Foto: Kayla Velasquez / Unsplash

„Suntem o colonie a Occidentului. Putin ne salvează de globalism”. Cum se infiltrează propaganda rusă în România și ce face statul să o prevină

Propaganda putinistă lansează știri false în cascadă pentru a debusola publicul și apoi a-i induce îndoiala. Nicolae Țîbrigan, cercetător științific la Academia Română, explică la PressOne cât de repede se adaptează mașinăria de dezinformare și cât de dificil este de oprit. 

Sondajele arată că majoritatea covârșitoare a românilor consideră agresiunea Rusiei asupra Ucrainei nejustificată. Cifrele se pot însă schimba oricând, avertizează cercetătorul Nicolae Țîbrigan, cu consecințe din cele mai grave.


PressOne: Care sunt principalele narațiuni pe care propaganda rusă le-a rostogolit pe diferite căi în România?

Nicolae Țîbrigan: Dacă ne referim strict la propagandă identificată ca fiind rusă, promovată pe sursele media finanțate de Moscova, să ne aducem aminte de site-ul Sputnik, care acum este blocat. Există o serie de site-uri sau bloguri marginale și toate acestea formează o rețea. 

Această rețea nu este activă de ieri, de azi. E cu mult mai veche și a fost construită cu aproximativ zece ani în urmă. Temele au variat în funcție de contextul local. 

Dacă ne referim strict la zona militară, propaganda rusă a insistat foarte mult pe contestarea rolului României în cadrul Alianței Nord-Atlantice, pe care a catalogat-o drept o amenințare directă la adresa securității Federației Ruse. Am văzut și atacuri reapărute și reciclate de mai multe ori, în diferite contexte, în care ținta principală vizată a fost scutul de la Deveselu și interpretarea rolului său. 

PressOne: Sunt începuturi ale propagandei ruse pe care le identificați în urmă cu 10 ani. De ce atunci?

N.Ț.: E o rețea care s-a dezvoltat treptat. La început era Ecoul Moscovei, un post de radio și în limba română, care încerca să promoveze mesajele Federației Ruse în România. A fost închis, ulterior a apărut Sputnik, cu sediul la Chișinău și nu în România. Practic el a fost creat pentru România, dar baza și majoritatea jurnaliștilor de acolo erau din Republica Moldova. Din România erau doar câțiva colaboratori. 

Astăzi vedem că au mai apărut câteva site-uri, direct afiliate Ambasadei Federației Ruse și propagandei oficiale a Kremlinului. Războiul din Ucraina a determinat propaganda să se expună și să devină mult mai activă. Lucrurile acestea s-au întâmplat însă din anii 2009-2010, anii de după aderarea României la Uniunea Europeană.

PressOne: Cine ajută mașinăria de propagandă rusă cu informații cu specific local? Dincolo de 2-3 jurnaliști care s-ar înregimenta în astfel de „instituții de presă”, cum se face o analiză a contextului din România la Moscova? Prin cine? 

N.Ț.: Se urmăresc cu foarte mare atenție sondajele de opinie. Dacă ne uităm la unele sondaje vedem totuși că nu sunt foarte favorabile Federației Ruse. Societatea noastră e destul de reticentă față de mesajele directe venite de la Moscova, iar unele segmente de populație sunt chiar rusofobe. 

Federația Rusă are o mare problemă în a se promova direct în România, așa cum de exemplu o face în Republica Moldova, unde, până nu demult, Putin era printre principalii lideri simpatizați.

În România se folosește contextul local, în special discursul naționalist populist, cu reminiscențe ceaușiste chiar. Se încearcă punerea la îndoială a rolului României în cadrul UE și NATO și se mizează masiv pe o eventuală resetare a relațiilor cu Federația Rusă. Iar pentru asta nu se folosesc de mesaje directe, ci vin cu mesaje indirecte prin care sunt lansate tot felul de teme adiacente.

Sunt sub-teme de propagandă, prin care cetățenii români sunt îndemnați să se îndoiască de mesajele autorităților sau de credibilitatea Uniunii Europene. Sunt atacuri directe la adresa valorilor europene, se cultivă retorica că Occidentul e degradant, că „Europa e a homosexualilor”. 

PressOne: Cum explicați alegerea unui cetățean român care se uită admirativ spre ideologia putinistă și spre acest mesaj anti LGBTQ, de exemplu, dar care vede în același timp cum în Rusia drepturile omului sunt călcate în picioare și cum în Ucraina soldații ruși violează și jefuiesc? 

N.Ț.: Răspunsul ni-l dau, din nou, sondajele. Vedem că există o predispoziție a românilor de a se încrede în lideri autoritari. Există și anumite segmente nemulțumite de rezultatele democrației în România. Alții sunt nostalgici după regimul Ceaușescu. Un sondaj din 2018 arăta de exemplu că în jur de 64% dintre români ar avea încredere în lideri mai autoritari. 

Acest autoritarism e destul de latent, nu se manifestă direct în România. Dar predispoziția în sine explică într-un fel și această alegere de care vorbiți: împăcarea cu ideea că indiferent ce ar fi, chiar dacă se trăiește mai prost în Rusia, acolo liderul este puternic, statul își urmărește interesul, etc. 

La noi, tema fanion des pronunțată de propaganda rusă, se referă la faptul că România ar fi, chipurile, o colonie a Occidentului și că ar fi lipsită de suveranitate. Tema recăpătării suveranismului și, mai nou, tema neutralității, sunt acum intens promovate pe rețelele sociale și fac parte din arsenalul de propagandă al Kremlinului.

PressOne: Cât de rapid se poate adapta mașinăria rusă de propagandă, în funcție de evenimente? Acum, sigur, războiul creează un context aparte. Dar dacă vom vorbi de efectele schimbărilor climatice, de exemplu, în ce măsură propaganda va putea genera știri false în timp real ? 

N.Ț.: Mașinăria de propagandă a Kremlinului știe foarte bine să se adapteze la aceste teme și să le interpreteze. Și asta s-a văzut în ultimul timp. Indiferent de context. Fie că vorbim de încălzirea climatică sau de probleme ce țin de resurse, mașinăria a reușit într-un timp foarte scurt să genereze teme și știri false. Să lanseze cele mai gogonate minciuni, cele mai absurde idei. 

„Sunt lansate știri false în cascadă pentru că debusolează publicul și apoi induc ideea de îndoială”

PressOne: De ce sunt majoritatea fake-news-urilor atât de absurde, pentru unii și atât de credibile, pentru alții? 

N.Ț.: Cu cât minciuna e mai brută, cu atât mai greu e de demontat și cere cu atât mai multe resurse. Cu cât știrile false sunt mai multe, cu atât propaganda este mai eficientă. E unul din principiile de bază ale funcționării mașinăriei de propagandă. 

PressOne: Cum a acționat propaganda rusă după masacrul de la Bucea?

N.Ț.: Prima dată am văzut că s-au adaptat foarte rapid. Au spus că acei oameni au fost omorâți de către ucraineni, după care au lansat în cascadă cele mai absurde idei: că au fost niște manechine, că oamenii morți erau de fapt actori care se mișcau, că era un montaj video. 

Sunt lansate știri false în cascadă pentru că debusolează publicul și apoi induc ideea de îndoială. Se adresează, atenție, nu doar publicului extern, ci și publicului intern. Neavând alternative de informare, cetățenii ruși fie nu comentează și se înscriu în spirala tăcerii, fie pur și simplu cred în acea propagandă. Vedem că astăzi sondajele dau în jur de 80% acord al rușilor cu politica lui Putin în raport cu Ucraina. 

PressOne: Ce efect credeți că are o știre falsă de un absurd absolut asupra unei persoane care reperează enormitatea pe care o rostogolesc alții, dar e dezarmată de stupizenia argumentelor? Ce efecte sunt pe termen lung, din cauza știrilor false aruncate în cascadă asupra oamenilor lucizi? 

N.Ț.: În primul rând acei oameni nu vor comenta și nu vor reacționa, iar pericolul este să se instituie acea spirală a tăcerii.

Vedem că la foarte multe dezinformări apar „comentaci” , tot în avalanșă, care susțin discursul fals narativ și îl răspândesc inclusiv pe platformele de socializare criptate, cum e WhatsApp. Pe Telegram, la fel. 

Oamenilor care au luciditate și capacitate de a decripta le vine foarte greu să contrazică. Cum pot să combați o enormitate, o conspirație, de exemplu, când nu poți nici să o confirmi, nici să o infirmi? Ea este servită așa, iar ceilalți te agasează în avalanșă și creează falsa percepție a unei majorități. Problema este că acea majoritate este mult mai gălăgioasă decât oamenii care înțeleg informațiile ce vin pe rețelele de socializare. 

PressOne: Vedeți posibil un răspuns, la un moment dat, al masei tăcute de oameni, în fața unui fenomen al dezinformării care se amplifică? Și cum ar putea arăta acest răspuns?

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

N.Ț.: Da. Vedem într-un sondaj că 6% dintre români ar fi de acord cu intervenția militară rusă în Ucraina. Dar atenție, această cifră se poate schimba oricând. Poate crește, în măsura în care ceilalți oameni nu reacționează. 

Cum am spus, se instituie spirala tăcerii, nu-și exprimă punctul de vedere și lasă pur și simplu această minoritate gălăgioasă să se exprime. Așa s-a întâmplat în pandemie. 

Ce a făcut COVID-ul? Ne-a vulnerabilizat și mai mult. Și vedem că în societatea românească antivacciniștii de ieri devin putiniștii de mâine. 

Studiile au arătat foarte clar că segmentul de societate care a crezut în trecut în diverse teorii ale conspirației despre COVID, despre medicamente și tratamente miraculoase, tinde să aibă încredere în următoarele teorii ale conspirației. Și am văzut cât de vulnerabili au fost în a crede conspirațiile despre 5G

Astăzi vedem că sunt vulnerabili în fața conspirației că Ucraina ar fi o creație a globaliștilor și că de fapt Vladimir Putin ar lupta împotriva globaliștilor. 

Aceste segmente se alimentează cu informații false și cu aceste teorii ale conspirației și din zona radicală de dreapta din Statele Unite, zona QAnon sau din zona simpatizanților lui Trump. Preiau din mesajele de acolo, le traduc în limba română și le promovează intens pe rețelele de socializare. Vedem că este o promovare radicală, care se bazează pe vechea infrastructură a grupurilor de antivacciniști. 

Cum înțeleg autoritățile române să trateze dezinformarea

PressOne: În aceste condiții ce responsabilitate are un stat, în ansamblu și chiar la nivel de instituții de forță? Cum evaluați de la 1 la 10 răspunsul autorităților române în fața unui fenomen al dezinformării care se manifestă de ani de zile? 

N.Ț.: Răspunsul statului român la fenomenul dezinformării rămâne la zona 5. Zona repetentului care pur și simplu așteaptă glonțul să treacă pe lângă ureche, ca dezinformarea să nu aibă un impact major în societate. Dar are și va avea impact. 

Am văzut recent instituții ale statului lansate și create cu mare fast. Vorbesc de așa-numitul Centru Euroatlantic pentru Reziliență. A fost lansat anul trecut, are sediu, oameni plătiți și care acum ar fi trebuit să fie pe prima linie a construcției acestei reziliențe și în apărarea cetățenilor români în fața dezinformării. Ori acest Centru nu a livrat absolut nimic, până acum. 

Singurii care mai mișcă și fac ceva sunt reprezentanții societății civile, organizațiile neguvernamentale care se ocupă de combaterea dezinformării. În trecut se ocupau de dezinformările din zona COVID și acum încearcă să prevină radicalizarea societății în contextul războiului din Ucraina. 

O altă discuție este în ce măsură reacția instituțiilor are impact în societate, în condițiile în care dezinformările circulă și sunt virale poate de 10 ori mai mult decât, să spunem, o postare a unui minister

PressOne: Am văzut servicii de Informații din alte state europene care au campanii de informare, care reacționează punctual, care nu se feresc să nominalizeze Rusia. Serviciul Român de Informații cum se comportă, din acest punct de vedere?

N.Ț.: Este, să spunem, și o problemă de imagine a Serviciului nostru de Informații. Vorbim totuși de o societate care încă a rămas în acea mentalitate în care Securitatea veghea. Orice comunicare venită din zona aceasta a SRI-ului este automat percepută printr-o grilă a experienței din trecut. 

Noi, ca societate, n-am scăpat de asta. Pentru că dacă ne uităm la alte țări, acolo n-au nicio problemă să desecretizeze un raport. Ei n-au trecut însă prin experiența comunismului, a unui regim opresiv. 

Poate că acesta este unul din motivele pentru care SRI-ul nu iese public. Chiar jurnaliștii și societatea civilă nu sunt atât de deschiși în a prelua rapoarte. De exemplu în presă sunt foarte puține preluări sau comunicate publicate de SRI. Poate există, dar eu nu prea le-am văzut. În calitate de specialist care se informează pe acest domeniu al dezinformării nu văd să fie preluate, publicate sau măcar comentate rapoarte sau informări de la SRI. 

PressOne: Însă în ce fel funcționează, bine sau rău, lipsa de educație a cetățenilor români și incapacitatea multora de a recunoaște dezinformarea, pentru clasa politică din România?

N.Ț.: Oamenii politici au profitat dintotdeauna de acest fenomen și fenomenul în sine le-a generat votul. Atât timp cât cetățenii se lasă mințiți și își dau votul pentru câteva minciuni lansate pe Internet, această mașinărie funcționează. 

Vedem partide care finanțează și creează rețele de site-uri de știri. De fapt non-știri care nu au nici măcar echipe redacționale și care pur și simplu lansează fake news doar în scopuri electorale. Aceasta este rețeta fake news-ului politic. 

PressOne: Cum vă imaginați, în cel mai distopic și dur mod posibil, că ar putea să arate viitorul? 

N.Ț: Mă gândesc la un scenariu, să spunem, total desprins din zona SF-ului. Mă refer la dezvoltarea tehnologiei inteligenței artificiale, AI și a deep fake-urilor, despre care s-a tot vorbit și care am văzut că a fost testată în contextul războiului din Ucraina. Nu a mers, nu a funcționat, pentru că reacția a fost destul de rapidă. Dar în fața unei societăți radicalizate și în contextul încălzirii globale văd alte valuri de refugiați în Europa și apariția unor mișcări radicale neo-naziste, anti-imigrație, anti străini mult mai violente și care să se organizeze paramilitar. Aceasta ar fi o amenințare extrem de gravă la adresa democrației noastre. 

Cum răspund de fapt instituțiile de forță din România solicitărilor presei. Experiment PressOne: SRI

Pe 14 februarie, cu zece zile înainte de începerea invaziei Rusiei în Ucraina, PressOne a solicitat Serviciului Român de Informații lămuriri despre felul în care se rostogolește propaganda rusă pe rețelele sociale și în spațiul public. 

Demersul, a justificat redacția în solicitarea oficială, viza informarea publicului și era propus cu mult înainte ca directorul Serviciului, Eduard Hellvig, să fie chemat în Parlament să prezinte situaţia de securitate în Zona Extinsă a Mării Negre şi pe Flancul Estic al NATO. 

Zece zile mai târziu, pe 24 februarie, chiar în ziua în care Rusia declanșa cel mai grav atac militar la adresa unui stat european de după Al Doilea Război Mondial, SRI a decis să răspundă întrebărilor care vizau propaganda susținută de Moscova în România cu o amânare.

„​Bună ziua!

Vă mulțumim pentru interesul acordat activității Serviciului Român de Informații și vă informăm că durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiilor solicitate depăşeşte 10 zile, de aceea răspunsul vă va fi comunicat în maximum 30 de zile.

Biroul de Presă al Serviciului Român de Informații”

SRI nu a revenit cu alte precizări nici până în ziua de azi, chiar dacă între timp au avut loc discuții telefonice cu purtătorul de cuvânt al instituției. 

PressOne a întrebat Serviciul Român de Informații, printre altele: 

„Care sunt, în ordinea importanței și a priorităților, așa cum sunt identificate de SRI, căile și metodele prin care Federația Rusă ar încerca să-și exercite influența în România?

„Cum se manifestă, concret și în evaluarea SRI, răspândirea de informații false pe filieră rusă?”

„Care sunt principalele trei narațiuni și dezinformări despre care SRI are indicii clare că au fost răspândite și cultivate voit, sub influență rusă, în ultimii cinci ani, în România?”

„Cum a evoluat propaganda rusă în România, în cei doi ani de pandemie, conform evaluării SRI?”

Încă așteptăm un răspuns.


Seria PressOne despre dezinformare, fake news și transparență guvernamentală este sprijinită financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.


Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...