Șapte evoluții care vor marca România următorilor 100 de ani

Adrian Mihălțianu

Publisher

Un popor care nu visează la viitor este condamnat să trăiască în trecut. În plus, un popor care nu visează la scară mare este condamnat să rămână mic și neimportant, împins încoace și încolo de națiuni care au îndrăznit să viseze, deși istoria nu le-a dat cărți neapărat mai bune.

Noi, românii, avem alergie la noțiunea de mari proiecte, poate și pentru că tăvălugul ceaușist ne-a lăsat moștenire un stat care zdrobea individul în numele unor obiective grandioase și inutil de costisitoare.

Forțați de câteva generații să trăim la limita supraviețuirii, ne-am revoltat și am decis că e cazul să trăim doar pentru acum, să nu mai fim o generație de sacrificiu, precum părinții și bunicii noștri.

Graba nevrotică a românilor de a cumpăra orice, de a parveni cu orice preț, goana nebună după satisfacții imediate sunt ușor explicabile prin deceniile de neajunsuri și de umilințe îndurate din partea unui aparat statal supradimensionat.

Însă, din păcate, această manie individualistă ne ține pe loc atunci când e vorba să ducem România mai departe.

Investițiile nu mai pot fi amânate la nesfârșit, iar o țară care nu face decât să consume ce produc alte țări nu va mai apuca alți 100 de ani.

Am scris în ultimele săptămâni despre cum am putea avea orașe verzi și smart sau despre cum am putea arde niște etape și să fim în avangarda transportului mondial. Multe comentarii n-au făcut decât să confirme defetismul național: „Noi avem WC-uri în curte, iar tu visezi trenuri de mare viteză?”

Ceea ce e corect, însă numai până la un anumit punct. Dacă tot ceea ce vom reuși în următorii 100 de ani va fi să nu mai avem WC-uri în curte, atunci vom fi și dispărut ca popor.

Satul românesc va prospera doar dacă va ști să devină punct de atracție turistică.

Proiecțiile demografice arată că vom mai rămâne doar 15 milioane în țară până în 2050, iar dacă nu facem nimic împotriva acestei tendințe, vom fi și mai puțini în 2100.

Asta pentru că o țară care nu visează nu atrage populația dinamică − care, în consecință, fuge oriunde apar oportunități.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Suntem, probabil, în cea mai favorabilă poziție în care s-a aflat acest popor de la începuturile formării lui: parte integrantă din cel mai evoluat imperiu european, parte integrantă din cea mai puternică alianță militară a tuturor timpurilor.

Ce motive am avea să ne păstrăm mentalitatea de oropsiți ai sorții?

Copiii Centenarului vor trăi până după anul 2118, așa cum am arătat într-un alt articol. Generația care se naște acum se va maturiza într-o Românie care ar trebui să arate foarte diferit de cea de azi.

Oare nu merită, de dragul ei, să avem o viziune coerentă cu privire la viitor?

Iată doar câteva proiecte mari care vor schimba fața României, chiar și atunci când luăm în calcul păstrarea aceluiași ritm de melc în investițiile statului.

Laserul de la Măgurele

Construit lângă București, ELI-NP este, deocamdată, cel mai puternic laser din lume, iar importanța lui pentru știință va fi una uriașă.

Putem spera la un premiu Nobel obținut, de pildă, datorită experimentelor care încearcă să descopere izotopi radioactivi utili în lupta contra cancerului sau pentru testarea materialelor folosite în misiunile spațiale.

Laserul de la Măgurele are capacitatea să atragă în România sute de oameni de știință din lumea întreagă, cât și companii de înaltă tehnologie.

Cuplat cum se cuvine cu Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară, Măgurele Science Park are potențialul să dezvolte un adevărat oraș al companiilor de elită în sudul Bucureștiului.

Efectele sale asupra a generații întregi de studenți români vor fi majore, integrând România în avangarda fizicii mondiale.

Cel mai ambițios proiect științific din sud-estul Europei, ELI-NP va fi un magnet pentru companii de elită.

2.000 de kilometri de autostrăzi, 1.900 de kilometri de drumuri expres

În anul Centenarului, România are, în total, circa 780 de kilometri de autostradă.

Construim într-un ritm foarte lent, o medie de circa 50 de kilometri pe an, din cauza dezinteresului autorităților. Banii nu ar lipsi, fiindcă Uniunea Europeană ne pune la dispoziție zeci de miliarde pentru infrastructură.

Lipsește voința politică. Dar, chiar și luând în calcul această viteză de melc, nu înseamnă că nu facem nimic, ci doar că înaintăm foarte încet.

Cei 1.200 de kilometri de autostradă suplimentari care sunt necesari României pot fi terminați până în 2040, chiar dacă se continuă în același ritm. Cei 1.900 de kilometri de șosele expres din Master Planul de Transport pot fi realizați tot până în același an.

E adevărat, am putea face toate acestea în doar 10 ani sau mai puțin, dar am zis să fiu realist.

Da, copiii care se nasc azi vor împlini majoratul într-o Românie care poate fi traversată de la un capăt la altul pe autostradă sau pe drumuri civilizate. Măcar ei!

Deși ritmul este foarte lent, într-un deceniu vom adăuga cel puțin încă 500 de kilometri de autostradă.

2.700 de kilometri de căi ferate moderne, 1.000 de kilometri de tren de mare viteză

Necesarul de modernizare a căilor ferate este uriaș, iar ritmul e la fel de scăzut ca în cazul autostrăzilor.

Însă, chiar și păstrând acest ritm, putem moderniza rutele principale în deceniul următor, ba chiar putem avea cel puțin 500 de kilometri de tren de mare viteză până în 2040. Există deja un proiect pentru o linie Budapesta-Cluj, vor urma altele.

Din nou, România în care se vor maturiza copiii Centenarului va avea această infrastructură care ne lipsește atât. O vor lua ca pe ceva de la sine înțeles, tot așa cum, astăzi, nu se minunează de autostrada către Marea Neagră.

Pentru ei, să traverseze România cu 250 km/h nu va fi ceva ieșit din comun. Ține doar de noi dacă acest lucru se va întâmpla mult mai devreme, așa cum ar trebui.

Infrastructura modernă trebuie făcută cu bani europeni, cum a procedat Spania, pentru a păstra costurile la minimum. Foto: Pedro Antonio Salaverría Calahorra / Dreamstime.com

Marile orașe din România vor înverzi

Populația urbană din România va spori de la 55% la 70% până în 2030, iar acest trend va continua și ulterior: principalele orașe din țară vor crește cu 50% în mai puțin de trei decenii.

Satul românesc, cel cu WC-ul în fundul curții, este condamnat la dispariție naturală prin depopulare.

Spațiul pe care astăzi îl numim „la țară” va consta în ferme întinse pe zeci de mii de hectare, care vor fi lucrate de combine automatizate controlate prin satelit, plus mici sate cu potențial turistic și suburbiile marilor orașe, așa cum s-a întâmplat în restul Europei.

Dar marile orașe din România încep deja să iasă din haosul celor trei decenii de tranziție. Intrarea în normalitate se face greu și orașele din „provincie” sunt în avangardă, lăsând în urmă sufocata Capitală.

Vom vedea în următoarele trei decenii cum centrele orașelor noastre se transformă în zone pietonale, cum spațiile verzi sunt refăcute și extinse, iar mijloacele de transport în comun ultramoderne nu mai reprezintă o excepție (se întâmplă deja la Cluj, de pildă).

România mijlocului de secol XXI va avea, cu siguranță, cartiere sustenabile ridicate de investitori privați, care vor face actualele „park”-uri imobiliare să pară ca niște ghetouri.

Orașe precum Cosmopolis sau dezvoltări suburbane precum Dumbrava Vlăsiei, care acordă atenție deosebită spațiilor verzi, pietonale și de relaxare, sunt doar începutul unei alte filosofii de locuire, care poate fi extinsă la nivelul întregii țări.

În această săptămână, Primăria Cluj-Napoca a dat în folosință un nou lot de 30 de autobuze noi tip Mercedes-Benz Conecto. Un alt lot de 30 de asemenea autobuze va intra în folosință în decembrie. Prețul unui autobuz este de 1.046.994 lei + TVA. Sursa foto: Facebook

Combaterea schimbărilor climatice

Cea mai mare amenințare la adresa României în următorii 100 de ani va fi una climatică.

În primii săi 100 de ani, România s-a încălzit cu 0,8 grade Celsius și chiar cu peste un grad în sud și sud-est. Se estimează însă că temperaturile vor crește cu 1,5−2,5 grade până în 2050, și cu 2,5−5 C până la finalul secolului.

În sud și sud-est, temperatura la final de secol va fi mai mare cu circa 6 grade Celsius!

Efectele pot fi devastatoare: deșertificarea Bărăganului, a dealurilor din sud-estul Olteniei și a Dobrogei, creșterea frecvenței și a intensității valurilor de căldură (perioade de mai multe zile în care temperatura trece de 37 de grade Celsius la umbră), inundații și viituri urmate de secetă și căldură toridă, degradarea solului etc.

Bucureștiul și orașele sudice ar putea avea săptămâni întregi cu temperaturi de peste 35 de grade la umbră și maxime de peste 40 de grade.

România are nevoie de un plan de combatere a deșertificării, iar aici va trebui să se inspire de la China, Israel sau Spania.

Orașele vor fi forțate să își scadă rapid efectul de insulă de căldură, prin plantări de copaci și realizarea de pietonale acoperite și climatizate natural.

Va fi nevoie de ample proiecte hidrotehnice care să colecteze apa în timpul ploilor torențiale și să o păstreze cât mai mult pe timpul anului, pentru irigații. Va fi un efort financiar uriaș, fără de care întinse părți din teritoriul țării ar deveni nelocuibile.

România independentă energetic

Tot în acest context, România are astăzi o capacitate energetică regenerabilă (eolian+solar) instalată de circa 4 GW.

Avem, în Dobrogea, cel mai mare parc eolian terestru din Europa. Hidrocentralele pot asigura un maximum de 6 GW suplimentari, în condițiile în care consumul normal este mai mic de 9 GW.

Lipsește o rețea inteligentă care să permită folosirea regenerabilelor într-o proporție mai mare decât acum (când mai puțin de 30% din capacitate e folosită în mod normal), în special prin stocarea energiei verzi și introducerea ei în sistem atunci când e nevoie.

România anului 2050 va fi găsit deja soluția pentru a elimina centralele pe cărbuni, iar România anului 2118 va fi trecut deja, sperăm, pe soluții de generare a energiei electrice prin fuziune nucleară. Dar despre asta, într-un articol viitor.

România are o uriașă capacitate de a produce energie regenerabilă, dar folosește mai puțin de o treime din ea. Foto: Gabriela Însurățelu / Dreamstime.com

România high-tech

Următoarele două decenii vor aduce în România mașinile electrice și autonome, realitatea augmentată, inteligența artificială, dronele, digitalizarea și robotizarea industriei, precum și alte tendințe majore care vor transforma masiv chiar și societatea noastră.

Multe dintre aceste tehnologii se dezvoltă deja în România, în sucursalele marilor companii din domeniu (Continental, Bosch, Renault, UiPath etc).

Investiții coerente în parcuri industriale specifice ar putea transforma România într-un hub capabil să exporte tehnologie cu valoare adăugată mare și foarte mare.

Este un proces care are loc chiar acum, uneori în ciuda a ceea ce (nu) fac autoritățile.

Sunt de ajuns doar aceste evoluții, majoritatea fezabile până la jumătatea secolului, în contextul în care lumea întreagă se va schimba dramatic? Evident că nu.

Cele descrise mai sus reprezintă minimum pe care îl vom face dacă ne vom mișca la fel de lent și nesigur ca până acum.

Dar am putea să ne creăm o astfel de țară mult mai repede. Aici este diferența. Una este ca aceste lucruri să devină realitate până în 2050, alta este să beneficiem de ele încă din deceniul următor.

Ține, așa cum am mai spus-o, doar de noi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€