
26/10/2026
Teatru-ziar, ambasadori antibullying și un colț de ascultare. De la problemele din școală la soluții concrete: cum au învățat mai mulți elevi din România să-și schimbe comunitatea în bine
Elevii din Sascut aveau nevoie să vorbească, dar nu știau mereu cui. Unii nu aveau curajul să facă primul pas. Asta a observat Luminița Graur, profesoară la Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias”, o școală în care, spune ea, mulți copii vin din familii sau comunități care se confruntă cu dificultăți. De aici a pornit ideea elevilor de a amenaja în școală un „Colț de ascultare”: un loc în care oricine poate veni atunci când simte nevoia să vorbească. Acesta nu își propune să înlocuiască consilierea psihologică, ci să fie un prim spațiu de apropiere și de încredere.
„Colțul de ascultare” e unul dintre cele 20 de proiecte civice gândite și duse la capăt de elevi din România prin programul EUTEAM. Despre ele am vorbit cu elevi și profesoare din patru licee premiate, din Bistrița, Roman, Sascut și Măcin. Toate echipele au pornit de la probleme pe care le vedeau în jurul lor: bullying, anxietate, prejudecăți.
Elevii de la Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias” din Sascut au ales să vorbească despre sănătate mintală
Proiectul EUTEAM a încurajat elevi din patru țări (România, Moldova, Armenia și Slovacia) să observe nevoile din comunitățile lor și să propună o schimbare pozitivă, cu ajutorul unui plan de acțiune concret. Peste 2.000 de tineri au participat la ateliere online dedicate implicării civice, educației media, diversității și incluziunii, din care au rezultat 77 de planuri de acțiune. În România, timp de doi ani, Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a lucrat cu peste 30 de profesori și 500 de elevi, pe care i-a încurajat să-și transforme ideile în acțiuni care să răspundă unei nevoi concrete din școală, folosind instrumente civice formale și creative. Au rezultat 20 de inițiative civice concepute, coordonate și implementate de tineri, cu îndrumarea unui profesor, iar cele mai creative dintre ele au fost premiate.
Problemele identificate de elevii români au fost foarte diverse: de la incluziune și antidiscriminare la sănătate mintală, bullying sau felul în care poate fi transformată școala într-un spațiu în care elevii să se simtă bine. La fel de variate au fost și formele prin care și-au pus ideile în practică, de la dezbateri și campanii de conștientizare până la videoclipuri, teatru și spații de sprijin în școli.
„Democrația noastră are nevoie de mult mai multă implicare pentru a o îmbunătăți, iar acest lucru trebuie practicat de cât mai devreme. Sperăm ca aceste inițiative, care nouă ne-au plăcut mult și ne-au dat o stare de bine, să servească drept surse de inspirație și exemple pentru alți tineri, școli sau comunități. Elevii cu care am lucrat au fost în primul rând curioși, s-au întrebat cum pot îmbunătăți lucrurile în școala sau comunitatea lor, iar noi și profesorii am oferit numai cadrul în care ei s-au putut exprima și practica implicarea civică”, spune Alexandru Damian de la CRPE.
Mai multe detalii despre inițiativă puteți găsi aici.
Rapoartele finale ale participanților din licee pot fi răsfoite aici.
„Map of Wellbeing and Democracy”, Liceul de Muzică „Tudor Jarda”, Bistrița
Proiectul clasat pe locul I în România a presupus un concurs de benzi desenate, dezbateri școlare și activități de teatru-ziar. Activitățile de teatru-ziar au fost organizate în parteneriat cu alte școli, iar elevii au pregătit scenete prin care au abordat teme precum toleranța, drepturile democratice, incluziunea și diversitatea.
„Totul a pornit de la întrebarea «Cum putem transforma școala într-un spațiu în care elevii să se simtă mai bine?». Noi, elevii, ne petrecem o bună parte din timp la școală, așadar ne-am dorit să transformăm acest loc într-unul în care să ne simțim ascultați și liberi să ne exprimăm. Consider că starea de bine nu înseamnă doar să ne simțim confortabil, ci și să fim acceptați, respectați și încurajați să ne exprimăm opiniile fără a fi judecați”, spune Teodora Andreea Pop, fostă elevă a liceului, acum studentă în anul I la Comunicare.
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Teodora spune că ea și echipa au vrut să abordeze probleme precum bullyingul sau discriminarea și să le ofere elevilor ocazia de a reflecta asupra lor, dar și de a găsi împreună soluții. Au ales numele „Map of Wellbeing and Democracy” pentru că voiau să construiască pas cu pas o hartă a ideilor și inițiativelor prin care pot crea un mediu școlar mai incluziv, în care starea de bine și valorile democratice să se întâlnească.
Alina Tomi-Sătmar, profesoara care a coordonat proiectul, spune că echipa și-a dorit să dezvolte o inițiativă relevantă pentru tineri și să folosească arta ca instrument de exprimare și dialog. În opinia ei, arta îi poate ajuta pe elevi să-și gestioneze anxietățile și să devină mai empatici și mai deschiși față de ceilalți.
„Trebuie să recunosc că, fără o simbioză între mine și cele patru eleve coordonatoare, ale căror dirigintă am fost, ar fi fost mai greu să desfășurăm un proiect de succes”, spune ea. Cele patru eleve aveau deja experiență în activități artistice, teatru și concursuri extrașcolare, iar proiectul le-a oferit ocazia să exploreze o formă nouă de expresie.
„Am vrut să existe un element de noutate și pentru ele, așa că am ales să abordăm activități de teatru-ziar. În mod firesc, a existat un atelier de inițiere în teatru-ziar la clasa lor, unde au învățat extrem de repede cum se desfășoară o astfel de activitate și cum să coordoneze chiar ele un astfel de atelier cu alți adolescenți”, adaugă ea.
Cum ar putea ajunge produsele mai multor fermieri români în școli și spitale? Corn, lapte și licitații verzi
În urmă cu 6 ani, WWF s-a întrebat cum ar fi dacă cornul, laptele și merele din școli ar veni de la producători locali și cum ar fi dacă elevii ar învăța de unde le vine mâncarea. De la o întrebare au ajuns la schimbare de legislație, introducerea de noi criterii pentru licitații publice și mii de copii care continuă să ajungă în ferme să vadă că vacile nu sunt mov.
O româncă a studiat muzicoterapia în Belgia și Germania. Acum vrea să o aducă în spitalele din țară
Cum ar fi dacă muzica nu doar ne-ar bucura, ci ar fi folosită și pentru a ne îmbunătăți atât sănătatea fizică și psihică, cât și pe cea emoțională și cognitivă? Cristina Chiosea și-a construit cariera pornind de la întrebarea asta.
Elevii învață mai ușor atunci când sunt implicați activ
Pentru Teodora, elevii rețin mai mult când participă și își pot spune părerea, așa că echipa a vrut să abordeze subiecte importante într-un mod interactiv și creativ. Teatrul-ziar, spune ea, i-a ajutat pe elevi să privească situațiile din perspective diferite, benzile desenate le-au oferit libertatea de a se exprima creativ, iar dezbaterile au încurajat dialogul și respectarea opiniilor diferite. „Totodată, am vrut să arătăm că subiectele serioase nu trebuie abordate tot timpul într-un mod rigid sau plictisitor, ci pot fi discutate într-un mod atractiv, creativ și apropiat de elevi.”
Alina Tomi-Sătmar crede că proiectele civice îi ajută pe elevi să-și dezvolte competențele de care au nevoie în secolul XXI și că ar trebui să existe în orice școală. „Teatrul e o joacă, dar poate fi una serioasă, în care ni se arată o oglindă despre noi și lumea în care trăim. În teatru ești tu, dar în același timp joci și un personaj, iar acel personaj poate duce el însuși greutatea unor vorbe și acțiuni, fără ca tu să te simți vizat de feedback. Astfel, acest aspect îți conferă libertate de expresie, iar tinerii simt nevoia să li se ofere libertatea de a spune și de a face lucruri care să le schimbe lumea. În mai bine.”
Înainte să pună bazele inițiativei, Teodora vedea implicarea civică ca pe o formă de voluntariat și o ocazie de a-i ajuta pe ceilalți. „Experiența «Map of Wellbeing and Democracy» m-a făcut să înțeleg că putem contribui la schimbare și prin lucruri mici, pornind de la problemele pe care le observăm în jurul nostru. Am realizat că nu trebuie să așteptăm ca altcineva să ia inițiativa, ci putem chiar noi să venim cu idei și să încercăm să le punem în practică. Cred că asta a fost una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat: că, indiferent de vârstă, putem avea un impact asupra comunității din care facem parte.”
„Schimbarea începe cu noi”, Colegiul Național „Roman-Vodă”, Roman
Pe locul II s-au clasat elevii de la colegiul din Roman, care au propus ateliere de formare pentru „Ambasadori Antibullying”. Ambasadorii au învățat să recunoască situațiile de bullying, să intervină și să-i sprijine pe colegii afectați. Apoi, alături de profesori, au ținut în fiecare clasă ateliere despre empatie, respect și comunicare.
„Cred că era nevoie să vorbim despre bullying în școală, deoarece este o problemă care poate afecta profund starea emoțională, încrederea în sine și relațiile dintre elevi. Uneori, anumite comportamente sunt considerate simple glume, fără ca cei care le fac să-și dea seama că pot răni o persoană”, spune Alessia Anghel, una dintre elevele care s-au implicat în proiect.
După ce au început să lucreze la proiect, Alessia a întâlnit elevi care voiau să afle cum pot face diferența între o glumă și bullying, cum ar trebui să reacționeze atunci când sunt martorii unei astfel de situații și cui se pot adresa atunci când au nevoie de ajutor. „Este important ca aceste discuții să fie deschise și sincere, fără ca cineva să se simtă judecat, deoarece doar așa putem încuraja elevii să vorbească despre experiențele lor și să înțeleagă că nu trebuie să treacă singuri prin astfel de situații”, explică ea.
Mihaela Tanovici, profesoara care a coordonat proiectul, spune că inițiativa a pornit de la o problemă pe care elevii o observau în viața de zi cu zi. Rolul ei a fost să le ofere cadrul, să-i ajute să-și organizeze ideile și să transforme o preocupare într-un plan concret de acțiune. „Am încurajat colaborarea, asumarea responsabilităților și respectarea opiniilor diferite. Pentru mine, a fost important să fiu un facilitator și un colaborator al elevilor, nu persoana care stabilește fiecare pas. Atunci când tinerii simt că ideile lor contează cu adevărat, crește și dorința lor de a se implica”, spune ea.
Alessia a realizat că informațiile pe care le transmiteau pot avea un impact real asupra modului în care colegii lor privesc anumite situații și aleg să reacționeze. „Mi se pare deosebit de important ca elevii să înțeleagă că nu este suficient să nu participe direct la un act de bullying, ci că pot contribui la oprirea lui prin atitudinea lor, prin susținerea persoanei afectate sau prin solicitarea ajutorului unui adult de încredere. Chiar dacă nu putem schimba totul printr-o singură activitate, putem determina pe cineva să privească lucrurile diferit, să fie mai atent la comportamentul său sau să aibă curajul să ceară ajutor. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai valoroase rezultate ale proiectului: faptul că informația nu rămâne doar teoretică, ci poate deveni un instrument pe care colegii îl folosesc în situații reale, de zi cu zi.”
„Schimbarea începe atunci când alegem să nu rămânem indiferenți”
Pentru Mihaela Tanovici, educația antibullying este o nevoie reală, deoarece bullyingul nu afectează doar relația dintre cel care agresează și cel care este agresat, ci climatul întregului colectiv, sentimentul de siguranță, încrederea în sine și disponibilitatea elevilor de a participa la viața școlii. „Înseamnă să îi ajutăm să dezvolte empatie, să recunoască emoțiile celorlalți, să comunice fără să rănească și să înțeleagă că a cere ajutor sau a interveni în siguranță atunci când cineva este nedreptățit reprezintă gesturi de curaj și responsabilitate.”
Profesoara a mai observat că elevii pot da dovadă de multă seriozitate și maturitate atunci când li se oferă un cadru bazat pe încredere și respect și că au înțeles că implicarea civică începe cu lucrurile pe care le observăm în jurul nostru și cu decizia de a nu rămâne indiferenți. „Parcurgând etapele proiectului, elevii au văzut că o idee nu se transformă automat în realitate, ci are nevoie de implicare și de disponibilitatea de a lucra împreună. Schimbările nu apar imediat, dar e important că elevii încep să se întrebe ce pot face ei înșiși pentru a le genera.”
Înainte de acest proiect, Alessia fusese implicată în programul EPAS – Școli-ambasador ale Parlamentului European, în clubul de dezbateri și în coordonarea unor proiecte, unde a avut ocazia să discute despre problemele societății, să-și exprime punctul de vedere, să analizeze perspective diferite și să lucreze alături de alți tineri pentru atingerea unor obiective comune. Totuși, proiectul despre bullying a ajutat-o să înțeleagă mai bine că implicarea civică nu presupune neapărat inițiative de amploare sau schimbări la nivelul întregii societăți.
„Am realizat că a fi implicat civic înseamnă nu doar să identifici problemele, ci și să îți asumi responsabilitatea de a contribui la găsirea unor soluții. Acest proiect mi-a confirmat că schimbarea începe atunci când alegem să nu rămânem indiferenți. Cred că implicarea civică înseamnă, înainte de toate, să înțelegi că faci parte dintr-o comunitate și că atitudinile și acțiunile tale pot influența în mod pozitiv viața celor din jur.”
„Sănătate mintală”, Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias”, Sascut
Pe locul III s-a clasat proiectul elevilor din Sascut, județul Bacău, care au promovat starea de bine și sănătatea mintală prin ateliere susținute de psihologi și consilieri, care au abordat teme precum stresul, încrederea în sine și gestionarea emoțiilor. În cadrul școlii au amenajat un „Colț de ascultare”, un spațiu dedicat dialogului și sprijinului emoțional. „Am observat că mulți elevi se confruntă cu stres, anxietate și presiune, dar nu se simt întotdeauna confortabili să vorbească despre aceste probleme. Am înțeles cât de important este să se simtă ascultați și validați”, spune Andreea Bulboacă, una dintre elevele care s-au implicat în proiect.
Fotografie de la una din activitățile din proiectul „Sănătate mintală”, la Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias”, Sascut
Luminița Graur, profesoara care a coordonat proiectul, spune că într-o clasă de liceu, mai ales acolo unde mulți copii provin din familii sau comunități care se confruntă cu dificultăți, problemele personale, emoționale sau relaționale le pot influența mult starea de bine și participarea la școală. „Am observat că, deși aveau nevoie să vorbească, nu întotdeauna știau cui să se adreseze sau nu aveau curajul să facă primul pas. De aici a pornit discuția cu elevii: dacă această nevoie există, ce putem face concret în școala noastră? Așa a apărut ideea unui spațiu simplu, accesibil și prietenos, în care un elev să poată veni atunci când simte nevoia să vorbească.”
Pentru Andreea, sănătatea mintală este un subiect important pentru generația ei. „Ne-am dorit să le arătăm că emoțiile lor contează și că nu trebuie să le înfrunte singuri.” Cel mai greu a fost să-i convingă pe colegi că pot vorbi deschis, fără teama de a fi judecați. De aceea au ales activități interactive și un chestionar anonim, în care elevii își puteau spune părerea.
Luminița Graur spune că nu și-au propus să înlocuiască consilierea psihologică sau intervenția specializată atunci când aceasta este necesară, ci să creeze un prim spațiu de apropiere și de încredere, în care elevul să poată spune că are o problemă, că nu se simte bine, că este îngrijorat sau pur și simplu că are nevoie să fie ascultat. „Pentru elevii noștri, faptul că acest loc există în școală le transmite că școala nu este doar despre note, materii și examene, ci și despre oameni, relații și starea lor de bine”, adaugă ea.
Andreea crede că, prin astfel de inițiative, elevii pot deveni mai empatici unii cu alții și pot învăța că a cere ajutor este un lucru firesc.
Prin acest proiect, spune Luminița Graur, elevii au învățat că implicarea civică începe de la problemele pe care le observi în propria comunitate. „În cazul nostru, elevii au identificat două probleme care îi privesc direct pe tineri: sănătatea mintală și hărțuirea online. Au învățat că nu trebuie să aștepți întotdeauna ca altcineva să rezolve o problemă. Poți să o identifici, să vorbești despre ea, să cauți informații, să propui o soluție și să încerci să o pui în practică împreună cu ceilalți.”
În opinia ei, școala este unul dintre primele locuri în care un tânăr poate experimenta concret ce înseamnă să facă parte dintr-o comunitate: să aibă o opinie, să fie ascultat, să respecte opiniile celorlalți, să identifice o problemă și să contribuie la rezolvarea ei. „Cu cât aceste experiențe apar mai devreme, cu atât mai natural devine comportamentul civic. Un copil care învață că vocea lui contează, că poate contribui și că schimbarea este posibilă va avea mai multe șanse să devină un adult implicat.”
Pentru Andreea, proiectul a schimbat felul în care vede implicarea civică: „Înainte, consideram că implicarea civică înseamnă să participi la activități pentru comunitate. Acum înțeleg că înseamnă și să identifici nevoile celor din jur și să iei inițiativă pentru a produce o schimbare pozitivă.”
„Stop Hate, Start Respect”, Liceul „G. M. Murgoci”, Măcin
Tot pe locul III s-a clasat proiectul elevilor din Măcin, județul Tulcea, care au organizat ateliere și dezbateri despre diversitate și incluziune etnică, vizite de documentare, vizite în gospodăriile unor colegi din comunități etnice diferite, expoziții și materiale video.
Ionela Albu, profesoara care a coordonat proiectul, spune că ideea a pornit de la specificul multietnic al Dobrogei și s-a conturat într-o sesiune de brainstorming cu elevii. „Întâlnirea directă cu o altă comunitate transformă diversitatea dintr-o noțiune abstractă, studiată din manual sau prezentată printr-o lecție frontală, într-o experiență vie, relațională și emoțională. În timp ce școala oferă cadrul teoretic, contactul direct aduce valori și perspective pe care nicio lecție clasică nu le poate reproduce complet.”
Daniela Comșa, una dintre elevele implicate în proiect, povestește că a descoperit cât de multe au oamenii în comun, chiar dacă au experiențe sau tradiții diferite. „Am înțeles că fiecare comunitate are propria identitate, propriile provocări și valori, iar diversitatea nu este un obstacol, ci o oportunitate de a învăța unii de la alții. Uneori, ne formăm opinii doar din ceea ce auzim sau vedem de la distanță, fără să cunoaștem realitatea. M-a surprins cât de mult pot influența stereotipurile felul în care privim o comunitate înainte de a-i cunoaște oamenii. Proiectul m-a ajutat să privesc diferențele cu mai multă deschidere și să înțeleg că, dincolo de ele, există povești și experiențe care ne apropie.”
Pentru Ionela Albu, practicarea civismului în școală, nu doar predarea lui teoretică, face diferența dintre a cunoaște regulile unei societăți și a ști cum să trăiești și să acționezi în ea. „Atunci când educația civică se reduce la memorarea instituțiilor statului sau a drepturilor din Constituție, ea rămâne o materie abstractă. În schimb, atunci când este exersată concret, școala devine un mic laborator al democrației.”
Daniela crede că, atunci când ne întâlnim direct cu oameni diferiți de noi, învățăm să ascultăm fără să judecăm și să privim oamenii dincolo de etichete. „Contactul direct ne ajută să înțelegem că fiecare persoană are o poveste, iar apartenența la o anumită comunitate nu ne definește în totalitate. Diversitatea devine astfel ceva ce trăim și apreciem, nu doar un concept despre care discutăm.”
Înainte de proiect, Daniela asocia implicarea civică mai ales cu voluntariatul și participarea la activități organizate pentru comunitate. „Acum, o văd și ca pe capacitatea de a observa problemele din jur, de a asculta perspective diferite și de a contribui activ la găsirea unor soluții. Am înțeles că schimbarea poate începe prin gesturi mici, prin dialog și prin inițiativa unor oameni care aleg să nu rămână indiferenți.”
„Vocea noastră contează”
Toate cele patru tinere cred că e important ca elevii să aibă astfel de ocazii în școală: să observe o problemă și apoi să vină cu o soluție. „Elevii au idei și lucruri de spus, dar nu au întotdeauna ocazia să le exprime sau să le pună în practică. Astfel de proiecte ne arată că vocea noastră contează și că putem contribui la schimbări chiar și atunci când suntem încă la școală”, spune Teodora.
Alessia crede că este esențial ca elevii să aibă astfel de oportunități, deoarece școala nu ar trebui să fie doar un spațiu în care acumulează informații pentru examene, ci și un mediu în care să învețe să devină responsabili, empatici și implicați în societatea din care fac parte. „Generațiile care învață de timpuriu să observe problemele, să dialogheze și să acționeze responsabil vor putea contribui la o societate mai tolerantă, mai echitabilă și mai solidară.”
Andreea spune că proiectul le-a arătat elevilor că pot avea un impact real. „Putem contribui la o comunitate mai informată, mai unită și mai atentă la sănătatea persoanelor din jur.”
Pentru Daniela, proiectele civice contează pentru că îi ajută pe tineri să-și transforme ideile în acțiuni, să lucreze în echipă și să înțeleagă mai bine realitățile din jur. „Ne ajută să avem mai mult curaj să ne exprimăm opiniile și să contribuim la o comunitate mai deschisă, mai tolerantă și mai unită.”
„Putem încuraja proiectele inițiate de elevi”
Le-am întrebat și pe profesoare cum îi poate ajuta școala pe tineri să devină oameni implicați. „Școala suntem noi, profesorii și elevii, și cred că, în calitate de educatori, nu trebuie să ne pierdem speranța că putem să inspirăm, să transmitem încredere că lucrurile pot fi transformate în mai bine, că putem să ne întoarcem de pe drumul lui «eu vs. tu» pe un drum în care să mergem împreună, chiar dacă suntem diferiți”, crede Alina Tomi-Sătmar.
Mihaela Tanovici spune că școala poate începe prin a le transmite elevilor, prin fapte, că implicarea lor are valoare. „Dacă le cerem să fie responsabili, dar nu le oferim ocazia să participe la decizii, mesajul rămâne doar teoretic. Elevii trebuie să poată semnala probleme fără teamă, să fie ascultați și să primească sprijin pentru a transforma ideile în acțiuni concrete. Putem încuraja proiectele inițiate de elevi, dezbaterile, activitățile de voluntariat, colaborarea cu organizațiile comunității și implicarea lor în identificarea soluțiilor pentru problemele care îi privesc.”
Luminița Graur crede că nu este suficient ca profesorii să le spună elevilor că trebuie să fie cetățeni activi. „Trebuie să le oferim ocazii în care să exerseze acest rol: să propună idei, să ia decizii, să organizeze activități, să colaboreze și să vadă rezultatele propriilor acțiuni. [...] Un tânăr care descoperă că are o voce și că acțiunile lui pot produce o schimbare, chiar și una mică, este mult mai puțin probabil să rămână simplu spectator.”
Ionela Albu spune că, într-un climat social marcat de polarizare și individualism, școala are o misiune care depășește sfera academică. „Este ultimul spațiu public universal în care tinerii pot învăța arta de a trăi împreună.”
Premiate în cadrul inițiativei au fost și: Liceul Tehnologic Paul Bujor (Berești, Galați), Școala Gimnazială Constantin Giurescu (Chiojdu, Buzău), Liceul Miguel de Cervantes (București), Liceul Tehnologic Retezat (Uricani, Hunedoara) Școala Gimnazială Borlești (Borlești, Neamț) și Colegiul Național Ioan Slavici (Satu Mare).
Articol publicat în cadrul proiectului EUTEAM, derulat de Centrul Român de Politici Europene. Finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this














