Secretul Silicon Valley: "Sunt oameni dispuşi să rişte tot pentru a-şi schimba radical viaţa"

Bianca Felseghi

Senior Editor

It’s ok to fail!
It’s ok to spread knowledge!

Nu-i nici o problemă să eşuezi!
Este bine să dai mai departe ce ştii!

Sunt două dintre crezurile a ceea ce numim Silicon Valley, acel loc de pe planetă care concentrează, de circa 100 de ani, o mare parte dintre cele mai creative minți ale omenirii.

De ce aici și nu în altă parte?

Aceasta este întrebarea de la care a plecat producătorul american Michael Schwartz în documentarul intitulat „Silicon Valley: The Untold Story” (Silicon Valley: Povestea nespusă),  difuzat în premieră pe canalul Discovery Science în luna martie.

Contactat de PressOne, Michael Schwartz a fost de acord să ne acorde un interviu pe Skype.

Din răspunsurile sale aflăm că atmosfera benefică din Silicon Valley are mult de-a face cu educația și cu investițiile guvernamentale.

Spre exemplu, absolvenţii Universității Stanford au fondat în ultimii ani circa 70.000 de companii, care oferă 5 milioane de joburi și au venituri totale de 2,7 de trilioane de dolari pe an.

Dar Silicon Valley înseamnă şi infrastructură, orașe, universități, cercetare. Pentru toate astea, pentru a se menţine lider mondial în tehnologie, statul american a alocat bugete uriaşe, fiind primul şi cel mai important angel investor.

În documentar apar, printre alții, Steve Wozniak (Apple), Kim Polese (Java), Jan Koum (Whatsapp), Narinder Kapany (Fibre Optics), Charlie Spork (Fairchild), Regis Mckenna, Gordon Moore (Intel), Keith Rabois (Pay Pal), Alan Kay și Bob Taylor (Xerox) − antreprenori care scriu un fel de istorie paralelă, în care prezentul e doar un moment ușor de trecut cu vederea.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Silicon Valley Trailer from Kikim Media on Vimeo.

*

− Ce se află în spatele acestei idei de a repovesti trecutul unei zone care prefigurează, prin excelență, viitorul?

Michael Schwartz: Am trăit în Silicon Valley toată viața, de la mijlocul anilor ’80. Soția mea, Kiki Kapany, care mi-este și parteneră în firma care a produs filmul, Kikim Media, a crescut aici, fiindcă tatăl ei a fost unul dintre primii antreprenori indieni din Silicon Valley.

El s-a mutat aici la sfârșitul anilor ’50, împreună cu familia sa. Noi producem documentare peste tot în lume și de multe ori trebuie să ne deplasăm în alte locuri, pentru filmări.

La un moment dat, după ce am finalizat un proiect, ne-am gândit ce să facem în continuare. Și atunci ne-a lovit: avem o poveste extraordinară chiar aici, la ușa noastră, și pe care nimeni n-a mai spus-o integral − povestea Silicon Valley.

Când și de ce tocmai acest loc a devenit atât de important, vital pentru inovație și antreprenoriat?

Am discutat şi cu unul dintre finanțatorii noștri, Alfred P. Sloan Foundation, care ne susține munca încă de prin anii ’90, și omul nostru de legătură ne-a spus că ar fi chiar timpul să se spună povestea Silicon Valley.

Conversația pe care am avut-o a lansat, de fapt, proiectul. Locuiam deja aici, aveam toate legăturile…

− Ați avut și informațiile de culise…

− Într-adevăr, într-o anumită măsură, soția mea, Kiki, a trăit din plin experiența din Silicon Valley.

− Cum se suprapune Silicon Valley peste visul american?

− E acel vis în care oricine poate deveni orice își dorește. Oameni care, în multe cazuri, n-au terminat nici facultatea reuşesc să conducă companii de succes, care le aduc o grămadă de bani.

Un procentaj semnificativ al populației de aici, din Silicon Valley, este format din imigranți.

Pentru aceștia, în special, e o călătorie în necunoscut, iar Silicon Valley este întruchiparea riscului. Sunt oameni dispuși să riște totul pentru a-și schimba radical viața, la fel cum se făcea atunci când America a trecut prin febra aurului.

− Am văzut în film că universitățile tehnice din SUA au avut o contribuție majoră în construirea propriu-zisă a acestui pol de tehnologie și inovație din California. În acest caz, visul american pare fundamentat mai degrabă pe educație, nu doar pe noroc și curaj.

− Într-adevăr, educația a fost întotdeauna decisivă. E o societate deschisă, care oferă oportunități, care nu discriminează pe bază de rasă sau sex, care le dă tuturor o șansă și îi ajută să-și îndeplinească visurile, oricare ar fi acestea.

− Cele mai mari investiții din Valley au fost făcute de structurile militare ale SUA. Aveți niște cifre?

− Nu avem cifre. Însă finanțarea din partea armatei și a guvernului a ocupat un loc central în evoluția Silicon Valley.

În multe privințe, guvernul și-a asumat un risc mult mai mare decât investitorii privați. Finanțarea guvernamentală a pavat drumul către descoperirea semiconductorilor din silicon și a industriilor care au decurs din această descoperire, fiindcă inițial au fost folosiți în construirea rachetelor și a altor tipuri de armament.

Unul dintre cei pe care i-am intervievat pentru film vorbește despre cum a fost finanțată cercetarea primelor adaptoare.

Guvernul nu a fost doar un client când s-au făcut primii pași în dezvoltarea Silicon Valley, ci a pompat bani în cercetarea și inovarea din universități. Uitați-vă la universitatea Stanford.

− Cercetarea care se face în Silicon Valley mai are legătură cu NASA și cu idealul de cucerire a spațiului? Industriile civile sunt acum mai importante decât cele militarizate?

− În trecut, în Silicon Valley se produceau o grămadă de componente hard. Apple este, totuși, o companie de hardware. Dar întreaga industrie a evoluat înspre software.

Aș zice că întreaga Vale a migrat înspre un fel de producție destinată consumatorilor, înspre conectivitate. Deci, banii veniţi de la guvern şi banii NASA sunt încă importanți, dar nu într-o măsură semnificativă, cum era înainte.

Imagine din 1966. Narinder Kapany, supranumit „Tatăl fibrei optice”, este cel din mijloc, cu turban. Foto: Rabinow Jacob, National Institute of Standards and Technology

− Vă propun să ne schițați câteva portrete ale unora dintre personalităţile din Silicon Valley cu care v-ați întâlnit. Și aș începe cu Narinder Kapany.

− E un gigant în multe privințe. Munca lui a fost, cum știți, în direcția a ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind fibra optică.

La o vârstă destul de tânără, a devenit sceptic cu privire la o afirmație a unuia dintre profesorii săi, și anume că lumina nu poate fi îndoită, și a vrut să demonstreze că nu e adevărat.

Practic, a revoluționat instrumentele de endoscopie, felul în care cercetăm înăuntrul corpului nostru.

A făcut facultatea la Londra și este un bun exemplu pentru o persoană care vine în America cu idei bune și cu o imaginație bogată. În final, el a determinat o revoluție în telecomunicații.

Kapany a rămas un om de știință. Dar este și un umanist, e multidimensional, nu-l interesează doar tehnologia. Fiind de religie Sikh, vrea ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă acest gen de educație.

− Dar Steve Wozniak?

− Woz e tot o figură legendară, a fost cumva creierul din spatele Apple și cel care a construit propriu-zis computerul.

Steve Jobs a fost mai curând geniul de marketing. Woz e tipul de om care probabil n-ar fi fost în stare să facă ceea ce și-a propus dacă n-ar fi locuit aici, în Silicon Valley, fiindcă n-ar fi putut să facă rost de componentele de care avea nevoie: tatăl lui, care lucra la Lockheed, i le aducea acasă, fiindcă nu mai erau folosite și se aruncau.

Woz nu-și dorea să fondeze o companie, voia să lucreze la Hewlett Packard, dar ei n-au fost interesați de computerele Apple.

Woz a încercat să îi convingă de vreo cinci ori și abia pe urmă, când a fost din nou refuzat, a hotărât că e cazul să se descurce singur.

− Puteți să-i faceţi un scurt portret și lui Charlie Spork?

− E genul de personaj epic. A fost implicat în câteva dintre primele companii fondate în Vale, e cunoscut ca fiind un tip direct, care îți spune în față ce are de spus.

A fost o sursă de inspirație pentru mulți dintre cei care au venit aici.

− V-au refuzat CEO importanți din Silicon Valley?

− Ne-au refuzat mulți oameni. O doamnă chiar ne-a răspuns că e prea ocupată să se gândească la viitor, așa încât nu-și permite să-și reamintească trecutul.

Dar au fost și alții, cum e tânărul Jan Koum de la Whatsapp, care nu mai apăruse niciodată într-un interviu televizat, iar discuţia cu el s-a dovedit una dintre cele mai interesante întâlniri.

Steve Wozniak.

− Mulți dintre cei pe care i-ați intervievat spun că în Silicon Valley există un senzaţie de serendipity, că orice se poate întâmpla în fiecare moment. Ne puteți descrie această senzație?

− Nu e ceva ce se simte în fiecare zi, asta e sigur! Iar atunci când lărgești cadrul, sunt foarte dese cazurile în care oamenii nu reușesc să vadă ideile bune care sunt chiar sub nasul lor.

De exemplu, atunci când a fost lansat internetul, toți au crezut că televiziunea va fi cel mai important mediu în materie de comunicare.

Nimeni nu era interesat să investească în internet. La început, aproape tuturor le-a scăpat această viziune.

La fel și cu cazul Jobs-Wozniak, mulți n-au fost interesați, nici chiar Bushnell, care făcuse un imperiu din jocurile video și a ratat șansa de a deține o treime din Apple pentru 50.000 de dolari.

Credeau că e o investiție proastă, văzându-i pe cei doi nearanjați, nespălați, cu bărbi. Uitându-se la ei, nu vedeau Apple așa cum arată astăzi.

Atari s-a născut fiindcă firma Bushnell voia să verifice abilitățile unuia dintre noii săi angajați, căruia i-a dat o sarcină să facă un joculeţ.

După ce l-a făcut, și-au dat seama că e foarte simpatic și l-au pus într-o cutie. A devenit atât de popular, încât au înțeles că e un produs nou, dar care nu fusese niciodată proiectat să fie aşa ceva.

Nu aceasta fusese intenția, să vină cu ceva care va influența o parte a industriei. Cam despre asta e vorba cu serendipity.

− În Europa, în general, și în România, în particular, una dintre cele mai mari probleme, atât în administrație, cât și în sectorul de investiții, este birocrația. Există birocrație în Silicon Valley?

− Hm… există, dar nu prea. Companiile au o mare libertate de acțiune.

Acum, când se discută despre ce a stricat Facebook, se vorbește despre importanța de a reglementa anumite lucruri pentru a putea controla consecințele pe care tehnologia le produce asupra vieților noastre.

− Este comunitatea din Silicon Valley preocupată de ceea ce a mers prost cu Facebook, cu Cambridge Analytica și cu breșele de securitate?

− Da, sigur, mulți sunt foarte îngrijorați, fiindcă pagubele aduse democrației sunt mari. Dar Silicon Valley nu e o entitate în sine, nu putem generaliza.

Mulți sunt foarte îngrijorați. Și foarte mulți încearcă să își dea seama cum să corecteze aceste erori, aceste consecințe. Dar e complicat. E o dezbatere în toi.

Ar trebui să i se permită guvernului să reglementeze felul în care giganți ca Facebook sau Google colectează datele utilizatorilor și le folosesc în interes propriu?

Majoritatea sunt de acord că ar trebui să fie reguli mai stricte în acest sens, mai ales pentru că Zuckerberg a încercat în repetate rânduri să minimalizeze impactul.

− Ce reacţii ați primit după difuzarea documentarului pe Discovery?

− Toți cei care l-au urmărit ne-au complimentat. Discovery ne-a anunțat că urmează să-l difuzeze în toată lumea, așa că sperăm că va fi văzut și în România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€