Testamentul olograf al lui Avram Iancu, donat statului român de către familia Rațiu

Bianca Felseghi

Senior Editor

După 165 de ani de la redactarea sa, testamentul olograf al lui Avram Iancu intră în patrimoniul statului român: vineri, 6 noiembrie, fiul cel mare al lui Ion Rațiu, Indrei, donează documentul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, din partea fundației caritabile deținute de familia sa.

Care a fost circuitul acestui document din 1850 încoace și cum a ajuns în posesia familiei Rațiu ne-au povestit Indrei și Nicolae Rațiu, fiii „celui mai bun președinte pe care România nu l-a avut niciodată”.

*

Ultima mea Voința!

Unicul dor a vietii mele fiind a se vedea Națiunea mea fericite, pentru care dupe puteri am și lucrat pane acuma, durere fara mult succesu, ba togmai acuma cu intristare ved, ca speranțile mele și jertfa aduse se prefacu în nimica.

Nu sciu cate zile mai pot avea; unu felu de presimțire imi pare ca mi-ar spune, că viitorul este ne sigur; voescu dara și hotarat dispun, ca dupa mortea mea, toată averea mea miscatore și nemiscatore se treaca in folosul națiunii, pentru ajutor la infiintiarea unei academii de drepturi; tare credind ca luptatori cu arma legi vor putea scoate drepturile națiunei mele.

Testamentul lui Avram Iancu (1824-1872)

*

Conținutul testamentului era cunoscut, însă documentul olograf nu s-a aflat niciodată în posesia statului român. A circulat prin colecții private, iar în perioada ceaușistă a fost ascuns cu simț de răspundere.

Documentul a fost redactat la Câmpeni în „Decembrie 20 850”, fiind înregistrat de un notar maghiar. Se pare că, în acele timpuri, anii erau notați fără să se indice cifra mileniului.

Pentru mișcarea revoluționară a lui Avram Iancu și pentru moții din Apuseni, micul târg Câmpeni (județul Alba) era un centru important la 1848.

„Noi nu știm exact cum a ajuns în familia noastră. Știam că este în posesia membrilor, dar nu știam unde. Nu vreau să creez un mister, dar așa este. Pot să vă spun ce știm și care sunt ipotezele. Tata le-a primit de la mătușa noastră Mia Rațiu, care era inginer tehnic la Industria Sârmei Câmpia Turzii”, spune Indrei Rațiu (foto).

Să inversăm curgerea timpului.

Eugenia Rațiu, alintată Mia, a ajuns păstrătoarea acestui valoros document după ce fratele ei, medicul Radu Rațiu, hotărâse să rămână în Franța, în anii ’80.

"Să nu îmbătrâneşti niciodată", îmi spune bunica

MĂRTURIE. Jurnalista Iulia Marin descrie experiența pe care a trăit-o alături de bunica sa într-un spital din România.

Femeia în rochie albastră

„Pe la ora 5 a dimineții zilei de 14, totul părea că se terminase. Într-o liniște sinistră, cu soarele care tocmai începea să răsară în ochi, dinspre Piața Victoriei, într-un uruit înfiorător (care s-a transformat în tropăit grotesc), o umbră hidoasă se apropia constant, într-un crescendo tensionat. Erau primele grupe de mineri care ocupau Piața Universității.”

Colecționar de obiecte vechi și arhivarul familiei, acesta își planificase meticulos plecarea, fără a uita să ascundă diverse documente prețioase în casele cunoscuților.

Mia și Radu au fost frații lui Ion Rațiu.

„După plecarea lui Radu, toată biblioteca i-a fost adunată în curtea casei și arsă. Atunci am crezut că documentul a fost pierdut până totdeauna. Încet-încet, însă, ne-am dat seama că a salvat tot ce era mai important”, completează Indrei Rațiu.

Înainte de Radu Rațiu, în linia păstrătorilor apare Augustin Rațiu, tatăl său și al celui care avea să candideze la președinția României în 1990.

Descendent al celei mai vechi familii nobiliare românești din Transilvania, Augustin Rațiu a fost avocat, decan de barou și primar al orașului Turda după Marea Unire din 1918.

Indrei și Nicolae Rațiu nu mai pot decât să speculeze pe marginea ipotezelor care ar fi putut să îl aducă pe bunicul lor în posesia documentului scris de Avram Iancu.

„El era foarte implicat în ceea ce privește istoria românilor. A fost una dintre cele 12 persoane care, în 1943, au înființat Muzeul de Istorie din Turda. Era un fel de frăție de colecționari de antichități și documente vechi”.

Augustin Rațiu s-a născut în 1884. La acea dată, contemporanii lui Avram Iancu muriseră sau erau foarte bătrâni.

„Credem că bunicului nostru i-au parvenit filele din testament de la fiicele doctorului Ioan Rațiu, memorandistul care era și el avocat și despre care știm că, tânăr fiind, a fost îndrumat de Avram Iancu să își aleagă această profesie. Este posibil și ca Avram Iancu să îl fi considerat pe Ioan Rațiu un fel de moștenitor al credințelor sale politice și patriotice și să-i fi încredințat lui testamentul”, expune Nicolae Rațiu.

În 1857, șapte ani după ce Avram Iancu scrisese Ultima voință, Ioan Rațiu devenea doctor în drept și își deschidea un cabinet de avocatură, întâi la Cluj, apoi la Sibiu.

Importanța avocaților români pentru conducătorul mișcării pașoptiste din Transilvania reiese chiar din cele câteva rânduri transcrise mai sus: Avram Iancu dorea ca posesiunile sale pământești să fie folosite pentru crearea unei școli de drept.

Transferul testamentului de la Avram Iancu la familia Rațiu s-a petrecut în urmă cu mai bine de 160 de ani. O altă posibilă verigă a legăturilor dintre ei, spune Indrei Rațiu, este canonicul Vasile Rațiu, unul dintre capii Bisericii Greco-Catolice din Blaj.

„E sigur că atât doctorul Ioan Rațiu, cât și canonicul Vasile Rațiu erau în legătură cu el, pentru că Avram Iancu a trecut des prin Turda și ținea mult la Blaj, se deplasa des acolo. Totuși, numele lor nu apar printre cei mai apropiați oameni de pe lângă Avram Iancu. Nu putem fi siguri că ei au fost calea de transmisie a testamentului”, spune Indrei Rațiu.

Septembrie 1991: poate cea mai frumoasă și mai faimoasă imagine cu Ion Rațiu.

*

Oricum ar fi început sinuoasa călătorie a testamentului lui Avram Iancu, ascuns de ochii comuniștilor vreme de 15 ani, aceasta s-a încheiat în 1992, când Ion Rațiu a primit în mâinile sale prețioasa relicvă.

În ultimii ani, documentul s-a aflat în păstrarea unui om de încredere – executorul testamentar Mihai Bănică. După moartea lui Ion Rațiu, survenită în anul 2000, Bănică l-a recuperat din casa unde politicianul țărănist locuise în ultimii zece ani, pe strada Armindenului din București.

Dacă documentul s-ar fi aflat în posesia lui Ion Rațiu în iunie 1990, probabil că azi n-ar mai fi existat, căci minerii care i-au pătruns în casă „au distrus tot ce le-a căzut în mână”, scria el în Jurnalul său.

Salvat încă o dată de providență, testamentul celui supranumit Crăișorul Munților va fi păstrat, de acum înainte, la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca.

Prima pagină din testamentul lui Avram Iancu.

*

Text în maghiară adăugat după moartea lui Avram Iancu: „Prezentul testament pe 20 ianuarie 1874, anunțat în prezența avocatului Nicolas… ca reprezentant de moștenitor și parte interesată, precum și a martorilor judecătorești Santu Janos (Ioan Sântu) și Boer Bela, este completat cu clauza. Abrud, 20 ianuarie 1874.” Semnături: Gelei Kálmán (??), judecător, Hochman Gyula, grefier, Ioan Sântu, notar reg. jud. (??), Boér Béla, asistent juridic.

*

Semnătura lui Avram Iancu.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€