Ne aflăm pe locul unde va fi stația Sănătății pe traseul viitorul metrou clujean. Caii pasc pe amplasamentul viitorului spital de urgență Foto: Raul Ștef

Spitalul și Metroul. Cârtițele s-au apucat de cele mai mari proiecte de infrastructură ale Clujului

După trei decenii de mahmureală, Clujul se pregătește să devină un oraș al viitorului. Macaralele râd iarăși, proiectele mari de infrastructură, Spitalul și Metroul, par să fi depășit nivelul de simple dorințe, făcând pași importanți pe hârtie.

Ele se și întâlnesc pe un teren viran, aflat la 10 kilometri de centrul Clujului, în comuna Florești, pe care momentan pasc șase cai, iar cârtițele s-au apucat să-și facă propriul Tube. Aici, cândva, pacienții vor coborî în stația Sănătății și vor merge să se trateze într-un spital modern.

Amplasamentul viitorului Spital Regional de urgență Foto: Raul Ștef

Scările rulante, tunelul pe sub Feleac, trenul suspendat, un metrou numit dorință

Până să ne apucăm de săpat la baza promisiunilor electorale, să parcurgem o scurtă istorie a felului în care s-au născut ideile acestor proiecte mereu amânate.

Pe la mijlocul anilor ’90, principalul punct de atracție al Clujului erau scările rulante de la magazinul central. Cosmodromul Baikonur fusese organizat la parter, chiar lângă raionul încălțăminte adulți, iar ascensiunea se încheia două etaje mai sus, pe planeta foarte îndepărtată a costumelor Steilmann. Gagarini provinciali visau să revină în atmosfera terestră îmbrăcați cu stil, dar puțini își permiteau unul la vremea aia. Dar măcar călătoria era gratis, te puteai da de câte ori voiai, iar viitorul suna promițător.

Spre finalul primului deceniu de după Revoluție, primarul Gheorghe Funar găsise seducătoare ideea construirii unui tunel pe sub dealul Feleacului, ca să reducă aglomerația și numărul accidentelor rutiere. A abandonat-o destul de repede, dar a revenit în preajma alegerilor din 2004 ca să zgândărească orgoliul clujenilor: metrou pe relația Mărăști – Mănăștur – retur, cu vagoanele vopsite în tricolor, pentru un nou mandat. A pierdut în fața lui Emil Boc, iar de atunci își dedică timpul obsesiei sale pentru săpat galerii, luând foarte în serios discuția despre tunelurile secrete de sub munții Bucegi.

Boc i-a urmat lui Funar la primăria Clujului

În același an, 2004, proaspăt ales președinte al Consiliului Județean, liberalul Marius Nicoară anunța demararea proiectului construirii unui spital regional de urgență la câțiva kilometri de Cluj (Câmpenești) cu fonduri de la guvern. Noul spital urma să înlocuiască și să preia rolurile Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, care funcționează în sistem pavilionar în peste 33 de clădiri distincte răspândite prin oraș, unele dintre ele având peste 100 de ani.

La finalul mandatului, Nicoară declara inițiativa înghețată, din cauza relațiilor reci cu „administrația portocalie Boc”. Avea să susțină și faptul că medicii clujeni n-ar fi fost oricum de acord să facă naveta în afara orașului. Ar fi trebuit să mute și clinicile private lângă „noul” spital ca să fie toată lumea mulțumită.

Vasile Cepoi, secretar de stat în Ministerul Sănătății în perioada acestei „prime vieți” a centrelor medicale gândite să deservească mai multe județe, apucase să arunce o privire în globul de cristal: „Dacă ne apucăm de treabă anul acesta, în trei ani vom preda spitalul la cheie”.

Cheia pentru spitale regionale s-a rupt, dar ușile au continuat să se deschidă în fața ascensiunii profesionale a lui V. Cepoi. Ajuns ministru al Sănătății în 2012, pentru șase luni, avea să mai facă o încercare. A supralicitat și a mai pus un spital pe hârtie, pe cel de la Iași. Declarația, ați ghicit, e copy-paste după cea dată cu 8 ani înainte, doar că acum s-ar fi făcut nu unul, ci două spitale. Din acel moment, spitalele regionale de urgență au devenit obiective strategice prioritare pentru fiecare ministru ce a preluat portofoliul Sănătății.

2004-2020. Sunt priviți drept anii marilor prefaceri în viața orașului Cluj, în sensul în care autoritățile s-au prefăcut că le pasă de cetățeni, purtându-se în schimb cu mănuși cu dezvoltatorii imobiliari. Se deschide primul mall din oraș (2007), cu mai multe scări rulante. De aici totul devine posibil.

Apare din nou un tunel în discuție, de data asta pe sub centrul orașului, dar se oferă și perspectiva dezvoltării la suprafață. Magellan, Traian Vuia și un funcționar anonim de la Regionala CFR par a conduce ședințele de Consiliu Local: se vorbește din ce în ce mai mult despre un tren suspendat de mare viteză la Cluj și despre Someșul navigabil.

La nivel național, PSD propune o transformare spectaculoasă pentru infrastructura medicală din România. Programul de Guvernare cu care Dragnea câștigă alegerile în 2016 pusese în atelaj nu mai puțin de 8 spitale regionale să tragă în campania electorală. 4 ani e termenul întrezărit, Clujul și Iașul ar avea un mic avans, spuneau liderii partidului la acea vreme.

Nu se realizează nimic, dar social-democrații oferă involuntar un veritabil program de sănătate publică. Tot umblând la legile Justiției generează mișcări importante de stradă, iar mișcarea, se știe, te ține departe de spitale.

În 2017 și 2018, suprafețele de teren identificate pentru ridicarea unităților medicale regionale trec în administrarea Ministerului Sănătății. Fonduri europene așteaptă să fie mobilizate, Banca Europeană de Investiții oferă asistență tehnică pentru elaborarea studiilor de fezabilitate și depunerea aplicațiilor de finanțare. Partea română se face și ea punte și înființează Departamentul Monitorizare Implementare Spitale Regionale. La conducerea direcției va fi pusă Cristina Gafton, o fostă farmacistă din Iași, care odată cu înscrierea în Partidul Conservator are acces la tot felul de funcții publice. A ajuns la conducerea departamentului din Ministerul Sănătății după o experiență la Ministerul Agriculturii unde ocupase funcția de șefă a Laboratorului Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor.

Spitalele nu se pot sădi pur și simplu, dar apropiații se pot planta în funcții importante. Gafton supervizează concursul prin care colegul ei de partid, Bogdan Abălași, e pus să „implementeze” spitalul de la Iași. Vor apărea suspiciuni că acesta și-ar fi falsificat dosarul pentru a putea bifa condițiile de participare la concurs. Ministerul Sănătății, angajatorul lui Abălași, îl dă în judecată, acesta din urmă rămâne pe post până la soluționarea litigiului. Așadar, partea română implementează greu, trec niște oportunități și un număr de ani. Mulți ani. Apar însă primele fotografii cu spitalele viitorului. Arată grozav.

Așa ar urma să arate noul spital regional de la Cluj

Ludovic Orban pozează

22 septembrie 2020. Pe un teren viran din comuna Florești, aflat la 10 kilometri de centrul Clujului, se instalează un pupitru și două boxe, lângă care se arborează steagul României, cel al Uniunii Europene și o planșă cu proiecțiile de arhitectură ale viitorului Spital Regional de Urgență. E o imagine definitorie pentru scena politică românească: se inaugurează o machetă în mijlocul unui câmp plin cu bălării. Politicieni ai trecutului, ai prezentului și ai viitorului – unii și aceiași de fapt – trec pe rând și se felicită pentru cât de bine arată în poze un spital rămas la nivel de promisiune vreme de 16 ani.

Prim-ministrul Ludovic Orban – demis o lună mai târziu prin moțiune de cenzură – se află într-un fel de turneu de vizită a amplasamentelor unor proiecte grele de infrastructură. Privește gânditor planșa instalată în mijlocul câmpului. La Iași, cu două zile în urmă, îi ieșise perfect numărul. Chiar înainte ca delegația să părăsească un alt teren viran și un alt spital pe hârtie, a cerut să fie așteptat puțin până face câțiva pași înapoi să mai privească o dată planșa cu pozele. Să se asigure că momentul nu va fi ratat de cameramani.

La Cluj, ministrul Sănătății Nelu Tătaru a vorbit repede, deranjat de vântul care se pornise în acea după-amiază de toamnă. Va răspunde la o singură întrebare, legată de pandemie, insistând că România nu se află în „valul doi, ci în a doua fază a valului unu”, și va cere ca restul conferinței să se desfășoare la hotel, în condiții ceva mai prietenoase. Tătaru va pleca și el de la minister în octombrie, dar va rămâne în siajul puterii, devenind consilierul noului PM, Florin Cîțu și fiind chemat din nou la lupta politică la vârf de generalul Ciucă.

În cadrul cu mai marii acelei zile stătea și primarul Clujului, Emil Boc. Era ultima oară când apărea în poze cu Ludovic Orban, alegând ulterior #echipacâștigătoare și pariind, cu sprijinul acesteia, pe un alt proiect de anvergură: metroul clujean. Boc avea să declare război activiștilor clujeni care ar pune pietricele pe șinele metroului cu pretențiile lor că proiectul ar fi de-a dreptul falimentar.

„Ultima lopată în 2026”, avea să se hazardeze primarul cu o declarație oferită în primăvară. Asta se va putea întâmpla numai dacă proiectul va fi îngropat de viu peste cinci ani. Alin Tișe, finul primarului și președintele Consiliului Județean, dădea și el asigurări că terenul va fi eliberat în așteptarea magistralei clujene. I-a și certat pe reprezentanții unei companii de retail care cumpăraseră teren în urmă cu doi ani ca să construiască pe el magazine, aflând ulterior că trebuie să-și schimbe planurile pentru că parcela s-ar afla pe traseul metroului. „Nu puteți fugi de proiectul metroului”, i-ar fi descurajat Tișe.

Noiembrie, 2020. Strategul PSD, Vasile Dîncu, declară că spitalul regional de la Cluj este o iluzie și că oamenii din sistemul medical nu-și doresc un astfel de centru. Putem presupune că social-democrații sunt maeștri iluzioniști, după ce vânduseră opt astfel de iluzii.

Octombrie 2021. Viitorul e deja aici, e la poartă, ne privește printre uluci. O știre din presa locală îi anunță iminența, titlul e fabulos:

Viitorul metrou al Clujului va avea o stație în fața viitorului Spital regional de Urgență.

„Promisiunea unui spitalul a fost mereu o minciună cinică, metroul e visul faraonic al lui Funar, preluat de Boc”

Și totuși, ce șanse au aceste proiecte de infrastructură și care e stadiul demersurilor pe care guvernanții și administrația locală le-au întreprins pentru concretizarea lor?

Autoritățile dau ca sigură construirea a trei spitale regionale de urgență, Iași, Craiova și Cluj, și vorbesc, în prezent, de 6-7 ani până la finalizarea acestor „obiective strategice prioritare”. Conform studiilor de fezabilitate, costul total al celor trei unități spitalicești s-ar ridica la circa 1,64 miliarde de euro, iar finanțarea acestora este susținută parțial prin fonduri externe nerambursabile (un procent de puțin peste 39 la sută). Pentru a completa sumele necesare, România va recurge și la alte surse, printre care împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții.

Să revenim la viitorul spital de la marginea Clujului. Valoarea proiectului SRU Cluj este de 539,6 milioane de euro, din care costul net este de 454 milioane de euro.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Guvernul a aprobat în octombrie acordul de principiu privind contractarea unui împrumut pentru susținerea realizării Spitalului de Urgență. Cum BEI finanțează în mod obișnuit până la 50 la sută din valoarea netă a unui proiect, valoarea propusă a împrumutului pentru SRU Cluj a fost în jurul sumei de 226 de milioane de euro. În memorandumul aprobat pentru contractarea împrumutului de la BEI se găsesc și justificările unei astfel de investiții:

„Cea mai mare parte a spitalelor de urgență din România au o mare uzură fizică şi funcţionează în mai multe clădiri, în anumite cazuri aflate la kilometri distanţă, periclitând astfel viaţa pacienţilor. Această situaţie, coroborată cu nevoia de a avea un nivel terţiar de sănătate capabil să ofere servicii performante mai ales pentru cazurile de urgență și patologiile cu un grad ridicat de mortalitate, precum şi de a facilita accesul grupurilor vulnerabile la acest tip de asistenţă, a determinat autorităţile române să identifice ca prioritate de investiţii, crearea unei reţele de spitale strategice („spitale regionale de urgenţă”)”.

Imagine din proiect: curtea viitorului spital regional Cluj.

Metroul e „visul faraonic” al lui Funar care l-ar fi contaminat și pe Emil Boc, iar promisiunile de zeci de ani în legătură cu spitalele regionale au fost doar niște „miniciuni cinice”, susține deputatul USR-Plus Emanuel Ungureanu.

„Mai degrabă vom apuca să zburăm între Cluj și Florești în loc să mergem cu metroul pe aceeași rută. Cât despre spital, e rușinos să mai treci pe acolo până nu începe construcția.

E o lipsă totală de bun simț a politicienilor care, în loc să facă lucruri, vorbesc despre ele. Așa cum nu este o rușine pentru domnul Boc să vorbească de metrou, deși nu a fost în stare să prelungească o linie de tramvai între Mănăștur și Florești ca să descongestioneze traficul. Nu mai vorbim de centura metropolitană, un alt proiect despre care se vorbește de zeci de ani”, spune Ungureanu, care a candidat la ultimele alegeri locale împotriva lui Boc.

Ungureanu e membru în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților și a lucrat în trecut în sistemul medical la Cluj. Convingerea lui este că nu s-a dorit niciodată o investiție majoră în infrastructura spitalicească din Cluj. A mărturisit că un fost deputat, prefect de Cluj și medic renumit, Florin Stamatian, ar fi recunoscut că nu s-a pus problema dezvoltării zonei medicale în oraș, „pentru că banii aici s-au făcut din imobiliare”.

„Așadar, nu exista un interes al partidului care controla administrația ca să investească în spitale pentru că bani se puteau obține mai ușor din blocurile între case. Acesta e adevărul, oricât de crud ar suna. S-au construit în Cluj clădiri de birouri de către privați, parkinguri, străzi noi în centru, poduri, dar spitale nu s-au vrut. E un operator privat care a construit un spital în Cluj în doi ani. Dacă exista voință ca în ultimii 30 de ani să se construiască măcar un spital de la zero, cât de mic, s-ar fi făcut asta”, a adăugat Ungureanu.

„Uitați-vă în ce hal arată Spitalul Stanca, celebrul Ginecologie II, construit pe vechile grajduri. Acestea sunt tasate în spital de peste 100 de ani și condițiile sunt aceleași. Am cerut demolarea cotețului de la Stanca și construirea unei maternități moderne cu 100 de paturi. Nu se vrea.”

Emanuel Ungureanu, deputat de Buzău
Emanuel Ungureanu, deputat USR

Politicianul crede că structura pavilionară a Spitalului Județean, cu zeci de clădiri răspândite prin oraș, a permis constituirea a tot atâtor poli de putere și circuite ale șpăgii.

„Medicii s-au complăcut să aibă parte fiecare de câte o mică moșie. Sistemul acesta pavilionar a convenit feudalilor din Cluj. Fiecare a avut propria clădire, propria secție și astfel și-au compartimentat și împărțit șpaga. Majoritatea medicilor din vechiul sistem nu și-a dorit un spital nou. Acum sigur că noul val de doctori, diminuându-se povestea cu șpaga, ar vrea să se întâmple asta. Dar vor și comoditate, încă nu e clar cum se leagă Clujul de spitalul regional, cum o să arate acea bandă unică. Oamenii sunt îngroziți de traficul infernal. Ca medic vei face din Mărăști până-n Florești două ore dus, două ore întors”, a mai declarat deputatul.

Când vom avea spitale regionale? Vorbim de 6-7 ani de acum înainte. Sunt construcții mamut care înseamnă resurse importante de bani pe care nu le-am mobilizat încă. La această oră lucrurile sunt foarte vagi. În Occident, când se vorbește de un spital, la momentul în care se discută despre finanțare deja sunt autorizate circuitele de către instituțiile sanitare, se știe cu precizie fiecare secție. Așa ceva nu există. Noi vorbim despre un spital ca despre un mall unde se întâmplă lucruri medicale”

Emanuel Ungureanu

Metroul lui Boc are, pe hârtie, 19 stații și puțin peste 20 de kilometri. Își propune să rezolve în primul rând problemele de trafic între Cluj și comuna Florești, supranumită „dormitorul orașului”, și să scoată zeci de mii de mașini din agonizanta navetă zilnică între serviciu și casă. Metroul va costa în jur de 1.7 miliarde de euro și are un prim refugiu în Planul Național de Redresare și Reziliență, celebrul PNRR, prin care România și-a stabilit proiectele prioritare de investiții cu scopul ieșirii din criza provocată de pandemie pe care Uniunea Europeană le va finanța în următorii șase ani.

În total, România ar primi 29,2 miliarde de euro, 14,248 miliarde sub formă de grant și aproximativ 14,935 sub formă de împrumut. Metroul clujean are alocate 300 de milioane de euro prin PNRR, dar proiectul ar trebui să fie finalizat până în 2026. Până la 1,7 miliarde rămâne sub semnul întrebării o sumă uriașă, pe care sigur Boc nu o poate acoperi din bugetul orașului.

Cu alte cuvinte, sunt bani doar pentru începerea săpăturilor și finalizarea câtorva stații. Administrația clujeană și-a mai potolit entuziasmul. Mai nou spun că vor face într-o primă fază doar 9 stații, pe cele din Secțiunea Centru.

Activiștii clujeni au trecut metroul pe prima poziție pe o Listă a Rușinii. Spun că nu a existat o dezbatere publică reală și că e un proiect nerentabil – metroul clujean n-ar putea să-și acopere cheltuielile de întreținere și funcționare. Mai mult, șantierele deschise vor transforma orașul într-un coșmar pentru cel puțin 11 ani: pentru realizarea stațiilor se va decoperta pe suprafețe importante pe drumuri circulate și în intersecții majore. Emil Boc i-a tratat cu condescendență, vizionarii nu se împiedică de lucruri mărunte. Clujul va avea metrou, cu orice preț.

Mulțumim de vizită, Emma Răducanu!, a titrat pe Facebook pagina numită Metroul din Cluj, special făcută să descurajeze visul clujenilor

„Metrou în 2026? Doar cu o logistică demnă de Japonia. În Drumul Taberei, de la prima sapă la primul tren au trecut 10 ani”

Tudor Măcicășan, inginer specialist în mobilitate publică, spune că proiectul metroului, așa cum e prezentat în studiile de prefezabilitate și fezabilitate, ar avea „mari lacune și greșeli flagrante”. Reclamă și el faptul că n-a existat o dezbatere publică reală.

„E o problemă și felul în care acest proiect s-a născut și a trecut prin dezbateri publice fantomă. A avut același om la studiul de fezabilitate și prefezabilitate care lucrează și la planul de mobilitate. Este ca și cum arhitectul unei case ar face și PUZ-ul și PUG-ul orașului astfel încât să-și aprobe distracția. Și nu în ultimul rând, datele de la care se pleacă în aceste studii sunt destul de departe de realitatea obiectivă.

E realizabil, nu pe termen scurt, nu din bugetul Clujului. Nu știu în schimb dacă e dezirabil. Tehnic, să sapi tuneluri și să pui trenuri în tuneluri nu a fost un impediment de 100 de ani încoace, ba chiar mai mult. Dar vrem așa ceva în Cluj la un cost de peste 100 de milioane de euro pe kilometru? Cu tot ce implică șantierul, stațiile cu decopertare, cu tunnel boring machines plasate și scoase?”, a declarat Măcicășan.

Acesta dă exemplul liniei de metrou din Drumul Taberei. De la prima sapă la primul tren au trecut 10 ani, nemaipunând la socoteală etapele de studii și proiectare. Și acolo ar fi fost un șantier cu probleme mici, spune Măcicășan.

„La Cluj am remarcat că sunt stații destul de dese, aproape că metroul își propune să concureze cu transportul de suprafață, în loc să-l completeze și complementeze. Iar stațiile nu se pot face altfel, trebuie decopertat, iar zonele decopertate sunt notabile”.

Tudor Măcicășan (în mijloc) într-o întâlnire de lucru din Kîrghistan.

Expertul e de părere că Clujul a ratat varianta cu adevărat inteligentă, cea a extinderii rețelei de tramvaie, punându-și toate energiile în realizarea unui metrou. În 2018, și Emil Boc părea să privească astfel lucrurile. A promis că va lega Clujul de Florești printr-o linie de tramvai, a extins flota, dar a uitat să mai extindă și rețeaua.

„E important de înțeles ce e Planul de mobilitate al unui oraș. Cum PUG-ul prevede felul în care se construiește și dezvoltă urbanistic o localitate, Planul de mobilitate indică felul în care își dezvoltă infrastructurile, proiectele de transporturi și toate măsurile conexe inclusiv cele de micromanagement, de genul gestiunii semafoarelor sau semnalizării rutiere. Clujul a avut șansa în 2015 ca acest plan de mobilitate să fie făcut de firma Arup. Un simplu Google o să vă lase cu gura căscată. Această firmă este Dumnezeul ingineriei, au lucrat la proiecte de genul tunelului de sub Canalul Mânecii sau podului Millau din Franța.

Ei, în 2015, au indicat tramvaiul ca fiind legătura care rezolvă problema în și pentru Florești raportat la perspective inclusiv pe termen mediu și lung, iar toată extinderea rețelei de tramvaie ar fi costat cam cât o stație de metrou, fără tunel, fără trenuri, numai stația, una. Orizontul de timp al acestei extinderi este de fapt foarte, foarte mic. Dacă se apucau de el în 2016 când recepționau planul de mobilitate, în 2020 am fi mers de la Florești la Emerson cu tramvaiul 102”, explică Măcicășan.

Planul de mobilitate din 2015 ar fi recomandat suplimentarea flotei de tramvaie odată cu extinderea rețelei. Administrația clujeană a cumpărat tramvaie noi care sunt trase în prezent pe linie moartă.

„Cluj-Napoca a luat flota pentru rețeaua extinsă fără să extindă rețeaua. Așa avem astăzi 28 de tramvaie mov de 30 de metri cu podeaua joasă, climatizate, eficiente – 24 noi-nouțe de la Astra și patru poloneze care au aproape un deceniu. Dar folosim în ora de vârf, în total, doar 12. Efectiv sub jumătate din flota de tramvaie a Clujului iese la stradă în ora de vârf. Cum să explici ridicolul și ineficiența acestei situații? Vehiculele astea costă 3 milioane de euro, cum explici inutilitatea a jumătate de parc auto? Un mijloc de transport călători este ca un avion la o altă scară. Orice moment în care nu deservește un serviciu comercial este un moment în care costă și pierde bani”, insistă inginerul

Revenind la metrou, mărturisește că șansele sunt infime pentru a avea în 2026 un tren mergând prin tuneluri, la Cluj. „Sunt niște etape care au anumiți timpi inevitabili”. Dă exemplu unei eventuale contestații a licitației pentru execuție care ajunsă în instanță ar tărăgăna povestea aproape doi ani.

„În plus, tunnel boring machines astea au o viteză care nu e tocmai notabilă. Astfel, un tunel din Mănăștur până-n Mărăști nu se sapă într-un an, plus că tunelul e cea mai mică problemă, sunt multe stații care trebuie decopertate. Cu o logistică demnă de Japonia ar fi posibil, dar câte proiecte știm noi în România cu o logistică demnă de Japonia? Ce s-a întâmplat vreodată mai repede decât se aștepta lumea în materie de proiecte mari?

Astfel, Floreștiul o să rămână cu 7 trasee deservite de zeci de autobuze Diesel, majoritatea la mâna a doua din Franța, încă cel puțin 7 ani. Și asta dacă totul merge conform planului”, a încheiat Măcicășan.

„Vreau să punctez și plusurile, că-s importante, e lăudabil că se uită la trenuri autonome din start. Tehnic nu e o mare provocare să ai metrouri autonome. Uite, metroul din drumul Taberei proiectat după 2000 și construit după 2010 are trenuri cu mecanici și, surprinzător, și ajutor de mecanic.”

Tudor Măcicășan

*

27 octombrie 2021. A trecut mai bine de un de la vizita lui Ludovic Orban și Nelu Tătaru pe amplasamentul Viitorului. La intrarea pe terenul pe care fusese un vechi depozit de muniție și pe care Armata l-a cedat ca să se ridice un spital, se mai văd încă urmele trecerii politicienilor de prim rang. E o fâșie pe care vegetația n-a mai crescut, exact „coridorul” curățat și pregătit pentru vizita oficialităților.

Șase cai frumoși ne privesc speriați. Le facem poze și le promitem că ne întoarcem să plantăm lucernă. La Paștele cailor. La orizont, blocurile se cațără pe dealuri până sub pădure. Pare că ne aflăm pe singurul teren din Florești pe care nu s-a construit nimic. Printre bălării se ridică zeci de mușuroaie de cârtițe. S-au apucat să pregătească întâlnirea Metroului cu Spitalul, proiectele de care nu poți fugi, dar te poți ascunde o vreme, până trec.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...