Seven Pounds / Șapte suflete

Când a fost lansat, în 2008, Seven Pounds a stârnit negativ o parte din critica americană de cinema, acea parte care e interesată mai degrabă de nivelul realizării tehnice sau dacă scenariul are fracturi de logică.

S-a spus atunci că filmul italianului Gabriele Muccino – care îl alegea din nou pe Will Smith ca protagonist, după doi ani de când lucraseră împreună la tulburătorul „The Pursuit of Happyness” – ar fi repetitiv, neverosimil, lipsit de umor sau prea asamblat, că prea sunt toate la locul lor şi vin exact atunci când trebuie.

Că o asemenea poveste e prea bună ca să fie adevărată.

Și poate că da, într-adevăr, e greu să credem că un bărbat chinuit de vină după ce a comis un accident mortal ar decide să ajute, sacrificându-se, şapte oameni care-i sunt parţial sau complet necunoscuți.

Numai că, așa cum se întâmplă deseori, spectatorii n-au ținut cont de reținerile criticilor, ci au rezonat pur și simplu cu acest personaj care încearcă să repare ceva în ordinea bunătății de pe Pământ, și nu pentru că e obligat de lege, ci doar pentru că așa-i spune propria conştiinţă.

Înainte de accident, Ben e bărbatul tânăr și de succes care a reușit în viață și căruia nu pare a-i lipsi nimic: are o soție iubitoare, o profesie de top și o superbă casă pe plajă, la Pacific.

Din această relaxare, poate dintr-o prea mare siguranță de sine, se naște neglijența care declanșează dezastrul.

Bărbatul realizat și cu o bunăstare psihică de invidiat devine hăituitul, depresivul, o fantomă care-și caută eliberarea din această lume.

Din fericire, căința îi dă o șansă la izbăvire: Ben începe să caute șapte oameni buni, fiecare cu povara unei mari suferințe, despre care să fie convins că merită să fie salvați.

Iar reacția lor este cât se poate de firească: cine și-ar imagina că o persoană apărută din senin i-ar putea oferi darul de care are cea mai mare nevoie fără a cere nimic în schimb?

Unde s-a mai văzut altruism pur? Unde s-a mai văzut salvator dezinteresat?

Woody Harrelson și Will Smith, într-o scenă din film.

Unul dintre cei șapte pe care Ben decide să îi salveze este Emily (Rosario Dawson), a cărei inimă este foarte bolnavă. Între ei se înfiripă o dragoste disperată și fragilă, căreia regizorul Gabriele Muccino îi dedică scene de o rară tandrețe.

Ca spectator, știi că Ben a ales un drum fără întoarcere și, totuși, îți dorești să apară, cumva, o cale pentru ca ei să nu se despartă − să existe o rezolvare neașteptată a acestei situații implacabile.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Toscana. Desant de primăvară în inima frumuseții.

Socoteala de acasă: Măreția Domului lui Brunelleschi din Florența, Galeria Uffizi cu toate ungherele și comorile ei nesfârșite, Michelangelo, Botticelli și Caravaggio, drumul pe jos până la Siena pe Via Romea del Chianti și vinurile aferente, potecile șerpuind printre semețe palazzo din piatră în vârfuri de deal, livezi de măslini și podgorii nesfârșite poleite în lumina de primăvară a Toscanei.

Dar miza majoră a filmului rămâne una morală.

Putem să știm dacă cei pe care îi ajutăm sunt de bună credinţă? Cum verificăm acest lucru şi în ce măsură e firesc să o facem?

Cine suntem noi să judecăm? Și cine suntem noi să intervenim abrupt în viețile unor străini, fie și cu bune intenții?

Cu toate îmbinările sale „prea” perfecte, filmul Seven Pounds – care poate fi văzut sau revăzut pe Netflix – rezonează în cele mai vulnerabile încăperi ale sufletului şi reușește să ne amintească, măcar pentru câteva momente, că oricând putem încerca să fim niște oameni mai buni.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€