Aranjament cu fructe sculptate realizat de Sebastian Bătinaș. Foto: Cristi Vescan

Aranjament cu fructe sculptate realizat de Sebastian Bătinaș. Foto: Cristi Vescan
12/05/2017
Sculptorul de fructe
– Hernie de disc, varice, te interesează?
– Păi nu prea.
– Vrei să-ți vezi familia mai mult în poze?
…
– În cazul ăsta, nu te apuca de bucătărie.
E sfatul pe care Sebastian Bătinaș li-l dă tinerilor care vor să lucreze în acest domeniu competitiv. Le înșiră bolile profesionale și le explică ritmul de lucru la care se vor înhăma.
Dacă spaima nu se instalează imediat, atunci trece la alte detalii.
La 14 ani, Bătinaș voia să se angajeze ca picolo într-un hotel din Cluj. Mult mai târziu, după ce fabricase mobilă timp de vreo două decenii, a ajuns în bucătăria unui hotel de patru stele din orașul Harrogate, aflat în comitatul Yorkshire din nordul Angliei. Avea deja aproape 40 de ani.
În paralel, își perfecționase tehnica de fruit and vegetable carving (sculptură în fructe și legume). Se inspirase de la maeștri thailandezi și de oriunde găsise tutoriale și sfaturi practice.
Recent, Sebastian Bătinaș s-a întors în România pentru a pune bazele unei școli în domeniu.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Încercase și înainte să plece în Anglia. Atunci i s-a cerut să facă un curs în urma căruia să obțină calitatea de formator. Când l-a terminat, i s-a cerut diploma de absolvire a unei facultăți.
„«Doamnă, eu sculptez pepeni, pentru ce îmi cereți facultate?» Asta e o problemă acasă, faptul că totul e complicat și că nimeni nu e dispus să-ți ușureze existența, ba dimpotrivă”.
Clienții hotelului din Yorkshire îi admirau aranjamantele. Amazing, amazing, amazing, era succesiunea de cuvinte care-l amuza. Altfel, Bătinaș spune că britanicii știu să se bucure de orice lucru, oricât de neînsemnat. Și știu s-o și arate.
Programul lui de lucru era cumplit. 5 zile pe săptămână, cel puțin 10 ore pe zi. Stabilimentul la care lucra avea în medie 300 de clienți.
„Nu merge așa”. Cum a ajuns România în criză energetică și ce trebuie să facă statul român până la vară, ca să evite o situație similară
Întărirea rețelei, grăbirea investițiilor în capacitățile de stocare, contorizarea inteligentă, dar mai ales curajul de a face loc rapid investițiilor în capacități noi de energie alternativă - doar câteva dintre soluțiile pe care statul român le ignoră. De ce?
5G+ la metrou: de ce internetul mai rapid înseamnă, de fapt, mai mult timp pentru tine (P)
Odată cu beneficiile 5G, drumul cu metroul devine, în sfârșit, timpul acela pe care îl poți folosi exact cum îți dorești. Iar într-un oraș în care suntem aproape mereu pe fugă, câteva minute în care faci ce-ți place sunt suficiente cât să-ți schimbe starea de spirit și să ajungi la destinație puțin mai relaxat.
Era relaxat când în bucătărie munceau 12 oameni, dar, de obicei, făceau toată munca într-o echipă de 6-7.
„E o muncă frumoasă. Cine are pasiunea asta merită să-și acorde o șansă și să meargă afară să vadă cum se întâmplă lucrurile.
În același timp, trebuie să aibă o sănătate de fier și să-și permită să renunțe la familie și la multe altele.
Lucram cu bucătari din Cehia, Ungaria, Polonia, Marea Britanie…O lume pestriță, în care fiecare încerca să fie la înălțime. Am înțeles că lucrul în echipă e cel mai important”, povestește Bătinaș.
Momentele tensionate le tranșa simplu. La un moment dat, unul dintre colegi a început să urle la el. Ieșirea era nejustificată. Sebastian l-a invitat la o discuție în camera frigorifică.
– Știi, eu vin dintr-un sistem și dintr-o țară în care oamenii urlă mereu unii la alții. Nu mai suport lucrurile astea. Dacă nu înțeleg din prima ce vrei, poți repeta. Dacă se întâmplă și a treia oară, da, s-ar putea să fie necesar să ridici tonul. Dar, până atunci…
– Și de ce purtăm această discuție în camera frigorifică?
– Ca să ții minte.
La 45 de ani, Sebi a revenit la Cluj. Vrea să împărtășească din experiența lui. L-a emoționat un mesaj pe Facebook. Un puști de 12 ani l-a abordat să-i ceară sfaturi despre cum se fac prăjiturile. Schimbă mesaje de doi ani.
„E impresionant. Puștiul îmi trimite mereu poze cu ceea ce face. Tinerii au nevoie de ghidaj. Poate că nouă ne-a lipsit. Eu aveam 18 ani la Revoluție. Am ieșit în stradă cu speranța că schimbarea se poate produce cu adevărat. Poate că noua generație va izbuti”.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this



