Secretele bine păstrate ale conflictului israeliano-palestinian

Daniel Iftene

Redactor

Inside the Mossad (documentar, serie, 2018). Regie: Duki Dror; scenariu și documentare: Yossi Melman; montaj: Dror Yaakobovitz; imagine: Ron Katzenelson. Distribuit de Netflix.

Jurnalele din Oslo (documentar, 2018). Regie: Mor Loushy, Daniel Sivan; imagine: Alex Margineanu, Avner Shahaf. Distribuit de HBO.

*

Dacă am parafraza descrierea Orientului Mijlociu făcută de unul dintre foștii directori ai Mossad, ar trebui să ne gândim la evenimente și locuri pe care scenariștii de la Hollywood nici măcar nu și le pot imagina.

Două documentare lansate recent și în România ne poartă dincolo de ușile închise în spatele cărora s-a jucat nu doar istoria recentă a Orientului Mijlociu, ci chiar a lumii.

Pentru Mossad și, în general, pentru activitatea serviciilor secrete israeliene există o fascinație provenită din imaginea agenților care nu lucrează „după reguli” − imagine creată în urma unor evenimente cu ecou major în spațiul internațional.

De la celebra răpire a lui Adolf Eichmann din Argentina sau asasinarea celor ce au pus la cale atacul terorist de la München (1972) și până la consultanța oferită unor lideri politici controversați, Mossadul a oferit multiple subiecte de investigație.

Astfel se justifică și propunerea pe care Netflix i-a făcut-o regizorului Duki Dror de a-și transforma documentarul „The Mossad: Imperfect Spies” în patru episoade de câte o oră care să abordeze câteva dintre cele mai controversate momente din istoria agenției israeliene.

Regizorul are acces la foști și actuali directori și ofițeri operativi ai Mossad, cărora le cere să vorbească despre operațiuni spectaculoase ori despre metodele de recrutare a informatorilor.

Multe dintre poveștile celor intervievați pot deveni scenarii de film − așa cum e, de exemplu, experiența a doi agenți plasați în Cairo ca soț și soție, obligați să-și joace rolurile deși inițial nu aveau nimic în comun, sau cei 10 ani ai misiunii prin care Mossad a transportat în Israel mii de evrei etiopieni, sub acoperirea unei stațiuni sudaneze pentru turiști pasionați de scufundări.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

La fel ca în cazul altor documentare despre servicii secrete, și această serie stârnește suspiciunea că informațiile pe care le afli sunt cel puțin parțiale.

Cu toate acestea, Duki Dror reușește să arunce fascicule de lumină peste istoria acestei organizații extrem de influente.

Istorica strângere de mână dintre premierul israelian Yitzhak Rabin și liderul palestinian Yasser Arafat, care a avut loc pe peluza Casei Albe, sub privirile președintelui Bill Clinton, în septembrie 1993.

*

Conflictul israeliano-palestinian este și subiectul „Jurnalelor din Oslo” (The Oslo Diaries) − documentar selectat în competiția de profil de la ediția 2018 a festivalului Sundance.

Filmul are ca punct nodal acordul de pace semnat în 1993 de premierul Yitzhak Rabin și de liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat.

Folosind interviuri, material de arhivă și fragmente de jurnal, autorii pornesc de la primele întâlniri desfășurate în capitala Norvegiei, trec prin negocierile dure și asumarea publică a acordului, pe peluza Casei Albe, sfârșind cu asasinarea lui Rabin, în 1995.

Împreună cu care, cum anticipa Arafat însuși, întregul proiect avea să fie ucis.

Tonul pesimist e susținut nu doar de vocile celor implicați și de cele peste 16.000 de vieți care s-au pierdut după distrugerea acordului, ci și prin imaginile foarte directe alese de realizatorii documentarului − asasinate, atentate și atacuri − cu a căror realitate cutremurătoare nu poate rivaliza niciun creator de ficțiune de la Hollywood sau din altă parte.

Offscreen

→ Regizorul iranian Asghar Farhadi deține prestigiul de a fi câștigat de două ori Oscarul pentru cel mai bun film străin, cu două povești puternice care vorbesc despre cupluri aflate în criză: „A Separation” (2011) și „The Salesman” (2016).

Cu „Toată lumea știe” (Everybody Knows), cel mai recent film al său, Farhadi mută acțiunea în Spania, unde Laura (Penélope Cruz) se întoarce, alături de cei doi copii ai săi, pentru nunta surorii sale mai mici.

Atmosfera festivă e răsturnată de răpirea fiicei Laurei, ceea ce declanșează un vârtej de suspiciuni și dezgroapă tensiuni pe care, așa cum spune și titlul, toată lumea le cunoștea, dar nimeni nu le punea în cuvinte.

Însă nu povestea dă forță filmului, ci distribuția, în care se remarcă Javier Bardem, în rolul fostului iubit al Laurei. Deși nu este de nivelul celor două producții premiate cu Oscar, „Toată lumea știe” este premiera „de văzut” în cinematografe, în această săptămână.

→ Pe o piață dominată de americani, animația franco-belgiană „Zombillénium” promitea că poate da naștere unei întregi serii.

O recomandau coborârea într-un parc de distracții francizat de diavol însuși, în care schelete, zombi și vârcolaci sunt exploatați pentru profitul financiar al patronului, și stilul punk-rock pe care l-au ales creatorii, Arthur de Pins și Alexis Ducord, fidel seriei de benzi desenate semnate de cel dintâi.

Totul se învârte în jurul lui Hector, care se trezește în viața de apoi în chip de demon, prizonier în acest parc de distracții aflat în mijlocul lumii oamenilor.

El trebuie să ajute la unirea „clasei muncitoare” împotriva noii conduceri − așa că, în spatele unei povești pentru copii și adolescenți, autorii abordează relațiile de muncă în lumea contemporană, ceea ce face filmul mult mai consistent. Din această lună, „Zombillénium” poate fi vizionat în România pe HBO Go.

→ Exact în această perioadă a anului, dar acum mai bine de un secol, se năștea una dintre cele mai importante figuri ale cinematografiei: Vagabondul lui Charlie Chaplin.

Lansate în 7 și 9 februarie 1914, două filme deschideau drumul acestui personaj care avea să fascineze prin naivitatea, generozitatea și încrederea lui parcă nezdruncinată în tot ce e mai bun în om.

În primul dintre ele, „Kid’s Auto Race”, Charlot se dădea în spectacol în fața unei echipe de filmare care încerca să înregistreze o competiție de automobile.

În ciuda tuturor eforturilor de a-l îndepărta din cadru, personajul revenea cu încăpățânare și încerca să creeze mișcări și situații care să-l scoată în evidență.

În cel de-al doilea scurtmetraj lansat în februarie 1914 − „Mabel’s Strange Predicament” (Necazurile lui Mabel), același personaj, de data aceasta atins de aburii alcoolului, arunca o nefericită femeie sub patul unui bărbat căsătorit.

De aici tot felul de complicații și de urmăriri specifice comediei mute, pe care geniul lui Chaplin a marcat-o decisiv.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€