Seiful lui Vâlcov. Cum și-a ascuns fostul ministru comoara dobândită din mită

Iulia Marin

Redactor

E o dimineaţă de luni a anului 2015. În timp ce îşi bea cafeaua, Marinică Strinu admiră minunatele tablouri agăţate pe pereții apartamentului său din Bucureşti. Sunt 12 picturi originale, semnate, între alţii, de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza şi Corneliu Baba.

Dacă vreun vecin i-ar bate acum la uşă sau dacă, prin absurd, vreun musafir ar ajunge în sufrageria lui, Marinică ar şti ce să zică: a cumpărat operele de artă cu banii câștigați la botezul copilului.

Scena de mai sus este una imaginară, dar Marinică este real. A fost şoferul lui Darius Vâlcov, iar între timp a devenit martor în procesul acestuia, unul dintre cele mai spectaculoase dosare de corupție din istoria Direcției Naționale Anticorupție (DNA).

Denunțul

La 10 septembrie 2014, unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din România − dar şi unul dintre cei care au reuşit să rămână puţin cunoscuţi − intră în sediul DNA.

Theodor Berna – așa se numește personajul – a fost consilier al lui Traian Băsescu la Primăria Capitalei. Între timp, a ajuns să fie considerat un rege al asfaltului din România, iar numele său este legat mai ales de firma Tehnologica Radion.

De aproape trei săptămâni, Berna se află în arest preventiv. A fost reținut pentru evaziune fiscală și spălare de bani, într-un dosar al cărui prejudiciu se ridică la 100 de milioane de euro. 

Acestea sunt împrejurările în care Theodor Berna decide să le dezvăluie procurorilor o istorie cu un fost primar care l-ar fi ajutat să trucheze licitații – aparent, o afacere „clasică” pe tiparul win-win, în care edilul își încasează comisionul, iar omul de afaceri câștigă contractul.

Comoara din apă

În Perla lui John Steinbeck, mărgăritarul descoperit în adâncurile mării îi dezvăluie pescarului Kino lăcomia și ranchiuna de care sunt capabili oamenii.

Kino înţelege că liniştea vieţii sale simple nu are preţ şi, în cele din urmă, decide să arunce nestemata înapoi în valuri.

Emilia Șercan: “Autoritățile statului au orchestrat o operațiune de kompromat împotriva mea. Acum încearcă să o mușamalizeze”

Căderea lui Mihai Lucan. Istoria chirurgului care a falimentat un institut de stat pentru clinica proprie

Cunoscutul chirurg și fiul său sunt învinuiți că ar fi delapidat peste 5 milioane de lei de la Institutul de Urologie și Transplant Renal din Cluj.

În istoria relatată de Thedor Berna la DNA, comoara se găsește tot în apă. Mai exact, într-o serie de contracte vizând reabilitarea și extinderea sistemelor de alimentare cu apă din județul Olt.

Dar, ca să ajungă la comoară, Berna are nevoie de ajutor.

În 2009, an cu alegeri prezidenţiale, el se întâlnește – din poziția de administrator al firmei Tehnologica Radion – cu primarul orașului Slatina, Darius Vâlcov.

Omul de afaceri îi cere edilului să intervină pe lângă şefii Companiei de Apă Olt ca el să câștige o serie de contracte cu obiectul menţionat. Drept răsplată, îi promite lui Vâlcov un comision de 20% din valoarea contractelor.

Primarul acceptă, după cum va reieşi din denunțul formulat de Berna în 2014. Mai mult, pune și condiții: să primească banii în numerar, și doar la sediul firmei Tehnologica Radion.

Cei doi bărbați bat palma, iar firma lui Berna câștigă contractele.

Trec mai puţin de 2 ani şi Darius Vâlcov se înființează la sediul Tehnologica Radion ca să primească o parte din sumă.

Cel puțin asta va spune Berna: cum, în perioada ianuarie-martie 2011, Vâlcov îl vizitează la sediu ca să își primească obolul – 1.200.000 de lei, în tranșe a câte 400.000.

În denunț, pentru un plus de credibilitate, Berna are să o invoce ca martor pe secretara sa de la Tehnologica Radion, care îl vede pe Vâlcov intrând în firmă, dar nu și plecând, pentru că omul de afaceri îi indică de fiecare dată ieşirea din spate, ferită de ochii curioșilor.

Ulterior, Darius Vâlcov – spune Berna – îl va trimite la sediul firmei pe viceprimarul din Slatina, Minel Prina, ca să încaseze banii în locul său.

Minel Prina îl vizitează pe Berna de 5 ori în decurs de 8 luni și primește 2.500.000 de lei, în tranșe de 500.000 de lei.

În aceeași perioadă în care Prina încasează banii, Vâlcov îl roagă pe prietenul său Daniel Bărbulescu să păstreze în apartamentul său un seif voluminos, al cărui cifru nu i-l comunică.

Primarul îi spune lui Bărbulescu că acces la seif nu vor avea decât el și cel mai apropiat om al său, Lucian Sușală. Mai mult, nimeni nu va trebui să se afle în încăpere când unul dintre cei doi va deschide seiful.

Bărbulescu acceptă. El și Vâlcov sunt prieteni atât de buni, încât soția sa, Andra Bărbulescu, se ocupă în Slatina de afaceri pe care primarul nu le poate trece pe numele său, printre care un centru spa. (După un an, în 2012, Bărbulescu va ajunge deputat PSD de Olt.)

Între timp, aparent fără legătură cu aceste afaceri, tânăra slătineancă Larisa Maria Popa, absolventă a unei școli sanitare, câștigă concursul Miss Universe România.

La 24 de ani şi 1,75 metri, Larisa îi impresionează pe jurați cu părul ei lung şi șaten, ochii căprui și dimensiunile 88/63/92.

Succesul o trimite pe Larisa, vreme de aproape o lună, în Brazilia, la finala mondială a Miss Universe, unde nu reușește însă să ajungă printre finaliste. 

Imagine preluată de pe contul de Facebook al Larisei Popa.

Revenită în țară, Larisa decide să se implice în campanii caritabile. Astfel, în toamna lui 2011 ea ajunge să „prezideze” o cină filantropică unde tacâmul costă 1.000 de euro.

Banii îi sunt destinați celui mai bun profesor de fizică din Slatina, Ion Petrică. După ce, ani la rând, i-a pregătit pe olimpicii orașului, Petrică este acum în pericol de a-și pierde vederea din cauza unei tumori.

Prin proiectul denumit „Dă viață unui dascăl!”, oamenii de afaceri din Slatina decid să strângă bani pentru o intervenție chirurgicală.

Este cina la care Miss Universe România îl cunoaşte pe primarul Darius Vâlcov, venit la eveniment în calitate de susţinător al acţiunii caritabile.

Regele asfaltului este lovit de ghinion

Ajungem în 2012, iar soţii Andra şi Daniel Bărbulescu își fac bagajele, pregătiți să se mute într-o casă nouă din Slatina. În locul lor vin părinții Andrei Bărbulescu, care devin astfel noii gardieni ai seifului.

Mutarea lui Bărbulescu nu îi stingherește pe Vâşcov şi pe Sușală, care continuă să acceseze seiful.

Daniel Bărbulescu, deputat PSD în mandatul 2012-2016, finul și denunțătorul lui Darius Vâlcov. Foto: Cdep.ro

Socrul lui Daniel Bărbulescu are să le povestească procurorilor cum, în 2015, îl vede pe Lucian Sușală apărând la ușa apartamentului său cu o serie de colete în care par să fie tablouri.

După ce umblă la seif, Sușală iese fără colete, așa încât socrul lui Bărbulescu presupune că acestea au rămas înăuntru. El nu știe, însă, cifrul. 

Tot în 2012, Vâlcov renunţă la primărie pentru un fotoliu de senator PSD, iar circuitul șpăgii se schimbă. Edil al Slatinei devine viceprimarul Minel Prina.

Dar nu promovarea celor doi în funcţii este motivul pentru care mecanismul şpăgii va deveni ceva mai complex. De vină este ghinionul în afaceri al magnatului Theodor Berna.

El nu mai poate achita banii la fel de prompt, şi nici în numerar, ca odinioară. Va povesti în anchetă că 2012 este anul în care debutează problemele sale financiare.

Potrivit relatărilor din presă, în comparaţie cu perioada guvernării PDL, cifra de afaceri a companiilor lui Berna scade de 30 de ori după preluarea puterii de către PSD.

Înțelegerea dintre Vâlcov şi Berna se menține, totuși, sub o altă formă.

În această perioadă − va povesti omul de afaceri −, firma de construcții Tehnologica Radion încheie trei contracte cu societatea Plus Confort SRL, care îi facturează lui Berna servicii fictive de peste 3 milioane de lei.

Plus Confort este compania lui Andrei Ovidiu Ramba, fiul lui Virgil Ramba, fost director la Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) București − poreclit de presă „spaima caloriferelor” după demiterea sa pentru „management defectuos”.

Mai târziu, împreună cu Berna, fiul lui Virgil Ramba îl denunță și el pe Vâlcov și spune că banii transferați la firma sa au ajuns în cele din urmă la acesta şi la Minel Prina.

Miss Universe România ajunge salariată

Suntem în 2014. Este anul în care Victor Ponta candidează la prezidenţiale din postura de șef al Guvernului. În luna decembrie, Darius Vâlcov este mutat din funcția de ministru delegat pentru Buget în cea de ministru de Finanțe.

Este și anul în care Theodor Berna formulează denunțul care are să pună capăt carierei fostului primar de Slatina.

Estimp, Larisa Popa, fosta Miss Universe România, acordă un interviu revistei The One. Ea vorbește despre noul său proiect, Galeria Raphael, denumită după faimosul pictor renascentist Rafael Sanzio:

„Galeria de artă Raphael este proiectul meu de suflet, o galerie care pune accentul atât pe interesele colecționarilor de artă, fie ea interbelică sau contemporană, cât și pe cele ale artiștilor, oferindu-le spațiu pentru vernisaje. Și sper să aduc o contribuție semnificativă pe piața de artă din România”.

Ce știe Larisa Popa despre artă? Mai nimic, după cum va recunoaşte în declarația de martor din dosarul Vâlcov.

De unde are Miss Universe tablourile din colecția Galeriei Raphael? Aici, lucrurile se complică.

Larisa Popa înființase firma care deține galeria în vara lui 2013, potrivit datelor de pe site-ul listafirme.ro. Ea figurează drept unic asociat și administrator al companiei, care are sediul într-una dintre cele mai scumpe zone ale Capitalei, pe strada Stockholm, nu departe de clădirea Guvernului.

Sediul Galeriei Raphael din Strada Stockholm. Captură Google Maps

Chiria de 500 de euro pe lună nu o achită însă cu banii ei, ci „sponsorizată” de patronul Plus Confort SRL, Andrei Ovidiu Ramba – dacă luăm în considerare declarațiile sale de după trimiterea în judecată a lui Darius Vâlcov.

Deși admite că îl cunoștea pe Vâlcov, Larisa Popa susţine că nu acesta, ci Andrei Ovidiu Ramba i-ar fi dat tablourile spre păstrare, precizând că îi aparțin lui.

Fosta Miss mai spune că nu l-a văzut decât o singură dată pe Vâlcov, la o licitație la care fusese trimisă de Ramba, și atunci s-au rezumat la un salut.

Ea povestește însă că era trimisă frecvent la asemenea licitații, pentru care primea banii de la Ramba și i se spunea ce să cumpere. Uneori interacționa și cu omul de încredere al lui Vâlcov – Lucian Suşală, cel care avea codul de la seif.

Pentru titulatura de manager al Galeriei Raphael, depozitară a unor picturi de sute de mii de euro, și pentru promisiunea unei cariere în domeniul artistic, Larisa Popa – școlită pentru un post de asistent farmacist – primește 2.500 de lei pe lună.

Ali Baba și detectorul de minciuni

Darius Vâlcov, Minel Prina și ceilalți inculpați din acest dosar nu vor ajunge să arunce comoara în largul mării, ca în Perla lui John Steinbeck.

În schimb, Sușală va recunoaște că, în 2015, speriat de un control al Fiscului, a dat foc unor hard disk-uri și unor documente incriminatoare.

Tot în 2015, în vâltoarea anchetei DNA, seiful aflat în apartamentul din Slatina al familiei Bărbulescu trebuie mutat, așa că se fac demersuri pentru transportarea casei de valori în locuința unui primar de comună din județul Olt.

Omul refuză însă, așa că seiful ajunge în localitatea Osica de Sus, la niște rude de-ale deputatului PSD Daniel Bărbulescu.

Acesta le va povesti procurorilor cum însuși Vâlcov îi dă acces la seif şi îi cere să distrugă unele documente. Astfel, vede cu ochii lui averea: trei lingouri de aur a câte un kilogram, 90.000 de dolari, un tablou inscripționat Renoir, un altul inscripționat Jean Cocteau, o pictură pe lemn semnată Aurel Acasandrei și peste un milion de lei.

Cifrul era 77. Întâmplător sau nu, anul nașterii lui Vâlcov este 1977.

La 25 martie 2015, în ziua în care ortodocșii sărbătoresc Buna Vestire, iar el împlinește 38 de ani, Darius-Bogdan Vâlcov le cere colegilor săi din Senat să avizeze pozitiv cererea de urmărire penală trimisă de DNA.

Două săptămâni mai târziu, Vâlcov – rămas fără funcții – ajunge față în față cu denunțătorii săi. Printre aceștia, şi Lucian Sușală, căruia fostul ministru îi va reproșa, într-un proces verbal întocmit de procurorul de caz, lipsa de loialitate.

„L-am considerat un prieten până la începerea anchetei”, are să spună Vâlcov.

Sușală neagă prietenia: spune că a fost un subaltern și că l-a considerat întotdeauna pe Vâlcov șeful său.

Încolțit, fostul ministru de Finanţe şi primar de Slatina decide să se supună testului poligraf – așa-zisul test cu detectorul de minciuni –, pe care îl pică.

Aparatul „înregistrează modificări specifice comportamentului simulat” atunci când subiectul răspunde la întrebările:

– Aţi primit, în mod direct, vreo sumă de bani de la Theodor Berna în legătură cu contractele încheiate între SC Tehnologica Radion SRL și Compania de Apă Olt, la sediul Tehnologica Radion?

– Aţi spălat vreo sumă de bani provenită de la Tehnologica Radion prin societățile SC Plus Confort, SC Cafmin, SC MKS Still Grand Serv SRL și SC Bogmar PRO Design?

– În afară de ceea ce mi-aţi spus, aţi controlat activitățile comerciale dintre firmele SC Millenium Topographica SRL, SC Contis Company SRL, SC City Hotel &Louge SRL, SC Enero Prod SRL, SC Rupiah SRL și SC Aceti SRL?

În schimb, Vâlcov trece testul atunci când îl indică pe Vasile Blaga drept mijlocitor al înțelegerii dintre el și Theodor Berna. La momentul presupusei mijlociri, Blaga era ministru de Interne şi secretar general al PDL.

Știrea apare în presă, iar Blaga reacționează rapid cu un comunicat:

„Nu am intervenit niciodată în favoarea vreunei firme participante la licitații din România, nici din poziția de lider al PDL, nici din cea de membru al Guvernului. Nu am fost chemat de nicio instituție pentru a da explicații în legătură cu subiecte care fac obiectul unei anchete (….). Regret că numele meu este folosit în declarații pe care persoane aflate într-o situație dificilă le dau în fața anchetatorilor”.

„Dacă Darius Vâlcov cumpără tablouri, toată lumea cumpără tablouri”

După trimiterea în judecată a lui Vâlcov, încep să se petreacă lucruri stranii.

Un membru al comisiei care-i atribuise lui Berna contractele de la Compania de Apă Olt, după ce inițial declarase că Darius Vâlcov i-a influențat pe membrii acelei comisii, spune în instanță că fostul ministru nu a avut niciun amestec. Se alege cu un dosar penal pentru mărturie mincinoasă.

Apoi, Larisa Popa susține că procurorul de caz i-a trunchiat declarația dată în faza urmăririi penale: magistratul nu ar fi notat când ea spusese că nu crede că Vâlcov a avut vreun amestec în afacerea de la Galeria Raphael.

Vâlcov însuși își clamează nevinovăția și spune că doar o parte din banii aflați în seif îi aparțin, restul fiind proprietatea lui Minel Prina.

Sușală continuă să afirme că Vâlcov a fost creierul operațiunii și spune că tablourile au fost cumpărate pentru a spăla banii obținuți din mită. Tot Sușală va declara în instanță cum căra genți cu bani destinați lui Vâlcov.

Fostul șofer al lui Vâlcov, Marinică Strinu, povestește și el cum, la un moment dat, în perioada în care transporta tablouri şi genți cu bani, a fost nevoit să agațe pe pereții propriului apartament 12 picturi despre care şeful îl învățase să spună că sunt cumpărate cu bani de la botezul copilului. Soția lui Marinică Strinu confirmă.

„Sușală mi-a spus că Vâlcov vrea să le pun pe perete și să spun că sunt ale mele, cumpărate din banii de la botezul copiilor. Este adevărat că, în acel moment, Vâlcov mi-a spus: «Te rog, scapă-mă, nu mă lăsa!».”

Şoferul povestește că Vâlcov i-a adresat rugămintea să îl scape chiar în biroul său de ministru al Finanțelor.

O fostă consilieră a lui Vâlcov, Sandra Stănescu Langa, care e şi soția unui văr de-ai acestuia, are să povestească, la rândul ei, că a achiziționat tablouri, inclusiv din străinătate, cu bani primiți de la Darius Vâlcov. Ea va spune că s-a și întâlnit cu Larisa Popa la o astfel de licitație organizată la Paris.

„Am achiziționat în 2013 aproximativ 40 de tablouri pe numele meu, achitate cu sume de bani primite de la Vâlcov sau de la Marinică (Strinu – n.r.). Despre tablouri pot arăta că erau realizate de pictori români. Le predam șoferului, după achiziționare.

Am semnat un contract de consignație în 2014. La sfârșit mi l-a dat Vâlcov. Prin acesta, eu dădeam tablourile cumpărate în consignație către SC Raphael. La un moment dat, Vâlcov mi-a cerut să le duc pe toate la galeria Raphael de pe strada Stockholm.”

„La Relation”, pictură de Victor Brauner.

Galeria din strada Stockholm nu va avea niciodată activitate. Până ca afacerea să demareze, procurorii încep ancheta și confiscă din imobil 29 de lucrări semnate de Andy Warhol, schițe de Picasso, pânze de Aurel Băeșu, Nicolae Vermont ș.a.

Deși fotografiile acestor opere de artă apar pe site-ul galeriei, procurorii le descoperă nu în imobil, ci în pereți falși.

„Corida”, desen în tuș de Pablo Picasso. Sursa foto: raphael.dev.iceix.ro

În total, 125 de tablouri despre care procurorii cred că îi aparțineau lui Darius Vâlcov ajung sub sechestru, în custodia Muzeului Național de Artă.

Printre acestea, lucrări estimate la peste 200.000 de lei, precum „Car cu boi la asfințit”, de Nicolae Grigorescu.

„Car cu boi la asfințit”, de N. Grigorescu. Sursa: raphael.dev.iceix.ro

Cumnatul Sandrei Stănescu, văr cu Vâlcov, va spune în instanță:

„Știu că în acea perioadă au fost achiziționate tablouri de către Darius Vâlcov, Andrei Ramba și alții. Multe au fost achiziționate prin intermediul cumnatei mele (Sandra Stănescu Langa – n.r.), care avea un discount de 15% la o casă de licitații. Cred că și Daniel Bărbulescu a achiziționat tablouri.

Există o modă în Slatina: dacă Darius Vâlcov bea o sticlă de Corona, toată lumea bea Corona. Dacă Darius Vâlcov cumpără tablouri, toată lumea cumpără tablouri”.

„Tătăroaice la Balcic”, de Nicolae Vermont. Sursa: http://raphael.dev.iceix.ro

NOTĂ. PressOne a reconstituit evenimentele prezentate mai sus după consultarea celor 50 de volume ale dosarului lui Darius Vâlcov care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza unei cereri formulate potrivit Legii nr. 544 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Întâlniri conspirative în cimitir

După începerea anchetei, Darius Vâlcov se întâlnea în cimitir cu unii dintre oamenii săi de încredere, pentru a le da asigurări că vor scăpa basma curată.

Site-ul TVR, de pildă, a redat un fragment dintr-o discuție ambientală interceptată de procurori la 24 februarie 2015:

„TIMOFTE BOGDAN PETRE: Şi zice… Şi zice că ar fi zis Darius săptămâna trecută, cât am stat noi pe aici în Bucureşti, s-au dus, s-au întâlnit în cimitir şi au vorbit şi…

MOCANU MARIAN ALEXANDRU: Îm?

TIMOFTE BOGDAN PETRE: Şi zice că ar fi zis Darius, cu o lacrimă, aşa, în colţ, s-a întors şi a zis a… «Eu mi le asum pe toate. Nu o să vă las pe niciunu’ aşa.» (Sursă: referat DNA)”.

În loc de generic

La 6 decembrie 2016, de Sfântul Nicolae, un bărbat de 60 de ani a fost găsit spânzurat într-o hală din comuna Slătioara. Era Gheorghe Buică, fost director al Companiei de Apă Olt până în 2010 şi fost vicepreședinte al Consiliului Județean Olt.

Medicii au spus că nu găsiseră urme de violență și că era vorba despre o sinucidere.

În presa locală, apropiații lui Buică au declarat că acesta devenise tot mai stresat după începerea anchetei în cazul Vâlcov. Cu puţin timp înainte, procurorii începuseră urmărirea penală și pe numele său.

Element important: denunțătorul lui Vâlcov, omul de afaceri Theodor Berna, s-a constituit parte vătămată în dosarul în care Sebastian Ghiță este judecat alături de foști șefi din Parchete. Berna l-a acuzat pe Ghiţă că i-ar fi cerut 500.000 de euro pentru televiziunea sa, „ca să nu aibă probleme”. 

Larisa Popa lucrează la un centru de înfrumusețare.

Fostul deputat PSD Daniel Bărbulescu, paznicul seifului lui Vâlcov, nu a mai candidat în 2016 pentru un nou mandat de parlamentar.

La finele lunii aprilie 2017, Înalta Curte l-a scos pe Darius Vâlcov de sub control judiciar.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€