă acceptă un guvern Bolojan sub o președinție Ciolacu, cât timp PNL n-a dat nici măcar un semn că vrea să deranjeze sistemul ultracorupt care a capturat statul la toate nivelurile? Absolut nimic. Dimpotrivă, pentru că au învățat să nu mai fure cu milioanele de euro, ci doar să se mufeze etanș pe toate nivelurile de finanțare ale statului român, cu firme cu acte în regulă dar mereu abonate la contractele cu statul, PSD și PNL pot conduce liniștite România încă 10 ani de acum încolo. Și pot absorbi în conturile lor miliarde de euro, perfect legal.

Singura dorință a liderilor PNL este ca în turul doi să intre Ciucă, fapt care le-ar permite să nu-și piardă chiar toate avantajele în fața unui PSD care continuă să reflecte mult mai bine starea de spirit a românilor rămași în țară. Geoană și Diaconescu, cei presupuși a fi de „dreapta” (ipoteză hilară, având în vedere profundele lor rădăcini pesediste și UNPR-iste, ca să nu adaug alte -isme), nu i-ar deranja foarte tare nici pe pesediști, nici pe peneliști, însă niciunul nu are șanse reale de a ajunge în turul doi.

Nicolae Ciucă. Foto: GEORGE CĂLIN / INQUAM PHOTOS

Dar retragerea lor din cursă nu ar adăuga automat voturi pentru Ciucă, iar cei mai competenți oameni din trecutul și prezentul PNL știu asta.

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Singura care ar putea să-i deranjeze, într-un cadru legislativ limitat, ar fi Elena Lasconi. Atât. Cu siguranță nu se va retrage, dacă nu vrea să bată și ultimul cui în sicriul USR. Însă chiar și cu ea președinte, guvernarea „de dreapta” e imposibilă matematic, așa că tot o guvernare PSD-PNL vom continua să avem și după. Așa cum au plănuit, oricât insistă acum să ne facă să uităm asta.

Ce n-au plănuit a fost performanța incredibil de proastă a molatecului general de plastilină, incapabil să mai convingă pe cineva că poate conduce un pluton, darămite o țară. Mâna maestrului Iohannis e, așadar, una moartă. Pe care PNL insistă să o joace până la capăt.

Cu ce rămânem după aceste jocuri politice care, ca într-un serial scris prost și jucat și mai prost, se precipită incoerent la final, doar-doar or mai ține pe cineva în priză?

Deficitul nu este cauzat de investiții, așa cum minte senin premierul Ciolacu. Doar o treime din deficitul de anul acesta (în prima jumătate a anului) a venit din investiții. Restul de două treimi au venit din cheltuielile mărite cu pensiile și cu salariile bugetare. Între timp, absorbția fondurilor PNRR și a fondurilor de coeziune, adică exact miliardele alea de euro care trebuiau să asigure investițiile atât de necesare țării, este abisal de proastă.

Guvernul a continuat să prefere să se împrumute la dobânzi mari pentru a finanța investiții de la bugetul de stat, deși avea la dispoziție banii europeni. De ce? Pentru că banii de la bugetul de stat pot fi aruncați cu generozitate spre firmele de casă, cele prin care PSD și PNL au capturat statul român, pe când fondurile europene vin cu cerințe stricte și pot fi deturnate mai greu.

Nicio vorbă nu a scos Ilie Bolojan despre situația absorbției fondurilor din PNNR sub cei 3 ani de guvernare PSD-PNL. Nicio vorbă nu a scos Emil Boc despre catastrofa absorbției fondurilor de coeziune în ultimii 3 ani, adică exact acelea care ar permite ușurarea vieții din zonele abandonate ale României, așa cum am documentat extensiv la PressOne.

Amândoi știu foarte bine, alături de ceilalți lideri competenți ai PNL, cât de mare este jaful din banii publici la nivel local și care sunt consecințele - radicalizarea unei largi pături a populației, eterna perdantă a tranziției, care acum are, iată, o ofertă pe măsura disperării lor: AUR.

Scenariul grecesc - cel în care o țară întreagă a fost capturată și ținută pe perfuzii din împrumuturi, doar ca apoi tot eșafodajul să se prăbușeacă și să o trimită într-o prăpastie din care a ieșit cu greu după 13 ani - se va repeta cu siguranță în cazul României.

Ce răspuns vor da românii care vor modernizarea țării acestor lamentări venite de la un partid care trebuia să facă exact asta, așa cum îl mandatase votul din 2020, dar a ales să sară-n pat cu PSD, adică fix partidul pe care-l acuză că refuză să modernizeze țara?

Coaliția PSD-PNL funcționează cu girul președintelui Klaus Iohannis Foto: Octav Ganea, Inquam Photos

Deocamdată, destui par a fi năuciți, incapabili să mai găsească energia de a merge la vot pentru a-i trimite la Cotroceni și în Parlament pe niște oameni în care nu mai cred. Alții vor să dea un semnal prin (ne)votul lor, atât guvernării, cât și opoziției extrem de fragmentate. Deci să nu aleagă pragmatic, ci cu candidații în care chiar cred, deși n-au șanse să meargă mai departe.

Există un test care ajută să înțelegem, însă, un lucru simplu, dar trecut cu vederea. Deosebirile doctrinale între partidele și partidulețele dedicate modernizării țării (că nu toate sunt „de dreapta”) sunt minimale. Cu atât mai grav că nu au reușit să se unească într-o alianță care să permită apoi o guvernare modernizatoare.

De ce nu au reușit asta? Multe dintre ele au oameni competenți, dar trimiși în eșalonul doi, pentru că la vârf s-au cocoțat aceleași specimene pe care le vedem și în PSD și PNL. Orgoliile cât carul, bisericuțele din același partid, interesele de clan și neputința de a înțelege că un feedback critic nu este un atac la persoană sunt doar câteva dintre cauzele pentru care opoziția este mai fragmentată ca oricând.

Da, diferența față de PSD și PNL o face atitudinea față de respectarea legii - celebra mantră „fără penali”. Este însă suficientă obsesia lor față de eficientizarea aparatului de stat și pentru  o țară condusă de oameni fără dosare penale? Vor veni oamenii la vot doar pentru asta? Mă îndoiesc profund. 

În România lui 2024, oamenii așteaptă mai ales soluții concrete pentru o viață mai bună, iar nu poziționări doctrinale sau intransigente care pur și simplu nu îi interesează. Așteptările de la clasa politică sunt extrem de joase pentru votanții PSD și PNL și extrem de înalte pentru votanții USR, REPER, SENS și altele asemenea. Cine câștigă? E ușor de prevăzut.

Puteți face acest test aici, e foarte edificator, cu condiția să ținem minte că diferențele de doctrină se aplică mai ales partidelor mici, iar nu celor două partide de la guvernare, a căror singură doctrină a fost să pună gheara pe tot ce mișcă-n România.

Pentru că niciunul dintre candidați nu se va retrage, noi vom fi nevoiți încă o dată să înghițim gălușca și să votăm răul mai mic. Așteptăm apoi ca tot cei mai competenți oameni de la vârful marilor partide din Români să țipe îmbujorați rareșbogdănist că mișcările extremiste cresc ca pâinea-n cuptor. 

Se coace ceva rău de tot în subteranele României. Să nu ne mirăm când toată mișelia asta a politicienilor mici cu orgolii mari ne va exploda în față.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€