Statuile vivante aduc "strigătele Parisului" în centrul Bucureștiului

Festivalul Statuilor Vivante. Fotografii: Lucian Muntean

Statuile au prins viață, ca în mitul lui Pygmalion, și au interacționat cu oamenii în grădina Casei Filipescu-Cesianu de pe Calea Victoriei.

Acest lucru a fost aievea, marți seară, sub privirile fascinate ale copiilor care participau la deschiderea Festivalului Internațional de Statui Vivante.

Festivalul a ajuns la ediția a VIII-a și se desfășoară până în 28 mai. Pe lângă Casa Filipescu-Cesianu, evenimentele sunt programate în patru locuri:

  • 24 mai, orele 18.00-22.00 – Grădina Cișmigiu;
  • 24-27 mai, orele 18.00-22.00 – Teatrul de Comedie din Centrul istoric;
  • 25-26 mai, orele 17.30-22.00 – Parcul Alexandru Ioan Cuza;
  • 27-28 mai, orele 17.30-22.00 – Parcul Herăstrău, la Roata Mare.

Organizatorul festivalului este Teatrul Masca, care împlinește 28 de ani de la înființare.

La această ediție sunt 40 de invitați din Spania, Portugalia, Macedonia, Olanda, Marea Britanie, Germania și Ucraina.

Actorii Teatrului Masca.

Actorul Mihai Mălaimare.

*

Deschiderea de marți seară a fost un spectacol în sine. La o astfel de ocazie e de la sine înțeles că toată lumea fotografiază, de la mic la mare. Surpriza a fost că și o statuie făcea poze, pe care le și scotea pe loc.

Gazda îi întâmpina pe vizitatori chiar la intrarea în curtea Casei. Pe cei neatenți îi stropea cu apă din sticla și paharele de pe tavă, spre amuzamentul privitorilor.

Albă ca Zăpada a fost înconjurată în permanență de pitici. La un moment dat, eram mai mulți de șapte. 🙂

În grădină, pe o platformă, Mademoiselle Perfume părea că e la parada modei. Cei care au îndrăznit să se apropie au putut testa parfumul actriței olandeze.

Întâlnirea cu statuile vivante le-a dat de gândit și unor viitori actori: "Vezi, se poate face teatru și fără să tocești rolurile pe de rost!..."

Statuile vivante care au deschis festivalul (galerie foto):

Fotograful olandez de la compania Levend Theater.
The Host, Gazda, de la compania Levend Theater, Olanda.
Albă ca Zăpada de la compania Levend Theater, Olanda.
Mademoiselle Perfume de la compania Levend Theater, Olanda.
Cuceritorul de inimi de la compania Levend Theater, Olanda.
Prințul fermecat de la compania Levend Theater, Olanda.
Zeița Agriculturii, de la compania Levend Theater, Olanda.
Îngerul păzitor de la compania Levend Theater, Olanda.
Manuscrito - Plinius cel Tânăr, interpretat de Francisco Aguado Añonuevo din Spania.
Mr. & Mrs. Chocolate: Helena Reis și Ana Torrie din Portugalia.

*

În a doua parte a serii de marți, actorii de la compania Artel MYTH din Ucraina au prezentat o serie de personaje inedite, unele inspirate din cultura țării lor, precum cazacul dârz sau familia de țărani cu "bărbatul cel brav și femeia sa delicată".

Actorii trupei Artel MYTH din Ucraina (galerie foto):

Bravul bărbat ucrainean și femeia sa delicată, o zi obișnuită din viața țăranilor ucraineni.
Cazacul, luptătorul îndârjit.
Zeița Concordia, apărătoarea păcii și amoniei.
Aladin Zburătorul lasă impresia că levitează.
Asistentul Guvernatorului, un personaj prietenos.
Domnul și doamna Abur, inspirați din estetica victoriană britanică.
B-Boy, street dancer-ul modern.
Yaroslavna, simbolul femeilor care au așteptat întoarcerea bărbaților din lupte.

*

Între 25 și 28 mai, Teatrul Masca va prezenta zilnic, în parcul Herăstrău, spectacolul cu statui vivante "Strigătele Parisului", care cuprinde poveștile a 16 comercianți stradali de odinioară:

Vânzătoarea de chibrituri – Anamaria Pîslaru, Vânzătoarea de broderii – Dora Iftode, Vânzătorul de orvietan – Valentin Mihalache, Vânzătorul de panglici – Sorin Dinculescu, Vânzătoarea de mături – Vera Brătfălean, Aprinzătoarea de felinare – Andreea Bănică, Vânzătoarea de ouă – Cristiana Savu, Cântăreața – Alina Bondoc, Vânzătorul de cutii – Ionuț Ghiorghe, Spălătoreasa – Alina Crăiță, Vânzătoarea de dulciuri – Laura Dumitrașcu Duică, Vânzătorul de tigăi – Mario Garcia, Vânzătoarea de pește – Cristina Panait, Modista – Maria Panainte, Plăpumăreasa – Daciana Voinescu, Vânzătorul de otravă pentru șobolani – Andrei Costin.

Spectacolul "Strigătele Parisului" (galerie foto):

Vânzătoarea de dulciuri – Laura Dumitrașcu Duică. Multă vreme necunoscut, apoi importat din Indii, zahărul a devenit un bun comun abia din secolul XV, când a început cultivarea trestiei de zahăr în Franța și Spania. În secolul XVIII erau denumite cu termenul de "confiture" cam tot ceea ce era dulce, gemuri, dulcețuri, jeleuri, marmalade, siropuri. La colț de stradă sau în magazinașe cochete, dulcele făcea parte din viața de zi cu zi a parizienilor.
Vânzătoarea de chibrituri – Anamaria Pîslaru. Era întâlnită la încrucișarea străzilor și oferea, pentru câteva parale, un pachet de chibrituri sau pietre de scăpărat. Tristă mai mereu, căci profitul era mic, șoptea uneori un refren la fel de nefericit ca propria-i privire: Chibrituri, chibrituri, poate cumpărăți / Încerc să trăiesc cu banii ce-mi dați. Chibrituri vă vând, chibrituri luați / Aprindeți-vă focul, luați, nu plecați!
Vânzătorul de orvietan – Valentin Mihalache. Cunoscut în tot Parisul, un oarecare Christophe Contugi făcea din micul său comerț un adevărat spectacol. Medicamentul pe care îl vindea și pe care îl botezase singur Orvietan ajuta la lecuirea tuturor bolilor din lume. "Am inventat cel mai bun leac / Nu-l are nimeni pe Pământ / Orvietanul nu e fleac / Vindecă tot, eu nu vă mint!".
Vânzătorul de otravă pentru șobolani – Andrei Costin. Urât, misterios însă, un om își purta pe străzile Parisului, ascunsă în sticluțe colorate, teribila otravă pentru nu mai puțin îngrozitorii șobolani care cutreierau orașul. Vânzările mergeau bine, atunci ca și acum șobolanii își vedeau de treaba lor, prea puțin sensibili la leacuri de acest fel. "Pentru șobolani cât vaca, o pisică nu e bună/ Doar otrava mea minune șobolanii ți-i adună".
Spălătoreasa – Alina Crăiță. O, ce figură pitorească pe malurile Senei! Nicăieri în lume nu se spălau atât de multe cămăși ca la Paris! Gureșe ca niște vrăbii, se certau cu trecătorii, iar când nu-i dovedeau cu vorba, își ridicau poalele!
Vânzătorul de tigăi – Mario Garcia. Uneori artizani recunoscuți, dar cel mai adesea niște cârpaci, colindau Franța vânzând și reparând tigăi și oale. Aveau un fluier cu care își însoțeau strigătele adesea cu două înțelesuri: Domnișoara strigă satul/ Că tigaia-ți s-a stricat /Iată, a venit băiatul/ Și repară tot ce-i spart!
Vânzătoarea de broderii – Dora Iftode. Dantela a cucerit Parisul încă din secolul XVI. În secolul XVII, Colbert, celebrul ministru de finanțe al lui Ludovic al XIV-lea, a salvat producția franceză, transformând-o într-o adevărată industrie. "La Paris poți fi sărac lipit, dar trebuie să ai mănuși, chiloți de mătase și dantele", scria Mercier. În Faubourg Saint Antoine, unde erau instalate, dantelăresele scriau cu degetele muzica firului de mătase.
Vânzătoarea de pește – Cristina Panait. Erau cunoscute în întreg Parisul ca fiind cele mai vulgare, bătăușe și slobode la gură. Peștele era însă o mâncare căutată, așa că lumea accepta că, fără vânzătoarele acestea îngrozitoare, n-ar fi avut nici pește și nici fructe de mare. Așadar, "hai la pește, măi!"
Vânzătoarea de mături – Vera Brătfălean. Mături, măturici și pămătufuri se plimbau pe străzile Parisului în căutarea celor care luptau cu praful și gunoiul. Strigătul celebru: mătura, mătuuuuuuuraaaaa, avea să fie cel mai longeviv, ajungând până în zilele noastre.
Aprinzătoarea de felinare – Andreea Bănică. În nopțile fără lună, străzile Parisului erau un adevărat coșmar. Au apărut întâi felinarele cu lumânări, apoi cele cu gaz, iar aprinzătorul de felinare era una dintre cele mai pitorești figuri pe care strada pariziană a cunoscut-o.
Actorii Teatrului Masca, în cadrul spectacolului “Strigătele Parisului“, cu poveștile comercianților stradali de altădată.

*

Actorii Teatrului Masca au susținut spectacole similare și în străinătate. În urmă cu 6 ani, de pildă, am avut ocazia să-i văd în Piazza Castello din centrul oraşului Torino.

Atunci au avut loc două reprezentaţii cu spectacolul Statuile, în regia lui Mihai Mălaimare, fost director al Teatrului.

Teatrul Masca la Torino (galerie foto):

Articol realizat cu sprijinul Muzeului Municipiului București.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează