Secretele bine păstrate ale conflictului israeliano-palestinian

Inside the Mossad (documentar, serie, 2018). Regie: Duki Dror; scenariu și documentare: Yossi Melman; montaj: Dror Yaakobovitz; imagine: Ron Katzenelson. Distribuit de Netflix.

Jurnalele din Oslo (documentar, 2018). Regie: Mor Loushy, Daniel Sivan; imagine: Alex Margineanu, Avner Shahaf. Distribuit de HBO.

*

Dacă am parafraza descrierea Orientului Mijlociu făcută de unul dintre foștii directori ai Mossad, ar trebui să ne gândim la evenimente și locuri pe care scenariștii de la Hollywood nici măcar nu și le pot imagina.

Două documentare lansate recent și în România ne poartă dincolo de ușile închise în spatele cărora s-a jucat nu doar istoria recentă a Orientului Mijlociu, ci chiar a lumii.

Pentru Mossad și, în general, pentru activitatea serviciilor secrete israeliene există o fascinație provenită din imaginea agenților care nu lucrează “după reguli” − imagine creată în urma unor evenimente cu ecou major în spațiul internațional.

De la celebra răpire a lui Adolf Eichmann din Argentina sau asasinarea celor ce au pus la cale atacul terorist de la München (1972) și până la consultanța oferită unor lideri politici controversați, Mossadul a oferit multiple subiecte de investigație.

Astfel se justifică și propunerea pe care Netflix i-a făcut-o regizorului Duki Dror de a-și transforma documentarul “The Mossad: Imperfect Spies” în patru episoade de câte o oră care să abordeze câteva dintre cele mai controversate momente din istoria agenției israeliene.

Regizorul are acces la foști și actuali directori și ofițeri operativi ai Mossad, cărora le cere să vorbească despre operațiuni spectaculoase ori despre metodele de recrutare a informatorilor.

Multe dintre poveștile celor intervievați pot deveni scenarii de film − așa cum e, de exemplu, experiența a doi agenți plasați în Cairo ca soț și soție, obligați să-și joace rolurile deși inițial nu aveau nimic în comun, sau cei 10 ani ai misiunii prin care Mossad a transportat în Israel mii de evrei etiopieni, sub acoperirea unei stațiuni sudaneze pentru turiști pasionați de scufundări.

La fel ca în cazul altor documentare despre servicii secrete, și această serie stârnește suspiciunea că informațiile pe care le afli sunt cel puțin parțiale.

Cu toate acestea, Duki Dror reușește să arunce fascicule de lumină peste istoria acestei organizații extrem de influente.

Istorica strângere de mână dintre premierul israelian Yitzhak Rabin și liderul palestinian Yasser Arafat, care a avut loc pe peluza Casei Albe, sub privirile președintelui Bill Clinton, în septembrie 1993.

*

Conflictul israeliano-palestinian este și subiectul “Jurnalelor din Oslo” (The Oslo Diaries) − documentar selectat în competiția de profil de la ediția 2018 a festivalului Sundance.

Filmul are ca punct nodal acordul de pace semnat în 1993 de premierul Yitzhak Rabin și de liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat.

Folosind interviuri, material de arhivă și fragmente de jurnal, autorii pornesc de la primele întâlniri desfășurate în capitala Norvegiei, trec prin negocierile dure și asumarea publică a acordului, pe peluza Casei Albe, sfârșind cu asasinarea lui Rabin, în 1995.

Împreună cu care, cum anticipa Arafat însuși, întregul proiect avea să fie ucis.

Tonul pesimist e susținut nu doar de vocile celor implicați și de cele peste 16.000 de vieți care s-au pierdut după distrugerea acordului, ci și prin imaginile foarte directe alese de realizatorii documentarului − asasinate, atentate și atacuri − cu a căror realitate cutremurătoare nu poate rivaliza niciun creator de ficțiune de la Hollywood sau din altă parte.

Offscreen

Regizorul iranian Asghar Farhadi deține prestigiul de a fi câștigat de două ori Oscarul pentru cel mai bun film străin, cu două povești puternice care vorbesc despre cupluri aflate în criză: “A Separation” (2011) și “The Salesman” (2016).

Cu “Toată lumea știe” (Everybody Knows), cel mai recent film al său, Farhadi mută acțiunea în Spania, unde Laura (Penélope Cruz) se întoarce, alături de cei doi copii ai săi, pentru nunta surorii sale mai mici.

Atmosfera festivă e răsturnată de răpirea fiicei Laurei, ceea ce declanșează un vârtej de suspiciuni și dezgroapă tensiuni pe care, așa cum spune și titlul, toată lumea le cunoștea, dar nimeni nu le punea în cuvinte.

Însă nu povestea dă forță filmului, ci distribuția, în care se remarcă Javier Bardem, în rolul fostului iubit al Laurei. Deși nu este de nivelul celor două producții premiate cu Oscar, “Toată lumea știe” este premiera “de văzut” în cinematografe, în această săptămână.

Pe o piață dominată de americani, animația franco-belgiană “Zombillénium” promitea că poate da naștere unei întregi serii.

O recomandau coborârea într-un parc de distracții francizat de diavol însuși, în care schelete, zombi și vârcolaci sunt exploatați pentru profitul financiar al patronului, și stilul punk-rock pe care l-au ales creatorii, Arthur de Pins și Alexis Ducord, fidel seriei de benzi desenate semnate de cel dintâi.

Totul se învârte în jurul lui Hector, care se trezește în viața de apoi în chip de demon, prizonier în acest parc de distracții aflat în mijlocul lumii oamenilor.

El trebuie să ajute la unirea “clasei muncitoare” împotriva noii conduceri − așa că, în spatele unei povești pentru copii și adolescenți, autorii abordează relațiile de muncă în lumea contemporană, ceea ce face filmul mult mai consistent. Din această lună, “Zombillénium” poate fi vizionat în România pe HBO Go.

Exact în această perioadă a anului, dar acum mai bine de un secol, se năștea una dintre cele mai importante figuri ale cinematografiei: Vagabondul lui Charlie Chaplin.

Lansate în 7 și 9 februarie 1914, două filme deschideau drumul acestui personaj care avea să fascineze prin naivitatea, generozitatea și încrederea lui parcă nezdruncinată în tot ce e mai bun în om.

În primul dintre ele, “Kid’s Auto Race”, Charlot se dădea în spectacol în fața unei echipe de filmare care încerca să înregistreze o competiție de automobile.

În ciuda tuturor eforturilor de a-l îndepărta din cadru, personajul revenea cu încăpățânare și încerca să creeze mișcări și situații care să-l scoată în evidență.

În cel de-al doilea scurtmetraj lansat în februarie 1914 − “Mabel’s Strange Predicament” (Necazurile lui Mabel), același personaj, de data aceasta atins de aburii alcoolului, arunca o nefericită femeie sub patul unui bărbat căsătorit.

De aici tot felul de complicații și de urmăriri specifice comediei mute, pe care geniul lui Chaplin a marcat-o decisiv.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...