Stranger Things

La începutul anilor ’80, într-un orăşel de munte din America profundă, un băiat (Will) dispare subit. Toată comunitatea intră în alertă. Disperată, mama lui, Joyce Byers (interpretată extrem de nuanţat de Winona Ryder), nu ştie ce să facă şi se agaţă de o ultimă speranţă.

Numai că fiul ei cel mare (Jonathan), şeful poliţiei locale (Jim) şi toţi cei care încearcă să-l găsească pe Will au impresia că ea a înnebunit. Nici agenţii guvernamentali care apar imediat în scenă nu sunt de ajutor. Pentru a păstra un secret înfiorător, ei fac tot ce pot pentru a convinge comunitatea că Will a murit.

Joyce refuză să accepte această variantă şi descoperă un sistem aparent absurd, prin care susţine că poate comunica cu băiatul ei cel mic.

Nici Mike, Dustin şi Lucas, cei trei prieteni ai lui Will, nu cred varianta impusă de autorităţi, aşa că pornesc în căutarea partenerului lor de Dungeons & Dragons (un board game).

Pe parcurs, acestei căutări periculoase i se alătură Eleven, o fetiţă misterioasă care nu prea vorbeşte şi care pare să aibă puteri paranormale.

Dintr-un loc liniştit şi idilic, fictivul orăşel Hawkins, Indiana, devine, brusc, nesigur. Nimeni nu mai ştie care e adevărul.

Jim poartă un trecut dureros, Joyce duce o existenţă plină de nefericiri, Jonathan e tipul de singuratic batjocorit de colegi, iar cei trei prieteni ai lui Will suferă, la rândul lor, din cauza statutului de geeks.

Pe scurt, o mână de inadaptaţi încearcă, fiecare cum poate, să-l găsească pe Will. Şi astfel pătrund în aventura vieţii lor.

Prietenii lui Will – Lucas, Dustin şi Mike, alături de Eleven (în dreapta).

Creat şi regizat de gemenii Matt şi Ross Duffer (32 de ani), serialul Stranger Things este, dincolo de naraţiunea SF cu accente horror, un omagiu adus culturii pop a anilor ’80.

Întregul univers din Stranger Things – care în România poate fi văzut pe Netflix – transmite o senzaţie autentică de comunitate, de mici istorii şi drame personale, conturate în detaliu, cu nerv şi cu umor.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

De cealaltă parte a baricadei, agenţii guvernamentali sunt conduşi de doctorul Martin Brenner, al cărui rol e dozat foarte bine de către Matthew Modine. Părul lui alb şi atitudinea glacial-părintească îl transformă în genul de antierou enigmatic, pe care ţi-e greu să-l antipatizezi.

Împreună cu echipa sa de intervenţie, Brenner o caută disperat pe Eleven, care a fugit din baza secretă aflată la marginea orăşelului Hawkins.

El pare adevăratul responsabil de tulburarea liniştii acestei localităţi retrase. Serialul dezvăluie treptat de ce este Eleven atât de importantă pentru Brenner şi de ce el vrea să şteargă orice urmă a greşelilor.

Tensiunea e construită foarte inteligent, telespectatorul participă la evenimente prea ciudate să poată fi explicate raţional, iar, de la un moment încolo, serialul îşi asumă toate caracteristicile unui thriller paranormal.

Matthew Modine, în rolul doctorului Brenner, care lucrează pentru un proiect secret al guvernului american.

La baza acestei ficţiuni stau câteva (jumătăţi de) adevăruri din timpul Războiului Rece.

Fraţii Duffer au dat, în cercetarea lor, peste secretele proiectului guvernamental denumit MKUltra (la care se referă, de pildă, şi filmul Teoria conspiraţiei).

Cunoscut şi drept programul CIA de control al minţii, MKUltra a constat în tot soiul de experimente confidenţiale, în cadrul cărora subiecţii erau drogaţi, interogaţi şi torturaţi în aşa fel încât să cedeze psihic şi, în general, să poată fi controlaţi de torţionarii lor.

Început în anii ’50, MKUltra a inclus sute de subproiecte şi companii private, şi reprezenta o reacţie americană la metodele de spălare a creierului perfecţionate în China şi Uniunea Sovietică. Printre obiectivele sale s-au numărat manipularea minţii, îmbunătăţirea percepţiei, încetinirea sau grăbirea îmbătrânirii etc.

În principiu, oamenii de ştiinţă au vrut să vadă în ce fel anumite substanţe modifică sau alterează condiţia organismului uman, dar şi cât este capabil omul să reziste torturii.

Pe fondul afacerii Watergate, guvernul american a cerut distrugerea tuturor documentelor legate de MKUltra. Dar, bineînţeles, unele s-au păstrat.

Mama lui Will (Winona Ryder), fiul ei cel mare – Jonathan şi Nancy, o colegă de-a acestuia.

În Stranger Things, mama lui Eleven a fost subiect al acestor experimente, iar acum este o legumă. În schimb, fiica ei, care nu există în actele oficiale, are puteri telekinetice şi reprezintă un secret naţional. Pentru stat, e un fugar pe cât de preţios, pe atât de periculos.

Primulul sezon al serialului (8 episoade) e construit pe aceste două piste: locuitorii din Hawkins îl caută pe Will, iar agenţii guvernamentali, pe Eleven (interpretată excepţional de Millie Bobby Brown, considerată deja o mare speranţă a cinematografiei).

Desfăşurarea evenimentelor e potenţată de montajul fluid (lăudat, pe bună dreptate, în presa de specialitate) şi de coloana sonoră, care foloseşte masiv sintetizatoare pentru a recompune atmosfera tipică filmelor din anii ’80.

Nostalgic fără să fie patetic, Stranger Things aminteşte în mod rafinat de filme precum Alien, Akira şi Stand by Me, de literatura lui Stephen King, de muzica lui John Carpenter sau de jocurile video incipiente tip Silent Hill.

Datorită succesului înregistrat de primul sezon, Netflix a decis să continue serialul creat de fraţii Duffer. Primul episod din sezonul al doilea va fi difuzat în 31 octombrie 2017.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€