Taxă pe distanță. De ce românii din diaspora ajung să cheltuie 1,5 miliarde de euro pentru a-și schimba documentele în țară

Oana Moisil

Majoritatea românilor care locuiesc în străinătate și au nevoie de serviciile statului român ajung să bată drumul până în țară din cauza digitalizării precare a sistemelor. 

Drumuri fizice pentru crearea spațiului privat virtual (SPV)

Spațiul Privat Virtual al ANAF FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea

„SPV mi l-am făcut acum vreo trei sau patru ani. La ghișeu”, povestește Diana Groza, o româncă care lucrează de zece ani în Franța. La fel a făcut și soțul ei. 

Anul acesta, când s-a speriat că ANAF plănuiește să trimită decizii de impunere românilor din diaspora, și-a rupt timp din concediu ca să meargă la ghișeul din Arad împreună cu soțul ei care încă nu avea SPV.

„După ce doamna de la relații cu contribuabilii ne-a explicat unde să intrăm, ca la proști, mi-a zis că trebuie să mergem la un coleg, într-o cameră alăturată, cu buletinul, să primesc o confirmare – după ce îmi creasem contul în SPV. Și confirmarea, cu numărul acela, plus buletinul, trebuie verificate de colegul de la un alt ghișeu”, spune Diana.  

Teoretic, verificarea identității pentru crearea SPV se poate face și la distanță încă din 2020, însă sistemul nu funcționează tot timpul. Experiențele eșuate ale unora s-au răspândit printre românii care locuiesc în alte țări și se informează unii pe alții pe grupuri de social media.

„Noi credem că dacă punem informația pe un site lumea o să vină neapărat pe acel site. Nu o să vină”, spune Radu Puchiu, coordonatorul programului „Tehnologie și Societate” la Aspen Institute. 

În interviul acordat PressOne, acesta vorbește despre cum filosofia sistemului administrativ românesc este „lumea vine la noi, nu mergem noi la ei”. 

Expertului i s-ar părea firesc ca statul să aibă oameni prezenți în grupuri de Facebook ale românilor din diaspora, pe TikTok, „acolo unde e lumea” și să explice, de exemplu, cum se poate face cont în spațiul virtual de la distanță.

Chiar și dacă ar cunoaște mecanismul, românul care trăiește în altă țară se poate lovi de lipsa unor documente – cum ar fi o carte de identitate pierdută – pe care e nevoie să o facă cu prezență fizică sau printr-o procură pe numele unei persoane din țară, pentru care, însă, trebui să bată drumul până la consulat sau ambasadă. 

Banii partidelor și agenda presei. Cum site-urile de știri care au primit cei mai mulți bani pentru publicitate politică n-au băgat în seamă subiectul Pahonțu

PressOne a urmărit cum a fost relatată investigația Recorder despre Lucian Pahonțu pe câteva dintre site-urile care apar ca principalii beneficiari ai contractelor de publicitate politică.

Transportul feroviar din România, un pacient cu hemoragie: din 11.000 de km de cale ferată, doar 600 sunt într-o stare decentă. Ce s-a întâmplat cu banii din PNRR alocați rețelei feroviare

Bilanțul PNRR pe transport feroviar este un succes doar parțial: proiectele mari de modernizare, precum Cluj-Napoca - Oradea sau Arad - Timișoara - Caransebeș, au înregistrat mari întârzieri din cauza birocrației și a lipsei de capacitate administrativă

„Digitalizarea nu este echivalentă cu un serviciu public de calitate”

Radu Puchiu, coordonatorul programului „Tehnologie și Societate” la Aspen Institute, atrage atenția că „digitalizarea nu este echivalentă cu un serviciu public de calitate” Foto: ID 163552095 © Wrightstudio | Dreamstime.com

În ceea ce privește piedicile care au stat în calea digitalizării, expertul consultat de PressOne consideră că fondurile, pe care s-a concentrat majoritatea, „sunt ultimele, din păcate”. El subliniază faptul că „digitalizarea nu este echivalentă cu un serviciu public de calitate” și spune că cel mai tare se vede asta în diaspora. 

Radu Puchiu oferă ca exemplu situația în care cineva trebuie să își schimbe permisul – pentru un bucureștean, e suficient să intre pe site, să se programze, să plătească o taxă pe ghișeul.ro și apoi să se prezinte la ghișeu. 

Astfel, statul român a pus o „taxă pe distanță în cazul celor din diaspora”, adaugă Puchiu. Drumurile până în țară, cazarea în cazul celor care nu mai au o casă aici, orele de muncă pierdute, stresul și frustrarea sunt costuri plătite de românii din diaspora „care nu apar nicăieri, dar ele există. Ca să accesezi serviciile publice trebuie să plătești foarte mult”, mai punctează expertul. 

Un sistem gândit rău 

„Instituțiile publice n-au mai ieșit din clădirile lor de mulți ani, nici cele care ar trebuit să iasă”, mai spune Radu Puchiu. El consideră că statul român nu știe cine sunt „clienții lui” și dă exemplul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, a căror ofertă nu ține cont de nevoile populației. 

„Unde sunt oamenii ăia care nu au loc de muncă? Nu se poate să stai în birou și să spui că avem 20% dintre tineri care n-au de lucru. La câți ai mers în ultima lună? A, păi au venit la ghișeu 100. Aici este marea problemă. Deci nu digitalizarea, că digitalizarea poate să vină, dar vine peste un sistem care e gândit rău”.

Informațiile despre pensii sunt printre cele mai căutate de românii din diaspora, mai ales de cei care au lucrat în două sau mai multe țări. Cei mai mulți își iau aceste informații din grupuri Facebook. 

Din acest an, atât românii din diaspora, cât și cei din țară, pot afla ce sume li se cuvin de pe o platformă a Casei Naționale de Pensii Publice. Așa cum remarcă Radu Puchiu, statul a respectat la limită implementarea acestui jalon din PNRR. Însă apare o problemă legată de utilizarea ei – chiar și în cazul românilor cu cărți electronice de identitate, ei trebuie să își creeze și un ROeID ca să poată accesa platforma. Asta deși cărțile electronice de identitate ar trebui să deschidă ușile digitale ale sistemului administrativ românesc. 

Diana Groza, românca stabilită în Franța de zece ani, lucrează în sistemul public de pensii francez. Pentru ea, lipsa de cooperare dintre instituții este una din marile probleme ale sistemului pensiilor din România. 

Când vine vorba de ce fac mai bine francezii, unul dintre beneficiile pe care le subliniază Diana este faptul că, pe la vârsta de 35 de ani, ești informat din oficiu despre cotizațiile de până atunci. În felul acesta, îți poți face planurile de viitor pe o bază mai clară. 

„Ca să te pensionezi, în România trebuie să-ți imprimi un formular de pe site-ul Casei de Pensii – am făcut chestia asta pentru maică-mea – și cu el să te duci la un ghișeu”, povestește românca stabilită în Franța.

Ea mai spune că „toată chestia asta, pentru oamenii care trăiesc în străinătate este foarte complicată, fiindcă majoritatea dintre noi nu venim foarte des în țară și când venim am prefera să nu ne petrecem timpul în contact cu administrația publică”.

Autoorganizare în lipsa educației digitale

Când vine vorba de digitalizare, e nevoie și să știm cum să folosim platformele menite să ne ușureze viața. Peste 93% dintre români se folosesc de internet, dar suntem tot la coada Europei când vine vorba de competențele digitale. Adică avem acces la internert performant, dar nu știm cum să-l folosim. 

În opinia lui Radu Puchiu, oamenii trebuie mai degrabă ghidați spre informațiile de care au nevoie. „Lumea învață digital foarte repede dacă înțelege rezultatul. Dacă îi spui: fii atent, tu îți poți vedea dosarul de pensie, dar pentru asta trebuie să faci asta, va face acel efort, unii cu ajutor. Lumea se organizează pentru asta”.

Expertul de la Aspen Institute dă exemplul introducerii facturii electronice, „când statul n-a dat niciun ghid normal, oamenii s-au organizat pe grupuri de Facebook ca să-și răspundă la întrebări”.

De asemenea, Puchiu consideră că gradul de digitalizare este la fel de scăzut și în rândul instituțiilor publice și spune că asta reprezintă o vulnerabilitate foarte mare, dar de care se vorbește foarte puțin. 

„Nu avem o măsurătoare a competențelor digitale în sectorul public, ca să știm de unde pornim. Nu facem radiografii și dacă nu facem radiografii presupunem că suntem sănătoși, ca la nivel personal – nu ne ducem la doctor ca să nu ne spună că nu suntem bine. Cam asta e mentalitatea”, explică Radu Puchiu.  

Transformarea digitală, care a presupus 20 de investiții, 43 de ținte/jaloane, are o implementare de 21,5% 

Pentru digitalizarea serviciilor publice, România a avut o alocare inițială de 1.739,44 milioane de euro. Statul român a reușit să implementeze doar 21,5%.

În opinia lui Radu Puchiu, și aceștia sunt niște pași importanți. El spune că majoritatea banilor s-au dus în infrastructură care, pe termen lung, ar trebui să ne ajute să avem servicii mai bune și să fie mai puțină presiune pe instituții. „Asta e teoria. Acum, de la teorie la practică e o cale lungă”, mai spune Puchiu. 

Editor: Laura Popa