Studiu: tragerea de timp a Comisiei Europene întârzie curățarea Europei de cele mai nocive substanțe regăsite inclusiv în apa și alimentele noastre

Adrian Mihălțianu

Mediu

24/04/2026

Otravă versus oportunități economice: cum a dus indecizia Comisiei la prelungirea folosirii unor substanțe extrem de nocive

Acum patru ani, Comisia Europeană lansa „foaia de parcurs” (Restrictions Roadmap) privind substanțele chimice, promițând să ia măsuri ferme împotriva a mii dintre „cele mai nocive substanțe”.

Acestea sunt cele cu efecte cancerigene dovedite sau care afectează capacitatea reproductivă, precum și substanțe alergene și generatoare de alte pericole grave. Se dorea restricționarea utilizării lor într-o gamă largă de produse, de la scutece pentru bebeluși și jucării până la mobilier și textile.

Bruxellesul răspundea unei îngrijorări tot mai mari în rândul oamenilor de știință privind poluarea cu substanțe chimice de sinteză. Progresele urmau să fie „transparente și la timp”, se arăta în foaia de parcurs.

Aceasta promitea să interzică, în fapt, unele substanțe ignifuge frecvent asociate cu cancerul; bisfenolii, utilizați pe scară largă în plastice, dar care perturbă hormonii umani; PVC-ul, plasticul cel mai puțin reciclabil, care conține cantități mari de aditivi toxici; și toate PFAS, „substanțele chimice eterne” toxice care se acumulează în sângele aproape tuturor oamenilor.

Dar aproape două treimi dintre cele 22 de dosare chimice din foaia de parcurs sunt, în esență, înghețate, a constatat analiza realizată de organizațiile de mediu ClientEarth și Biroul European de Mediu (EEB). Dosarele fie nu au înregistrat niciun progres din 2022, fie sunt cu luni sau ani în urmă față de calendarul foii de parcurs.

Principalul obstacol în calea foii de parcurs a Comisiei este chiar Comisia, se arată în analiză. Pentru o treime dintre cele 22 de dosare, nu a fost făcut niciun progres. Comisia, responsabilă de respectarea legislației europene, a încălcat un termen legal de trei luni pentru încă o treime dintre dosare, în schimb a înregistrat întârzieri, în medie, de doi ani și de aproape patru ani în cel mai grav caz.

Implementarea Foii de parcurs a demonstrat o ambiție de reglementare insuficientă. Drept rezultat, avem în continuare în Europa o gestionare în mare măsură ineficientă a riscurilor asociate substanțelor periculoase, din cauza unui domeniu de aplicare restrâns, a unor derogări excesive, a unor perioade de tranziție îndelungate și a unor întârzieri continue și nejustificate în procedurile de restricționare.

Organizațiile de mediu spun că s-au oferit puține sau deloc explicații oficiale pentru întârzieri

După ce a făcut progrese rapide în faza inițială, Comisia a înghețat astăzi practic 14 dintre cele 22 de dosare, adică aproape două treimi din agenda sa din 2022. Dintre aceste 14, încă nu a început să reglementeze 7, iar pentru celelalte 7 este în mare parte responsabilă pentru blocarea finalizării. Numai 6 restricții au fost transpuse în lege. Scadența „legală” de 3 luni descrisă în Foaia de parcurs este un mit, arată studiul, nefiind respectată niciodată. Întârzierile variază între 13 și 47 de luni, cu două ani ca medie.

Motivul pentru care Comisia a deviat Foaia de parcurs pe „banda de viteză redusă” este greu de descifrat, deoarece aceasta justifică rar acțiunile sale, chiar și atunci când legea o obligă.

Autorii studiului susțin că tactica industriei de a ascunde informații autorităților care pregătesc propunerile de restricții și, ulterior, de a face lobby la Comisie pretinzând o povară de suport nelimitată pentru sectorul lor a reușit să blocheze Foaia de parcurs. Acest lucru ar încălca obligațiile legale ale UE.

Comisia a prioritizat economia în detrimentul sănătății și al mediului, lansând un val de dereglementare în al doilea mandat al președintei Ursula von der Leyen. Ea a susținut Declarația de la Anvers, elaborată de industria chimică europeană și sprijinită de multe dintre cele mai mari companii europene – care sunt în același timp și unii dintre cei mai mari poluatori ai blocului.

Dar această prioritizare a preocupărilor economice în detrimentul sănătății umane și al mediului încalcă mai multe dispoziții ale legislației UE, se arată în raport. De altfel, Curtea de Justiție a UE a confirmat în mod constant că protecția sănătății publice și a mediului are prioritate față de interesele economice, chiar și atunci când prejudiciul nu s-a materializat pe deplin.

Lipsa progresului în privința anumitor substanțe cu mare impact asupra mediului și sănătății poate fi parțial cuantificată

Întârzierile au impact tangibil asupra sănătății oamenilor și asupra mediului, în ceea ce privește apariția de noi cazuri de cancer, scăderea coeficientului de inteligență (IQ) la copii, alergii, probleme de sănătate reproductivă, contaminarea solurilor, a apei etc.

De exemplu, o restricție blocată este cea privind cianamida de calciu, un îngrășământ despre care oficialii estimează că răspândește anual substanța cancerigenă cianamidă pe 230.000 de hectare de teren agricol din Europa, precum și în cursurile de apă adiacente câmpurilor, dar care a rămas pe masa Comisiei de peste 4 ani.

Întârzierea restricționării plumbului în muniția de vânătoare provoacă scăderea IQ-ului la 66.000 de copii pe an prin consumul de carne de vânat, estimează oficialii. Întârzierea restricționării substanțelor de stingere a focului care conțin PFAS - una dintre sursele majore de poluare cu așa-numiții „poluanți eterni” a dus la continuarea răspândirii acestora în mediul înconjurător, de unde intră apoi în sistemul circulator al oamenilor și al animalelor.

Aceleași substanțe se regăsesc în foarte multe produse de uz zilnic, de la ambalaje alimentare și ustensile de bucătărie, la îmbrăcămintea și încălțămintea impermeabilă, chiar și în jucării. Comisia a reglementat aceste substanțe abia în toamna anului trecut. Vor mai trece ani până când noile norme să fie aplicate în mod corect la nivel european.

Aceleași probleme sunt înregistrate și în privința substanțelor care întârzie răspândirea incendiilor sau a unor substanțe aparent banale, precum bisfenolii care se regăsesc în hârtia termică (folosită la bonurile fiscale pe care le luăm cu toții din supermarket când ne terminăm cumpărăturile), dar care perturbează sistemul endocrin.

Pentru unele dintre cele 22 de dosare este posibil să se calculeze poluarea direct atribuibilă întârzierilor măsurate în acest raport. Totalul se ridică la 98.355 de tone de poluare chimică cauzată de întârzierile cumulative, care ajung la 167 de luni pentru aceste șase grupuri de substanțe.

Este imposibil de cuantificat efectul în decese și îmbolnăviri grave sau cronice, însă raportul arată că orice întârziere suplimentară din partea Comisiei va mări presiunea pusă pe sistemul de sănătate.

Totuși, poziția Comisiei este una delicată. Orice nouă măsură „eco” este privită deja cu ostilitate inclusiv de publicul larg, care nu mai este dispus să plătească pentru politici pe care le privește ca fiind excesiv de restrictive.

Pe lângă agricultori, care se opun interzicerii multora dintre insecticidele și pesticidele care le asigură producții mari la hectar, s-au organizat forme de opoziție și din partea constructorilor, nu doar a industriei petro-chimice.

Așadar, lupta pentru un mediu mai curat în Europa se dă într-un context din ce în ce mai complicat, iar deocamdată Comisia pare a fi adoptat tactica tragerii de timp, cu toate consecințele care decurg de aici.

Întregul raport poate fi citit pe site-ul Biroului European de Mediu.