Seven Pounds / Șapte suflete

Când a fost lansat, în 2008, Seven Pounds a stârnit negativ o parte din critica americană de cinema, acea parte care e interesată mai degrabă de nivelul realizării tehnice sau dacă scenariul are fracturi de logică.

S-a spus atunci că filmul italianului Gabriele Muccino – care îl alegea din nou pe Will Smith ca protagonist, după doi ani de când lucraseră împreună la tulburătorul „The Pursuit of Happyness” – ar fi repetitiv, neverosimil, lipsit de umor sau prea asamblat, că prea sunt toate la locul lor şi vin exact atunci când trebuie.

Că o asemenea poveste e prea bună ca să fie adevărată.

Și poate că da, într-adevăr, e greu să credem că un bărbat chinuit de vină după ce a comis un accident mortal ar decide să ajute, sacrificându-se, şapte oameni care-i sunt parţial sau complet necunoscuți.

Numai că, așa cum se întâmplă deseori, spectatorii n-au ținut cont de reținerile criticilor, ci au rezonat pur și simplu cu acest personaj care încearcă să repare ceva în ordinea bunătății de pe Pământ, și nu pentru că e obligat de lege, ci doar pentru că așa-i spune propria conştiinţă.

Înainte de accident, Ben e bărbatul tânăr și de succes care a reușit în viață și căruia nu pare a-i lipsi nimic: are o soție iubitoare, o profesie de top și o superbă casă pe plajă, la Pacific.

Din această relaxare, poate dintr-o prea mare siguranță de sine, se naște neglijența care declanșează dezastrul.

Bărbatul realizat și cu o bunăstare psihică de invidiat devine hăituitul, depresivul, o fantomă care-și caută eliberarea din această lume.

Din fericire, căința îi dă o șansă la izbăvire: Ben începe să caute șapte oameni buni, fiecare cu povara unei mari suferințe, despre care să fie convins că merită să fie salvați.

Iar reacția lor este cât se poate de firească: cine și-ar imagina că o persoană apărută din senin i-ar putea oferi darul de care are cea mai mare nevoie fără a cere nimic în schimb?

Unde s-a mai văzut altruism pur? Unde s-a mai văzut salvator dezinteresat?

Woody Harrelson și Will Smith, într-o scenă din film.

Unul dintre cei șapte pe care Ben decide să îi salveze este Emily (Rosario Dawson), a cărei inimă este foarte bolnavă. Între ei se înfiripă o dragoste disperată și fragilă, căreia regizorul Gabriele Muccino îi dedică scene de o rară tandrețe.

Ca spectator, știi că Ben a ales un drum fără întoarcere și, totuși, îți dorești să apară, cumva, o cale pentru ca ei să nu se despartă − să existe o rezolvare neașteptată a acestei situații implacabile.

„Nu merge așa”. Cum a ajuns România în criză energetică și ce trebuie să facă statul român până la vară, ca să evite o situație similară

Întărirea rețelei, grăbirea investițiilor în capacitățile de stocare, contorizarea inteligentă, dar mai ales curajul de a face loc rapid investițiilor în capacități noi de energie alternativă - doar câteva dintre soluțiile pe care statul român le ignoră. De ce?

5G+ la metrou: de ce internetul mai rapid înseamnă, de fapt, mai mult timp pentru tine (P)

Odată cu beneficiile 5G, drumul cu metroul devine, în sfârșit, timpul acela pe care îl poți folosi exact cum îți dorești. Iar într-un oraș în care suntem aproape mereu pe fugă, câteva minute în care faci ce-ți place sunt suficiente cât să-ți schimbe starea de spirit și să ajungi la destinație puțin mai relaxat.

Dar miza majoră a filmului rămâne una morală.

Putem să știm dacă cei pe care îi ajutăm sunt de bună credinţă? Cum verificăm acest lucru şi în ce măsură e firesc să o facem?

Cine suntem noi să judecăm? Și cine suntem noi să intervenim abrupt în viețile unor străini, fie și cu bune intenții?

Cu toate îmbinările sale „prea” perfecte, filmul Seven Pounds – care poate fi văzut sau revăzut pe Netflix – rezonează în cele mai vulnerabile încăperi ale sufletului şi reușește să ne amintească, măcar pentru câteva momente, că oricând putem încerca să fim niște oameni mai buni.