T2 Trainspotting

În T2 Trainspotting, regizorul Danny Boyle îşi actualizează discursul construit cu atâta măiestrie în urmă cu 20 de ani şi mizează tot pe o poveste amuzant-tragică, inspirată din realitatea socială a aceluiaşi oraş scoţian, Edinburgh.

Pentru cei care nu au văzut legendarul film din 1996, nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat (după un roman de Irvine Welsh), acolo era vorba despre patru tineri din ghetoul oraşului Edinburgh care mai furau una-alta, se mai drogau și încercau astfel să supravieţuiască fără să muncească prea mult. Asta era viaţa lor.

„Norocul” avea să cadă peste ei odată cu ocazia de a vinde un pachet cu droguri. Culmea, într-un final, chiar le reuşea.

Dar Renton (Ewan McGregor) fugea cu toţi banii – niște amărâte de 16 mii de lire – şi îi lăsa cu buza umflată pe Spud, Sick Boy şi Begbie.

În T2, Danny Boyle arată cum s-au schimbat lucrurile în 20 de ani – perioadă care, pentru cei patru ratați fictivi, a trecut parcă într-o clipită. Ei sunt tot cum i-a(m) lăsat.

Spud (Ewen Bremner) nu poate fără heroină. Are un fiu, dar e despărţit de nevastă şi parcă ar vrea să se sinucidă.

Sick Boy (Jonny Lee Miller) – care acum şi-a luat prenumele adevărat, Tommy – e tot un găinar. Prizează cantităţi considerabile de cocaină şi îşi pune iubita bulgăroaică să se prostitueze, mizând apoi pe şantajarea clienţilor ei.

Begbie (Robert Carlyle) e cel mai amărât: a stat la închisoare aproape în tot acest timp. Reuşeşte, într-un final, să scape și tot ce mai vrea e să se răzbune pe Renton, care trăiește în Olanda, dar tocmai a revenit în Edinburgh.

Nici Renton nu o duce prea bine. Urmează să fie dat afară. Aşa că revine la vechile cunoştinţe, în speranţa unei învârteli. Ca în vremurile bune.

Aventura începe.

Protagoniştii, în urmă cu 20 de ani.

Dincolo de poveste – cusută pe alocuri cu aţă albă -, mai importante sunt atmosfera creată şi ideile pe care le exprimă Danny Boyle (câștigător al Oscarului pentru regie în 2009, cu Slumdog Millionaire).

Niciunul dintre cei patru protagoniști nu trăieşte în prezent. Toţi se raportează la vremurile când se simțeau liberi, pentru că o ardeau aiurea pe străzi. The good ol’times.

T2 devine astfel o radiografie a societăţii de azi. E o lume influenţată de tehnologie, integrare europeană și mentalităţi „proactive”, o lume care a fost îmblânzită, locuieşte bine și are gânduri paşnice.

Tocmai de aceea, fiul lui Begbie nu poate să îşi ajute tatăl abia evadat să dea nişte spargeri. Juniorul nu cunoaşte lumea străzii şi nici nu vrea să o facă. El învaţă pentru a se angaja ca manager hotelier. Diferenţa dintre generații este cumplită şi greu de acceptat pentru Begbie, care a trăit după alte reguli.

Pe Via Danubiana la Giurgiu. Cum ar putea orașul să se întoarcă cu fața spre Dunăre

Giurgiu e unul dintre orașele pe lângă care aproape toată lumea trece în drum spre Bulgaria, fără să știe cât de densă și fascinantă îi este istoria. L-am vizitat într-o zi insuportabil de caldă cu Smaranda Șchiopu, antropoloagă, pasionată de Dunăre și de cele două maluri ale ei, care a studiat locul dintr-o perspectivă socială.

Ce greșeli fac românii când vine vorba de bani. Cum ne putem construi un plan financiar stabil în timpuri instabile? (P)

Am stat de vorbă cu economistul Corneliu Ionescu (Banometru) ca să înțelegem de ce, mai ales într-o perioadă cu prețuri care tot cresc și cu multă incertitudine, ajungem să luăm decizii financiare pe moment — și ce am putea face ca să ieșim din această capcană și să ne organizăm mai bine banii.

În fond, fiecare personaj luptă cu sine însuși pentru a trece mai departe. Pentru a reuşi într-un sistem necunoscut.

Begbie se trezeşte în această lume nouă, ale cărei repere nu le simte. Renton, Tommy şi Spud trăiesc aceeaşi dramă, cu toate că au încercat să se aclimatizeze cu „minunata lume nouă”.

Robert Carlyle, în rolul lui Begbie.

Pe parcursul naraţiunii, asistăm la un fel de reuniune, dar nu de liceu, ci mai degrabă de stradă, de viaţă.

În fond, cei patru huligani din anii ’90 au rămas la fel. Îi auzim vorbind din nou şi din nou, în buclă, despre perioada lor de glorie, ca orice adulți care îmbătrânesc, oriunde în lume.

E un râs cu plâns, care însă nu e ostentativ sau sâcâitor, ci realmente onest, încărcat cu multă melancolie.

Felul cum s-a schimbat discursul lui Renton definește transformarea generaţiei lui, care în urmă cu 20 de ani era plină de viaţă, energică până la exasperare, iar acum e încărcată de griji.

Primul film începea cu acel celebru şi ironic speech, inspirat dintr-o reclamă împotriva folosirii drogurilor: Choose life. Alege viața.

Atunci, după un furtişag obscur, care îi asigura banii de heroină pentru încă o zi, Renton fugea de poliţie, în timp ce prin voice over îşi prezenta concepţia idilică de viaţă.

Acum, după 20 de ani, într-un restaurant fiţos aflat la ultimul etaj al unui bloc înalt, Renton ia masa cu prietena lui Tommy, după ce s-a culcat cu ea, şi îşi expune din nou filosofia.

Care e una complet schimbată, de om resemnat.

Pentru nostalgia filmului-cult din ’96, dar şi pentru aspectul cinematografic solid şi amuzant, specific lui Danny Boyle, T2 merită văzut.

E ca o aducere aminte – una foarte bine calibrată, cu reminiscenţe înduioşătoare – a unor vremuri care au trecut de multicel, dar care încă ne hrănesc și încă ne obsedează.

Imagine faimoasă din „Trainspotting” (1996): în timpul dezintoxicării, Renton halucinează şi vede un copil mort pe tavan.

T2 Trainspotting

Regia: Danny Boyle.

Scenariul: John Hodge, după romanul lui Irvine Welsh.

Cu: Ewan McGregor, Ewen Bremner, Jonny Lee Miller, Robert Carlyle, Kelly Macdonald, Anjela Nedyalkova.

★★★★☆