Sculptorul de fructe

Valentin Șchiopu

Redactor

– Hernie de disc, varice, te interesează?

– Păi nu prea.

– Vrei să-ți vezi familia mai mult în poze?

…

– În cazul ăsta, nu te apuca de bucătărie.

E sfatul pe care Sebastian Bătinaș li-l dă tinerilor care vor să lucreze în acest domeniu competitiv. Le înșiră bolile profesionale și le explică ritmul de lucru la care se vor înhăma.

Dacă spaima nu se instalează imediat, atunci trece la alte detalii.

La 14 ani, Bătinaș voia să se angajeze ca picolo într-un hotel din Cluj. Mult mai târziu, după ce fabricase mobilă timp de vreo două decenii, a ajuns în bucătăria unui hotel de patru stele din orașul Harrogate, aflat în comitatul Yorkshire din nordul Angliei. Avea deja aproape 40 de ani.

În paralel, își perfecționase tehnica de fruit and vegetable carving (sculptură în fructe și legume). Se inspirase de la maeștri thailandezi și de oriunde găsise tutoriale și sfaturi practice.

Recent, Sebastian Bătinaș s-a întors în România pentru a pune bazele unei școli în domeniu.

Încercase și înainte să plece în Anglia. Atunci i s-a cerut să facă un curs în urma căruia să obțină calitatea de formator. Când l-a terminat, i s-a cerut diploma de absolvire a unei facultăți.

Odă năframelor izbăvitoare. Poienile Izei, Maramureș.

Această absurditate conștientizată acut, în fapt un privilegiu rezervat exclusiv oamenilor, putea fi combătută doar printr-o rece luciditate care ne-ar fi trimis pe toți înapoi în paturile calde. Sau acasă. Să ne vedem de copii și de treburi serioase. Doar că noi nu ne adunaserăm în Maramureș pentru o săptămână întreagă să fim lucizi și raționali, ci ca să rupem orice normă, să fim creativi și nebuni și mai ales, să îmbrățișăm absurdul întregii provocări cu o suspectă pasiune.

Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?

„«Doamnă, eu sculptez pepeni, pentru ce îmi cereți facultate?» Asta e o problemă acasă, faptul că totul e complicat și că nimeni nu e dispus să-ți ușureze existența, ba dimpotrivă”.

Clienții hotelului din Yorkshire îi admirau aranjamantele. Amazing, amazing, amazing, era succesiunea de cuvinte care-l amuza. Altfel, Bătinaș spune că britanicii știu să se bucure de orice lucru, oricât de neînsemnat. Și știu s-o și arate.

Programul lui de lucru era cumplit. 5 zile pe săptămână, cel puțin 10 ore pe zi. Stabilimentul la care lucra avea în medie 300 de clienți.

Era relaxat când în bucătărie munceau 12 oameni, dar, de obicei, făceau toată munca într-o echipă de 6-7.

„E o muncă frumoasă. Cine are pasiunea asta merită să-și acorde o șansă și să meargă afară să vadă cum se întâmplă lucrurile.

În același timp, trebuie să aibă o sănătate de fier și să-și permită să renunțe la familie și la multe altele.

Lucram cu bucătari din Cehia, Ungaria, Polonia, Marea Britanie…O lume pestriță, în care fiecare încerca să fie la înălțime. Am înțeles că lucrul în echipă e cel mai important”, povestește Bătinaș.

Momentele tensionate le tranșa simplu. La un moment dat, unul dintre colegi a început să urle la el. Ieșirea era nejustificată. Sebastian l-a invitat la o discuție în camera frigorifică.

– Știi, eu vin dintr-un sistem și dintr-o țară în care oamenii urlă mereu unii la alții. Nu mai suport lucrurile astea. Dacă nu înțeleg din prima ce vrei, poți repeta. Dacă se întâmplă și a treia oară, da, s-ar putea să fie necesar să ridici tonul. Dar, până atunci…

– Și de ce purtăm această discuție în camera frigorifică?

– Ca să ții minte.

La 45 de ani, Sebi a revenit la Cluj. Vrea să împărtășească din experiența lui. L-a emoționat un mesaj pe Facebook. Un puști de 12 ani l-a abordat să-i ceară sfaturi despre cum se fac prăjiturile. Schimbă mesaje de doi ani.

„E impresionant. Puștiul îmi trimite mereu poze cu ceea ce face. Tinerii au nevoie de ghidaj. Poate că nouă ne-a lipsit. Eu aveam 18 ani la Revoluție. Am ieșit în stradă cu speranța că schimbarea se poate produce cu adevărat. Poate că noua generație va izbuti”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€