„Nu știm ce s-a finanțat exact”. Statul român, eșec lamentabil în atragerea de bani europeni pentru cele mai poluate județe

Luiza Popovici

Reporter

România are la dispoziție 2,13 miliarde de euro, fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană, prin Programul Național Tranziție Justă (2021–2027), pentru înverzirea a șase județe. 500 de proiecte depuse așteaptă finanțarea. Banii sunt însă blocați de mai bine de trei ani. 

PressOne: Cum vi se par proiectele selectate pentru finanțare prin Programul Tranziție Justă? Par să răspundă scopului acestui program?

Eliza Barnea: Din păcate, nu există o transparență suficientă pe ce înseamnă destinația acestor fonduri. Eu fac parte și din Comitetul de Monitorizare al programului și odată ce procesul avansează, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este obligat să publice pe site-ul său o listă cu proiectele care merg către contractare, adică care au trecut toate etapele de verificare. 

Din păcate, această listă nu este suficient de informativă încât să poți face o analiză transparentă a destinației fondurilor. Poți să ai numărul, numele companiei, suma care a fost sau urmează a fi contractată, doar că în descrierea activității deseori poate să fie ceva de genul „diversificarea producției”. Dar „diversificarea producției”, nu-ți spune nimic. Așa că în termeni cantitativi nu aș putea să îți spun dacă 20% se duc către decarbonizarea producției sau 30% se duc către alt scop. În afară de ce știm noi că urmează să se finanțeze, lucrând la fața locului, o analiză transparentă și coerentă asupra întregii situații nu avem.

Practic, la acest moment, nu se poate face o estimare, de exemplu, în ce măsură putem vorbi de energie verde până în 2027? 

Nu. IMM-urile fiind singurul apel despre care vorbim, aveau opțiunea de a investi în surse de energie regenerabilă. Din nou, aceasta fiind situația, nu știm în ce măsură au făcut-o. Conform programului, ar urma să mai fie niște apeluri dedicate zonei de energie regenerabilă și mobilitate sustenabilă, care din păcate încă nu s-au deschis, de altfel întreg programul este enorm întârziat. A fost și o scrisoare din partea Comisiei Europene, în urma unui audit făcut pe programul Tranziție Justă, în care Comisia Europeană scotea în evidență riscul de dezangajare al fondului, din cauza că, la sfârșitul lui iunie, doar 2,64% din alocare fusese plătită efectiv către beneficiari. 

Plățile astea s-au făcut din prefinanțarea alocată de Comisie, care se dă la începutul programului ca să reușești să pornești programul, dar apoi se face o certificare a cheltuielilor și se cer sumele să fie rambursate către Comisia Europeană. După ce se folosește această prefinanțare, aia este absorbția, dar pe absorbție efectivă avem 0%, deci nu s-a cerut nimic spre rambursare către Comisia Europeană.

În acest context, cum pot autoritățile avea o situație clară asupra destinației banilor sau dacă proiectele respectă criteriul emisiilor de carbon, de exemplu? 

Implementarea proiectelor este urmărită de către autoritățile cu responsabilități în domeniu, adică de Agențiile de Dezvoltare Regională și de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin Autoritatea de Management. Ce mă referam, mai degrabă, este că noi, ca societate civilă, dar mai ales ca membri ai Comitetului de Monitorizare, care, teoretic, facem parte din toată structura de decizie în ceea ce privește implementarea programului, nu avem această perspectivă. 

După ce fiecare aplicație trece prin procesul de verificare, nu este transparent rezultatul. De exemplu, ce IMM în ce o să investească, câte locuri de muncă o să creeze, în ce condiții, toate acestea sunt date pe care, din păcate, nu le avem.

Legat de lipsa de transparență pe care ați menționat-o, există până acum suspiciuni că unele proiecte în loc să reducă amprenta de carbon o pot amplifica?

E aceeași problemă. Nu putem să știm. De fapt, știm că există aceste asigurări prin program și prin regulament, că fondurile nu se pot duce către mari sectoare poluatoare. Nu se pot duce către armament, tutun, tot ce înseamnă petrol, gaze, exploatare forestieră, chestii de genul acesta. Dar, exact, către ce s-au dus, nu aș putea să-ți spun.

Regiuni întregi din România ar putea fi încălzite prin energia geotermică, dar această resursă este ignorată. Photo: Bobreynolds | Dreamstime.com

Dar îngrijorările sunt mai mult în altă sfera. Existau puncte suplimentare în ghid pentru angajarea persoanelor afectate direct de tranziție, care au lucrat în industria cărbunelui și sunt angajate de către aceste IMM-uri care creează locuri de muncă prin FTJ (Fondul Tranziție Justă). Dar, de exemplu, la fața locului, în prezent, se pare că există niște dificultăți în a găsi oamenii care sunt dispuși să se întoarcă pe piața muncii, fie să iasă din această industrie în momentul de față și atunci ei și-au asumat ceva prin aplicație, dar se pare că în prezent au dificultăți în a realiza acel angajament.

Patronul Auto Cobălcescu se întoarce pe terenul parcului pe care l-a distrus, pentru a excava vegetația rămasă. „Am primit proces verbal că am ambrozie pe teren. Acum curăț, că nu știu care e ambrozie și care nu”

Patronul Auto Cobălcescu s-a întors pe terenul fostului Parc Codrii Neamțului pentru a se asigura că nu mai rămâne urmă de spațiu verde. Spune că ba vrea să evite o amendă pentru necurățarea terenului de ambrozie, ba că e proprietatea lui și poate face ce vrea cu ea.

„De câte ori te masturbezi?”. Marius Simion, cunoscut trainer de NLP, acuzat că a propus scenarii sexuale timp de luni de zile unei cursante, pentru vindecarea blocajelor emoționale

Marius Simion e acuzat că ar fi încercat să vindece blocaje emoționale prin scenarii sexuale și fantezii erotice. Un cunoscut trainer de programare neuro-lingvistică (NLP) din România i-a propus unei cursante scenarii sexuale explicite, sub pretextul unor exerciții de eliberare și reconectare cu „energia feminină”. 

Care au fost principalele obstacole care au întârziat finanțarea proiectelor din cadrul Tranziției Juste și demararea efectivă a implementării acestora?

Cred că sunt multiple. În primul rând, au fost niște schimbări la nivel de management la Minister, care au fost extrem de deficitare. Comunicarea a fost foarte slabă, transparența la fel. 

Apoi există foarte puțină înțelegere în continuare la nivel local a ce înseamnă beneficiile tranziției verzi și a economiei verzi. De exemplu, dacă vorbim de regiunile miniere, timp de 100 - 150 de ani, în cazul Văii Jiului au făcut un singur lucru și toată economia s-a dezvoltat pe lanțurile de valoare a acelei industrii. Și acum noi cerem, ok, închidem asta și în șapte ani dezvoltăm alternative orientate către viitor și lucrăm și la mediu, la economie, la fibra socială și învățăm să absorbim și fonduri europene, pentru că asta e de fapt ce diferă în acest program.

E prima oară când județe de genul acesta primesc o alocare dedicată. Și dacă ne uităm istoric și tradițional, aceste județe sunt la coada absorpției fondurilor europene când intră în competinție cu alte județe din regiunea lor. Tranziție economică de orice fel a regiunii este un proces generațional. Și da, aș spune că e abia la început. Din păcate, în propunerea pentru următorul buget al Uniunii Europene fondul nu se mai regăsește. Și din cauza asta cred că e cu atât mai urgent să profităm de oportunitățile pe care le avem acum. 

Dacă nu reușim să valorificăm aceste oportunități, riscăm să vedem tendințele pe care le-am văzut în dezindustrializarea din anii 90. O închidere haotică, peste noapte, cu efecte sociale și economice dezastruoase: vulnerabilitatea la discurs extremist, depopularea și toate problemele care derivă. 

Deci, din punctul ăsta de vedere, având în vedere că planificăm de șase ani tranziția justă, ar trebui să o putem face într-un mod mai ordonat și mai echitabil.

Spuneați că, pe teren, lucrurile arată diferit față de cum arată pe hârtie proiectele. La ce vă refereați?

Noi lucrăm în principal în județul Gorj și în județul Hunedoara, cu precădere în Valea Jiului. În Valea Jiului au această structură care se numește ITI (Investiții Teritoriale Integrate), care a fost și în Delta Dunării și este și în Făgăraș acum. Ei au creat o structură care se numește ADTI Valea Jiului (Asociația de Dezvoltare Teritorială Integrată Valea Jiului), în care încearcă să se uite integrat la toate oportunitățile de finanțare nerambursabile și să creeze niște proiecte care să fie structurale sau transformaționale. 

Există câteva proiecte strategice care vizează mobilitatea verde în toate cele șase orașe din Valea Jiului. Vizează crearea unui hub de robotică în Valea Jiului, pentru că echipele de robotică din zonă au câștigat numeroase premii naționale și internaționale la competiții de robotică și vor să construiască pe potențialul acesta. Există acum un proiect de construire a unui fabrici de roboți pentru curățarea panourilor fotovoltaice, există niște proiecte de panouri fotovoltaice și eficiență energetică și există un proiect foarte mare de patrimoniu industrial la Mina Petrila.

Mineritul a murit în Petrila. Foto: Bankwatch

Cumva se încearcă să se acopere diferite arii astfel încât să reușească să ridice în mod integrat regiunea. Te uiți și la partea socială, te uiți și la acces la infrastructură, te uiți și la ce rămâne în urma industriei din punct de vedere ca infrastructuri industriale, te uiți și, evident, și la economie și peisajul afacerilor de acolo. 

Nu știu să-ți spun, de exemplu, în Prahova sau în Mureș, dacă există logica asta de proiect strategic, la urechile mele n-a ajuns nimic. În Gorj este regiunea cea mai afectată din România de acest proces și e și cel mai mare beneficiar din fondul de Tranziție Justă. Există niște discuții cu orașele Rovinari și cu Turceni pe exploatarea potențialului geotermal din aceste orașe pentru termoficare sustenabilă.

Și există niște discuții în rândul municipalităților mai deschise, care înțeleg mai bine oportunitatea actuală pentru dezvoltarea unor proiecte. Inclusiv pe partea de energie regenerabilă, pentru că infrastructura energetică, e foarte bună acolo. Și există dorință, dar din păcate este nevoie de sprijin și de la nivel central. Încă nu există un lider vizionar care să înțeleagă mizele acestui proces și să ia taurul de coarne. Să vedem ce se mai poate salva în timpul care a mai rămas.

Cum este afectat programul Tranziție Justă de instabilitatea din România, concret? 

A fost pur și simplu blocat. Adică gândește-te că, din 16 apeluri, s-a deschis și s-a închis unul singur. Avea cea mai mare alocare din tot programul, 53%, dar în rest, vorbim de apeluri pentru mobilitate, apeluri pentru recalificarea forței de muncă, care va fi afectată direct și indirect de aceste restructurări. Vorbim de ecologizarea siturilor poluate pentru că deseori în aceste comunități există probleme semnificative de mediu, cu accesul la apă curată sau poluarea aerului, facilitarea accesului la surse de energii regenerabile. Deci sunt multe dimensiuni care trebuie gândite într-un mod integrat atunci când vorbești de a asigura echitatea tranziției. Din păcate, momentan, am reușit să deschidem și să închidem un singur apel și nu știm ce s-a finanțat exact. 

Înțeleg că Valea Jiului este un exemplu de bune practici. Ce împiedică și celelalte județe să replice modelul dezvoltării integrate pe care Valea Jiului îl propune?

Capacitatea administrativă. Cred că este o tendință de a aștepta instrucțiuni de la vârf și cum instrucțiunile de la vârf nu au venit, activitatea a stagnat și în teritoriu. În plus, o problemă este și înțelegerea oportunităților economiei verzi.

Sunt multe forumuri, de exemplu, internaționale, Conferința Platformei pentru o Tranziție Justă, care organizează evenimente, exchange-uri între regiuni, în care România este foarte rar reprezentată. Și atunci schimbul de cunoștințe între ce fac alții și ce facem noi, ajunge mai greu în teritoriul la noi. 

Și cum nu există foarte mulți sprijini nici din afara acestor județe de cunoștințe, de aducere a unor investiții mai complexe în teritorii, actorilor locali, cred că le e destul de greu să imagineze niște proiecte transformaționale care să poată să ajungă să fie o alternativă pentru industria de care au fost dependente în ultimele decenii.

Cum sunt afectate comunitățile de aceste întârzieri ?

Oamenilor le se spune despre fondul de tranziție justă de 6-7 de ani, dar ei încă nu au ajuns să vadă o alternativă viabilă la fața locului. Și între timp, de exemplu, am văzut că în Gorj tocmai s-au făcut niște restructurări masive la o fabrică de componente auto și că urmează să fie concediați peste 400 de oameni. Motivele nu sunt clare, dar sunt puse pe masă restructurările industriei auto ca urmare a tranziției către vehicule electrice. Este evident că impactul și că tranziția se întâmplă în momentul ăsta, dar oamenii deși au fost consultați și li s-a cerut părerea, nu au primit o alternativă reală, niște locuri de muncă decente, create într-o economie curată. Și cu măsurile de austeritate, probabil, ridicând tot ce înseamnă costul vieții, problema o să fie din ce în ce mai acută.

Cum ar trebui să se facă tranziția către energie regenerabilă în aceste județe?

Primul pas cu siguranță este transparentizarea acestor procese. 

Apoi, cred că îmbunătățirea colaborării și comunicării interinstituționale, astfel încât să creăm sinergii între planurile și oportunitățile de finanțare existente.

Dacă știm că ne-am asumat o investiție industrială în PNRR, cum putem să facem așa în fel încât să valorificăm și nevoia din județele acestea, pentru că 2 milioane și jumătate sunt foarte mulți bani, mai ales infuzați direct în teritoriu, dar nu sunt suficienți pentru nevoia de la fața locului. 

Cariera Roșia din Gorj, cea mai importantă exploatare a C.E.O., proaspăt închisă. Foto: Bankwatch

În plus, asumare. Există în continuare în spațiu politic și în spațiu public voci care cer amânarea închiderii centralelor pe cărbune. Atâta timp cât tu trimiți un mesaj mixt în teritoriu și spui azi se închid, mâine nu se închid, este foarte greu să te aștepți la viziune și implicare din partea actorilor locali. Din nou, există foarte multe oportunități, există foarte mult know-how, inclusiv pe partea de resurse geotermale. 

Riscă România să rateze această oportunitate și să rămână în continuare, pe de-o parte, o sursă de amplificare a amprentei de carbon, dat fiind specificul regiunilor, dar pe cealată parte și o sursă care nu a reușit să facă reconversia profesională în aceste zone? 

Cu siguranță poate să fie un tren pierdut pentru că tranziția se întâmplă. Fie că ne place, fie că nu. Dacă ne uităm, de exemplu, la capacitatile noi de producție a energiei la nivel global vedem că în 2023, 82% din totalul investițiilor globale în noi capacități a fost în capacități de energie regenerabilă. Deci dacă te uiți unde se duc banii și punând în balanță cu costurile de producție din combustibil fosil, ajutoarele de stat pe certificate de emisie de carbon și așa mai departe, este evident că tranziția se întâmplă. Vedem în draft-ul de propunere de următorul buget european, acest fond imens pentru competitivitate, în care accentul este pus foarte mult pe tehnologii net zero, pe tehnologii curate. 

Aceste regiuni sunt industrii istoric masculinizate, motiv pentru care participarea pe piața muncii a femeilor din aceste județe e undeva pe la 50%. Pentru că, tradițional, unde piața muncii arată în felul ăsta, bărbatul mergea la muncă și femeia stătea acasă. Dar nu ne mai permitem ca 50% dintre femei să stea acasă. Deci trebuie să valorificăm această forță de muncă pe care o avem, să îi oferim acces la niște programe care să le dea niște skill-uri, niște competențe relevante pentru felul în care o să arate economia. Trebuie să profităm de infrastructura industrială care există la fața locului, de potențialul de energie solară, energie eoliană și energie geotermală care există în aceste județe.

Există o serie de avantaje care ar putea juca în competitivitatea reindustrializării și ar putea fi integrate în aceste lanțuri de valoare europene care se vor a fi construite. Doar că momentan nu văd un efort susținut și vizionar care să facă lucrul acesta.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€