Spotmedia.ro: Crește dramatic pericolul fizic pentru Zelenski. Ce înseamnă „coalition of the willing”, un nucleu militar european care să facă joncțiunea cu NATO - Interviu

Spotmedia

Kremlinul ar putea interpreta scena umilitoare de la Casa Albă ca un semnal că Statele Unite își retrag implicit protecția, ceea ce ar putea duce la un nou val de tentative împotriva lui Zelenski. O eliminare fizică l-ar ajuta pe Putin.

Nu ar fi deloc surprinzător ca Trump să insiste, ca o condiție pentru reluarea sprijinului, ca Zelenski să fie înlocuit. Trump știe că Zelenski nu este genul de lider care „să sărute inelul” și ar putea prefera un partener mai docil, mai dispus să accepte un compromis.

Însă ceea ce contează pe termen lung este Marea Înțelegere dintre SUA și Rusia, care rămâne în derulare, afirmă Corneliu Bjola, profesor de diplomație digitală (Oxford).

Avertismentul este grav: Dincolo de subjugarea Ucrainei, obiectivul strategic al Rusiei rămâne clar - crearea unui cordon de state-tampon în Europa de Est, slabe și vulnerabile, care să o izoleze de influența occidentală. Țările care până acum erau ferm ancorate în NATO și UE riscă să devină zone gri, nesigure, unde riscul de conflict convențional și hibrid va crește exponențial. Dacă Ucraina nu este sprijinită acum, precedentul creat va submina întregul sistem de securitate european.

Există o concluzie clară după negocierile transformate în confruntare practic, de la Casa Albă, între echipa Trump/Vance și Volodimir Zelenski? 

Întâlnirea dintre Zelenski și Trump a fost un moment toxic pentru relația transatlantică. Așa cum au subliniat mai mulți lideri politici americani, cum ar fi senatorul Cory Booker, acest episod nu a demonstrat forță sau leadership pentru administrația americană, ci o combinație periculoasă de slăbiciune, dispreț și renunțare la principiile fundamentale care au definit America pe scena internațională după 1945.

Zelenski nu a fost tratat ca liderul unei națiuni aliate, angajate într-o luptă existențială împotriva agresiunii rusești, ci ca un pion într-un joc politic intern american - bruscat, umilit și forțat să accepte tranzacții dictate de interesele de moment ale Washingtonului, în detrimentul securității propriei țări. A-i cere unui aliat să se umilească pentru sprijin militar nu este doar imoral, ci și strategic periculos, deoarece transmite un semnal clar că loialitatea nu este reciprocă, ci negociabilă.

Această logică subminează fundamentele cooperării strategice pe termen lung și transformă alianțele occidentale în simple înțelegeri de conjunctură, condiționate de loialitate personală și concesii politice.

SUA nu mai acționează ca o superputere care își protejează partenerii, ci ca un hegemon imprevizibil, care tranzacționează securitatea aliaților săi pentru câștiguri politice mărunte.

Exact această atitudine i-a determinat pe Booker și alți lideri americani să denunțe comportamentul lui Trump și Vance ca fiind un act de umilire față de un „războinic obosit”, un lider care și-a văzut țara sfâșiată de agresiunea rusă.

În loc să fie un moment de reafirmare a angajamentului american față de democrație, această întâlnire a demonstrat cât de ușor poate fi sacrificată integritatea alianțelor în numele calculelor meschine ale puterii.

Raymond Aron, unul dintre cei mai influenți gânditori ai realismului politic din secolul XX, a formulat în cartea sa fundamentală despre Război și Pace o distincție clară între aliații permanenți, legați de interese strategice de durată, și aliații ocazionali, menținuți doar atâta timp cât servesc interese imediate. Această distincție este deosebit de relevantă în contextul actual.

Dacă până acum partenerii europeni și asiatici ai SUA se bazau pe o relație de încredere și angajamente reciproce, cazul Zelenski a demonstrat brutal că nimeni nu este imun la un tratament tranzacțional. Această transformare nu este întâmplătoare, ci reflectă o tendință mai amplă - o apropiere tot mai vizibilă a Washingtonului de logica sferelor de influență promovată de Putin.

În loc să consolideze alianțele prin angajamente clare, administrația Trump a ales o abordare de forță, în care sprijinul devine un privilegiu condiționat de concesii și supunere politică.

O astfel de strategie are consecințe grave: partenerii americani, în special din Europa, încep să vadă alianța nu ca pe un garant al securității, ci ca pe un aranjament volatil, în care ajutorul poate fi retras sau condiționat în funcție de calculele politice ale momentului.

SECRETISTAN. Bărbatul cu mâna la gură

PressOne a analizat zeci de imagini disponibile de la ședințele CSAT convocate din iulie 2023 încoace, în care generalul Răzvan Ionescu, director interimar al SRI, își acoperă parțial chipul cu o mână sau ambele, în contextul în care publicul din România nu l-a văzut niciodată pe omul care conduce Serviciul Român de Informații, iar pe site-ul instituției nu există nici măcar o fotografie cu acesta.

O mamă nedreptățită de statul român și-a găsit o parte de dreptate la CEDO: „O femeie în România este singură și slabă, statul n-o poate ajuta și nici nu vrea”

La patru ani după ce Mihaela State, o mamă din București, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru modul în care statul român a eșuat în a-i proteja cei doi copii, femeia a câștigat procesul.

Aron avertiza asupra pericolului iluzionismului diplomatic - convingerea că alianțele pot fi menținute doar prin retorică, fără sprijin strategic real.

SUA riscă să își piardă relevanța ca lider global dacă partenerii săi încep să caute alternative pentru securitate, fie printr-o autonomie strategică sporită, fie prin realinieri geopolitice.

Întâlnirea dintre Zelenski și Trump a fost cred mai mult decât un episod politic izolat; a fost un semnal de alarmă că alianțele tradiționale ale SUA sunt în pericol de a deveni simple aranjamente de conjunctură, dictate de oportunități și presiuni de moment, mai degrabă decât de angajamente strategice pe termen lung.

Citeşte informaţiile integral în articolul publicat de spotmedia.ro