Suntem, la nivel declarativ, campioni la vaccinare și la creșterea nivelului de trai. După un start lansat în campania de imunizare, am obosit puțin și am alunecat spre coada clasamentului țărilor membre U.E., alături de bulgari. Premierul Florin Cîțu e plecat în turneu electoral prin țară, unde poartă deja bătălia pentru șefia PNL. E prezentat în toate știrile ca un star rock, în comparație cu „lăutarul politic” Ludovic Orban.

Prim-ministrul face afirmații simpatice. „Obiectivul meu nu este de a vaccina cât mai multe persoane, obiectivul meu este de a depăși pandemia. Iar pandemia o depășim prin vaccinare. Azi avem rezultate bune pentru că am avut o campanie de vaccinare de succes”, a spus Cîțu la Alba Iulia.

Campania de vaccinare pare să fi eșuat în mediul rural. Și „mareșalul” Valeriu Gheorghiță s-a încruntat, iar efectul imediat a fost explozia numărului programărilor la saloanele de pensat. Coordonatorul campaniei naționale de vaccinare nu crede că a avut loc „o inhibare a apetitului pentru vaccinare”, ci doar că am ajuns la „segmentul populațional ezitant”.

„Orașul vaccinează satul” e noua strategie propusă de Gheorghiță. Va fi pusă în practică de „personalul vaccinator” din centrele urbane, obligat să meargă săptămânal prin sate să convingă oamenii că vaccinul e bun.

I-am luat-o puțin înainte, să pregătim terenul.

Am ales Cămârzana, localitate de frontieră din județul Satu Mare, care conduce topul comunelor codașe la vaccinare.

În cinci luni, în Cămârzana doar 10 săteni și-au manifestat încrederea în recomandările comunității științifice. Aici, medicul din sat e sceptic în legătură cu eficiența vaccinului și mai așteaptă, primarul nu vrea să-și pună în pericol oamenii și mai așteaptă, iar majoritatea oamenilor sunt în vârstă și nu mai așteaptă nimic.

Covidul nu mai reprezintă o amenințare reală. O îngrijorare serioasă e legată de instalarea unor antene-relee în comună. E drept că au adus „interneturile” și un semnal mai viguros, dar sunt suspiciuni că ar și interfera cu gândurile curate ale cămârzenilor, instalându-le în schimb migrene și tulburări ale somnului.

Să-i cunoaștem așadar pe câțiva dintre oamenii Țării Oașului.

Intrarea în comuna Cămârzana din Țara Oașului Foto: Raul Ștef

Dacă ai agăța harta în cui, în dreptul localității Cămârzana, aceasta ar sta puțin câș. României i-ar cădea clopul oșenesc și ar lăsa să se vadă implantul „occidental”. Primele imagini pe care le-a înregistrat retina oșenilor plecați la muncă în Franța, Italia sau în Anglia se regăsesc acum în arhitectura locului.

De ce n-ai aduce un Sacré-Cœur la Cămârzana și de ce n-ai și locui într-unul? Ar putea fi considerată o extravaganță să ai pictate pe tavanul dormitorului imagini din Capela Sixtină? Mona Lisa, în bucătărie, deasupra prăjitorului de pâine? De ce nu?!

La Certeze, Bixad, Târșolț sau Cămârzana, betonierele stau înșirate la tot pasul ca niște mașinării infernale de război. Din încleștarea lor, pe amorsa îngâmfării și invidiei sincere între vecini, s-a ridicat acest imperiu al kitsch-ului. Construcții uriașe, prevăzute cu trei băi, dar în care te speli la lighean pentru că încă n-a ajuns rețeaua de apă-canal.

În Cămârzana, gardurile și porțile din inox te fac să clipești mai des. Tu, călătorule, pleacă privirea în fața măreției Țării Oașului! Casele bătrânești sunt strivite de umbra palatelor ce au crescut lângă ele.

Acestea din urmă stau goale. Tinerii sunt plecați și le deschid doar când vin în concediu, o lună pe an. Acesta să fie blestemul oșenilor, să pregătească un viitor mereu amânat, acela al întoarcerii acasă? Pandemia a reîntregit multe familii pentru o perioadă mai lungă de timp, dar ridicarea restricțiilor a risipit acel împreună provizoriu.

Casă din Cămârzana Foto: Raul Ștef
Cămârzana. Foto: Raul Ștef

Bătrânii rămași singuri acasă întorc fânul. E jumătatea lui iunie, la amiază, iar căldura te face să-ți dorești să fii în altă parte. Pe terasa magazinului mixt din sat, de exemplu, numit Cămara Zânelor, unde pe umbreluțe e o îmbietoare dar nepotrivită lozincă: Răcorește bărbatul!

Nepotrivită pentru că bărbatul e mai puțin prezent la muncile câmpului și în structura pe sexe a populației Cămârzanei. „E-un sat de văduve”, ni se spune la intrarea în comună. O bunică stă sprijinită în greblă și de imperativul absolut „e musai că trăbă făcut”.

Primim rapid un raport despre starea de fapt. Vaccinul a împărțit lumea din sat, în sensul că sunt unii care se mai gândesc și alții care știu sigur că nu-l vor face deloc. Autoritatea medicală din Cămârzana, medicul de familie, s-a pronunțat împotrivă:

„Doctorița noastră o zis că nu vrea să moară oamenii din cauza ei, că unii rezistă de la vaccin, alții nu. Se mută acuma cu casa, că ea de la releurile alea nu rezistă să steie sub deal. Sunt niște antene să meargă interneturile și ăstea. Îs mai multe puse și o zis doctorița că alea tare atacă”.

Mai spre deal, pe drumul spre Turț Băi, o altă femeie lucrează în gospodărie. Covidul n-a ajuns la Cămârzana, ne informează, și oricum s-a „cam grijit și ferit”. „N-o fost aici bolă deloc, e aer curat”, vine explicația. Despre vaccin nu prea știe ce să creadă.

„Nu s-o vaccinat nimeni la noi în sat. Zice că ne pune cip din ăla”.

În fața primăriei, la avizier, sunt câteva avertismente în legătură cu traficul de țigări din Ucraina. Și fostul primar, liberalul Vasile Bâle, a făcut echilibristică pe fâșia verde dintre România și țara vecină. Riscanta îndeletnicire i-a adus în 2015 o condamnare. A primit trei ani, dar „cu filtru”, cu suspendare.

Asta nu l-a împiedicat să candideze și în 2016, și-n 2020. A fost învins de fiecare dată de fostul său consilier personal, Florin Ionici, tânărul care-l învățase cum se folosește calculatorul. Acesta din urmă a câștigat primăria în urmă cu cinci ani la o diferență de aproape o sută de voturi.

În octombrie anul trecut l-a trimis pe Bâle după țigări, cu o victorie concludentă: 600-287. Bătălia s-a tranșat la singura dezbatere publică. Sătenii s-au strâns în jurul celor doi candidați. Bâle a pretins că Ionici e prea tânăr și că nu știe nimic despre viață.

Unul dintre susținătorii celeilalte tabere a propus ca mai rutinatul candidat să răspundă la o singură întrebare. Și anume, ce este acela un antet? Bâle s-a pierdut, a bâiguit ceva, iar oamenii s-au decis să meargă din nou pe mâna lui Ionici de la ALDE.

Primăria Cămârzana Foto: Raul Ștef

Cum obligi tu omul?

La intrarea în primărie, la capătul treptelor care duc la etaj, e un crucifix. În stânga Fiului e Biroul taxe-impozite, în dreapta e încăperea unde lucrează tânărul primar. E unul dintre puținii fii ai satului care au rămas în Cămârzana. La 23 de ani, imediat după terminarea facultății, a fost angajat în funcția de consilier personal al primarului. Făcuse școala gimnazială la Cămârzana, liceul la Negrești Oaș și Facultatea de Ingineria mediului la Oradea. Toți colegii lui de școală erau plecați, în Franța, în Anglia. Cămârzenii luau la 14-15 ani drumul Occidentului, fără să mai aștepte să termine măcar liceul.

Mulți au ajuns să muncească pentru aceeași firmă de construcții civile din Marea Britanie. Primii plecați au deschis drumul câtorva generații de bărbați născuți în comuna din nordul României. Când reprezentantul englezilor de la FM Conway a venit în Cămârzana, s-a pus la proțap un berbecuț. Era curios să vadă unde s-au născut aproape 400 dintre angajații săi.

Primarul Ionici le povestește colaboratorilor din Primărie că, în 2013, salariul său de consilier nu depășea 9 milioane de lei vechi. Și că verile, în august, colegii săi de gimnaziu se întorceau din străinătate în mașini de lux ca să mai adauge un etaj la impunătoarele lor construcții. Iar el încă mai apela la banii părinților, își amintește. E în continuare convins că investiția în educație merită. În declarația lui de avere pe anul trecut nu apare altceva decât salariul de primar, vreo 5.300 de lei lunar.

Florin Ionici, 31 de ani, primarul din Cămârzana Foto: Raul Ștef

La 31 de ani a adunat deja două mandate la primărie. Se laudă că are finanțare pentru a renova școala și a aduce apă-canal în Cămârzana. „Ar fi trebuit dată lege în România, în 2007, care să oblige toate comunele să-și dezvolte rețeaua de apă și canalizare. Niciun asfalt, nimic, toți banii pe apă-canal. E și exemplul Cămârzanei. N-au avut apă, canal, nimic. Sunt ditamai căsuțele. Omu’ vine vara acasă, are trei băi în ea și nu le poate folosi că n-are apă? Și atunci merge pe varianta la lighean. Asta se va schimba în curând”, promite Ionici.

Primarul știe de ce nu merg bine lucrurile în România. Baza piramidei ar fi șubredă. Ne-am uita numai la faraoni și la actul de guvernare la vârf, când primarii din mediul rural sunt cei mai importanți. Ei ar trebui să semnaleze problemele, susține Ionici, să le înțeleagă măcar, să le adreseze și să schițeze soluții. Dar majoritatea nu știu să folosească e-mailul.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

„Suntem 65 de primari pe județul Satu Mare. Văd din discuții cum se ridică probleme. 80 la sută nu știu să întrebe nimic, nu știu practic nimic. De asta stă țara în loc. Nici cei de la București, de la Guvern, nu știu ce se întâmplă mai jos, dacă la nivelul ăsta nu știi ce să ceri”, explică Ionici.

Una dintre cele două săli de nunți din Cămârzana

Pe plan local, satul va reînvia în august. Se întorc oșenii acasă să facă nunți grandioase, cu cel puțin 700 de invitați. Satul numără puțin peste 2.300 de locuitori, dar cel puțin jumătate din ei sunt plecați la muncă. Primarul Ionici intră în transă: „Luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică, luni, marți, miercuri… și așa mai departe, nuntă după nuntă”. Mai e și Festivalul Mămăligii în iulie, când se amenajează niște standuri și „se constituie o comisie” care stabilește cine merită Bulzul de aur.

Problema vaccinării nu e în niciun caz problema primarului. Ionici o spune categoric: dacă autoritățile au de gând să-l folosească pentru a-i mobiliza pe cămârzeni să se vaccineze, și-au ales greșit omul. E gata să predea cheia de la birou și să plece în concediu, pentru că n-ar vrea să aibă pe nimeni pe conștiință.

„Io i-am întrebat dacă vor să se vaccineze. Nu ne vaccinăm, domn’ primar!, mi-au spus. Doamne ferește să se întâmple ceva! Vine la mine cel sau cea care a rămas fără un părinte să-mi zică: dom’ primar, tu mi l-ai chemat să se ăsta… I-am spus și domnului prefect, cu care am o relație bună, că nu pot să fac așa ceva. Vin copiii plecați să-mi zică apoi că din cauza mea o murit tata, mama sau bunicu’. Nu! Eu îi anunț dacă vine o caravană. Vreți să vă? Nu se înregistrează nimeni. Mulțumesc frumos. Io ce să fac?”, întreabă Ionici.

Nicio caravană n-a trecut prin Cămârzana să prezinte oferta de vaccinare, nici primarul de 31 de ani nu s-a imunizat. Nici nu e interesat. Spune că în comună s-au înregistrat trei decese Covid, dar le-ar pune mai degrabă pe seama bolilor cu care luptaseră în ultimii ani cei care au trecut în pandemie la cele veșnice.

În plus, Ionici crede că a învins Covidul. A rămas fără gust și fără miros cu 48 de ore înainte de sărbătoarea Zilei Naționale a României. Dar se știe că în perioada aceea scade imunitatea și prevalează simțămintele patriotice.

„M-am simțit un picuț mai rău. Am stat acasă vineri, sâmbătă, duminică, luni că și 2 decembrie o fost liber. Deci până marți io am avut niște simptome, sută la sută am avut. N-am fost să fac pentru anticorpi, dar n-am avut gust, miros. În fine, m-am izolat acasă frumos, io zic că am trecut prin boală”, a explicat Ionici.

„Fiecare decide pentru el, eu pot decide doar în numele meu. Poa’ să vin de la MAI, de la MApN, același lucru îl voi spune: poftim, condu! Vă dau cheile de la Primărie, mă duc în concediu fără plată, rezolvați problema”, ridică tonul primarul din Cămârzana. E pregătit să spună în sfârșit ceea ce crede, adevărul. Măștile cad.

„Dacă ar fi s-o iau după primul instinct cu vaccinul, acesta nu e din cauza virusului. Vor să vadă cum reacționează lumea la anumiți stimuli. Nu e cine știe ce, că de aia a și ieșit așa de repede pe piață. Trebuia să vină o chestiune din asta până la urmă. Se simțea de undeva de prin 2016, 2017, că ceva trebuie să se întâmple. Plutea în aer. Orice, un război militar ceva, dar până la urmă a fost Covidul”, ne spune pe un ton conspirativ.

Primarul o invocă pe doctorița de familie din comună, Roxana Todică. Aceasta ar fi putut să-i vaccineze pe cămârzeni, dar „e anti, e împotrivă”. Are o reputație solidă în zonă, aflăm, fiind „o profesionistă desăvârșită, jos pălăria”, iar refuzul ei de a se vaccina l-a pus pe gânduri și pe primar.

Cel mai apropiat centru de vaccinare e la 20 de kilometri de Cămârzana, la Negrești Oaș. Direcția de Sănătate Publică Satu Mare s-a oferit să reducă distanța și să trimită o echipă mobilă, doar în condițiile în care 20 de cămârzeni se vor înscrie pe o listă la doctorița de familie.

Nu e însă niciun doritor, spune aceasta. În cabinetul aflat în casa pe care și-o construiește mai departe de releele periculoase, ne invită să ne „uităm în oglindă”. Cu o ușoară condescendență ne indică și unghiul din care să privim.

„Întotdeauna au fost discuții, controverse legate de vaccin, doar dumneavoastră faceți parte exact din media. Deci în media se promovează și pro, și contra, știți mai bine decât mine. Am discutat cu oamenii din Cămârzana, fiecare așteaptă deocamdată efectele asupra celorlalți. Știți că sunt discuții, că nu sunt studii de faza a treia, pe termen lung, și fiecare așteaptă să vadă ce se întâmplă cu alții. S-a oferit DSP Satu Mare să facă o echipă mobilă. Am pus un anunț și așteptăm răspunsuri. Deocamdată e la fel ca până acum”.

Roxana Todică, medicul de familie din Cămârzana

La Târșolț, comuna vecină, ar fi fost un caz de „miozită generalizată” în urma vaccinului, ne informează doctorița. Vestea ar fi ajuns rapid la Cămârzana și a sădit sămânța îndoielii. Acoperirea vaccinală e de 0.43% în Cămârzana (10 localnici figurează ca vaccinați, la o populație de 2304), dar medicul spune că datele nu țin cont de faptul că jumătate din populație e plecată în străinătate și că sigur sunt cămârzeni care s-au imunizat în Franța sau Anglia.

Roxana Todică rămâne de partea celor nehotărâți: „Mai aștept deocamdată și eu. Știți cum e, fiecare se teme pentru sănătatea lui”. Cât despre instalarea „antenelor” în sat, e sigură că opoziția ei și a altor localnici e inutilă.

Problema e că în localitate sunt deja patru relee macrocelulare, două sunt în intravilan la distanță de 40 de metri unul de celălalt. Nu o să ne bage nimeni în seamă cu treaba asta, pentru că așa sunt legile, nici nu mă mai aștept”.

Una dintre antenele instalate pe deal, în plan îndepărtat, lângă pădure

Foamea cea Multă și pălinca oșenească bio

Înapoi pe ulițele comunei, ne întâlnim cu nea Grigore. Născut în timpul Războiului, a împlinit recent 81 de ani. Spune că se pregătește pentru ieșirea din scenă. „Ne așteaptă și aceasta. O naștere și o moarte avem fiecare în lumea asta. Tragem cu speranța, că nu e ceva scris pe frunte la nicicare”, spune omul.

Lumea s-a stricat, e limpede, „totul e de-a-ndoaselea”. Copiii mândrilor oșeni, „baza puterii de muncă”, slugăresc printre străini, iar „căsuțele lor stau goale, în timp ce ei locuiesc în chirii prin Franța și Anglia”. Până și gusturile s-au schimbat, zice Grigore. Pălinca oșenească bio, adusă la 52 de grade, a fost înlocuită cu băuturile fine, „de prăvălie”. Un sacrilegiu, dacă e să-l întrebăm pe el.

Există și o distilerie în Cămârzana, a cărei reputație a depășit cu mult granițele satului. Ce ironie! Cămârzenii, atunci când pleacă și fac o tură pe la duty-free, vor da peste sticluțe cu pălincă produsă în satul lor.

Găsim și un dușman al licorii fermecate. Vasile Costea (72 de ani) a trecut de câțiva ani la penticostali. Spune că, pe vremuri, cine avea pruni și pălincă avea și bani. „Am trecut prin chefuri, treburi, nu retractez nimic. Că numa de 7 ani m-am pocăit. Dar cu pălinca faci prostii, e un fel de otravă la corp. Bagi o tărie de 52 de grade în stomac? Cum mai lucră stomacul, cum rezistă? De asta am devenit dușmanul pălincii”.

Vasile e și împotriva vaccinului. „Mulți or murit de la vaccin, la televizor am auzit, nu că i-am văzut eu. Și vă mai întreb ceva? De ce n-au lăsat familiile să-și vadă bolnavii în spitale, de ce or închis pacienții acolo? Or fost persoane care or scăpat din spitale și or povestit chinul de acolo”.

Dușmanul pălincii oșenești

Pe Vraja Maria Ohimneasca, meșterița în împistritul ouălor de Paști o găsim după o urcare pe unul dintre dealurile din jurul comunei. „Mereți până ajungeți la o casă bătrână”, au fost indicațiile consătenilor. Casa albastră cu flori în fața târnațului arată impecabil, femeia care-o îngrijește are 88 de ani. E văduvă de 20 de ani. Se „năcăjește” și ea, în miezul zilei, cu „fânurile”.

O tentăm cu necazurile din bula noastră. Orașul întreabă satul, întrebarea sună tare prost: cum a fost anul ăsta? Ne privește ușor amuzată și ne râde în nas. „Da io mai țin minte cum o fost?”. Maria a trăit niște ani ceva mai proști, cei ai Foamei celei Multe, de după război. A pierdut un prunc atunci, la patru săptămâni, și aproape că s-a bucurat că nu l-a condamnat să trăiască într-o lume tare rea.

„O fost o fomete, Domnie feri! Atunci nu aveai voie să faci vedere-n casă, să aprinzi lampa, cum aveam atunci. Amu tăt numa’ becuri, e pită pe jos și a sări pe ea. Amu’ râd astea mai tinere de mine că pe când e ce mânca mi s-or stricat mațele. Oh, Doamne, rea lume o mai fost!”, spune femeia.

Vraja Maria Ohimneasca, 88 de ani

Vraja Ohimneasca nu are televizor sau radio. Când are vreme ia rozariul și cartea de rugăciuni. Muncește pe nopsam (plata cu ziua), pentru că îi e milă de vecinele ei mai tinere și pentru că de când se știe a avut „bolă pe omul leneș”.

„E beteagă lenea ceia, tare guțoșă e! Apăi vecinele astea numa hai, una-două hai! Mă mai duc să le ajut că mi-i milă de ele. Vezi dealul ăla? O rămas căpițe de fân. De cinci m-am rugat: hai să-l aducem, că mi-i rușine de oameni să-l las acolo pe jos.”

O vecină se alătură discuției. Are 61 de ani, e văduvă de trei ani, iar copiii sunt plecați. Poartă încă verigheta și recunoaște că singurătatea o apasă. „A meu, bietu, s-o dus cu totu’. Amu-s tri ani. Într-o vineri s-o programat să meargă pe Anglie la lucru, duminică s-o dus la biserică, iar la întoarcere o făcut infarct și gata”, spune femeia.

Se postulează că femeile ar fi mai rezistente. Ohimneasca e de acord: „Aici îs numa femei văduve”. În urmă cu câteva zile s-a dus după lapte la Condoroaia, și-l văzuse pe Ion al lu’ Dumitru sus pe claie. A doua zi a aflat că murise. Un alt bărbat venea de la lucru spre casă, pe tractor. „Numa o dată s-o îmburdat și o fost gata”. Au trecut două săptămâni de atunci. La morți, obiceiul e să se pună în scriu 40 de bănuți, pentru plata vămilor, și o sticluță de pălincă să nu meargă omu însetat pe lumea de dincolo.

Vecina nu știe ce să facă cu vaccinul. Copiii s-au vaccinat în străinătate și i-au zis că nu au pățit nimic. A tot făcut Antigripalul, dar Anticovidul o neliniștește puțin, mai ales că nimeni din sat nu a chemat echipa mobilă.

Ohimneasca dă din mână și spune că i-a ajuns. „Am patru operații. Și la stomac am, că am muncit ca ghibola. Da bine-i să mori, nu mai năcăjești în lumea asta. Nu-l mai fac. Oh, Doamne, ce lume! Nu știu cât a mai fi lumea asta! Se gată, n-a mai fi mult.”

Dar lumea nu se va termina prea curând. Oșenii vor continua să plece și să se întoarcă, să-și construiască „ditamai căsuțele” și să le țină închise 11 luni pe an. Oamenii vor continua să se încaiere pe tema vaccinului, dacă e bun sau e rău, dacă antenele atacă sau nu.

Doar Guvernul va merge neabătut pe drumul creșterii economice și al realizării planului de vaccinare.


Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.