
Foto: www.stocksnap.io
29/03/2017
O viață profundă este o viață bine trăită
Chiar dacă productivitatea ține mai mult de lucrurile pe care nu le faci, după ce ne eliberăm de povara emailurilor și notificărilor rămâne întrebarea: ce punem în loc? Ce merită să facem cu timpul și atenția pe care ni le luăm înapoi?
Cel mai bun răspuns pe care l-am găsit este cel propus de Cal Newport în cartea „Deep Work”, tradusă în românește sub titlul „Concentrat”. Cartea este o pledoarie pentru munca profundă, care „stoarce ultima picătură de valoare din capacitatea intelectuală” a fiecăruia.
Ipoteza lui Newport este că, într-o lume în care Internetul facilitează risipirea atenției, munca profundă devine tot mai rară și mai valoroasă, așa că „puținii oameni care cultivă această abilitate vor prospera”. Asta face munca profundă să fie un fel de super-putere a zilelor noastre.
Prin muncă profundă, Newport înțelege acea „stare de concentrare lipsită de perturbări, care împinge capacitățile cognitive până la limită”. Acest efort intelectual duce la inovație și la rezolvarea problemelor cu adevărat dificile.
Munca de înaltă calitate produsă = (Timp petrecut) x (Intensitatea concentrării).
Newport distinge munca profundă de cea superficială, adică trebăluiala care ne ține ocupați de-a lungul zilei.
Timpul nostru de lucru e ocupat de sarcini logistice, ședințe și emailuri, pentru că e mai ușor să ne aflăm în treabă, adică „să facem multe lucruri într-o manieră vizibilă”, decât să ne concentrăm asupra sarcinilor dificile pentru perioade lungi de timp.
După ce explică de ce munca profundă este esențială pentru oamenii care fac muncă intelectuală, Newport propune sfaturi concrete pentru integrarea acestui tip de efort mental în viața de zi cu zi.
Autorul pleacă de la premisa că abilitatea de a ne împinge mintea către limită este ca un mușchi care se atrofiază dacă nu este exersat, așa că primul pas este să ne facem timp pentru sesiuni zilnice de concentrare asupra problemelor importante.
Aceste perioade îndelungate de gândire neîntreruptă sunt imposibile dacă ne petrecem restul timpului într-o stare de „superficialitate frenetică”, lăsându-ne atenția să fie fragmentată de tot felul de mesaje și notificări.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
De aceea, Newport crede că avem nevoie de un program riguros, bazat pe ritualuri care facilitează munca profundă și care elimină, pe cât posibil, munca superficială.
Mai mult, el scrie că cei care-și prețuiesc atenția și puterea de concentrare vor fi nevoiți să ia măsuri care par radicale, cum ar fi renunțarea la social media.
În spiritul acestei rubrici, Newport scrie că „viața profundă nu este profitabilă doar economic, ci este, totodată, o viață bine trăită”.
Cei care au preocupări superficiale se simt frustrați de lipsa de însemnătate a activității lor. În schimb, cei care cultivă profunzimea intelectuală și își fac treaba cu măiestrie tind să se simtă împliniți nu doar în timpul orelor de lucru, ci și în afara lor.
Dacă aveți nevoie de un model pentru a vă organiza timpul de lucru, citiți cartea lui Cal Newport. Nu e pentru toată lumea, nu e genul obșnuit de self-help motivațional, dar este o carte edificatoare pentru aceia care, prin munca lor, vor să lase ceva în urmă.
De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)
Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște.
Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială
Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


