„Să fie bine, ca să nu fie rău.” Ce a făcut România cu o jumătate de miliard de euro disponibili pentru conservarea naturii

Laura Popa

Redactor Șef

Două luni vs. șase ani 

„Comisia a decis să emită un aviz motivat adresat României, care din acest moment are la dispoziţie două luni pentru a răspunde şi a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la acest caz”. 

Declarația vine din partea Comisiei Europene (CE), care a constatat că autoritățile întârzie să ia măsurile necesare pentru protejarea siturilor românești parte din rețeaua Natura2000, iar acolo unde o face, o parte dintre măsurile propuse sunt nespecifice, incomplete sau prea generale pentru a asigura conservarea. 

Potrivit executivului de la Bruxelles, România n-a reușit încă desemnarea ca arii protejate a 169 de situri de importanță comunitară, cu toate că a avut la dispoziție șase ani pentru asta. Așadar autoritățile de la București au acum 2 luni la dispoziție pentru a remedia situația.

Ce ar fi trebuit autoritățile să facă? 

Odată cu aderarea la structurile europene, România a devenit parte din rețeaua comunitară Natura2000 și a trebuit să implementeze în legislația națională două directive privind conservarea naturii și a biodiversității. E vorba de Directiva Habitate și Directiva Păsări. 

Conform acestora, România a trebuit să propună Comisiei arii naturale care „în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale  sau a speciilor de interes comunitar și care pot contribui semnificativ la coerența rețelei NATURA 2000, potrivit Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate. Aici intră atât arii naturale conform Directivei Habitate, care se numesc Situri de Importanță Comunitară (SCI), precum și arii naturale care reies din Directiva Păsări, și anume Arii de protecție specială avifaunistică (SPA). 

În prezent, în România există 606 astfel de zone, 435 de SCI-uri și 171 de SPA-uri. 

Evoluția rețelei Natura2000 în România. Sursa: European Journal of Geography Volume 8, Number 2:24 - 34, February 2017

Șerban Pavelescu, despre cimitirele sovietice din România: „Istoria și soarta acestor monumente este legată de felul în care regimul politic comunist a înțeles să rescrie istoria”

În România sunt 180 de monumente dedicate Armatei Roșii amplasate în 145 de localități. O convenție internațională ne obligă să le protejăm, însă scopul ridicării lor nu a fost comemorativ. Ci propagandistic.

Războiul bătut în piatră. Sute de monumente și cimitire sovietice păstrează o imagine falsificată a istoriei

Potrivit datelor Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, în România există în prezent 180 de monumente dedicate Armatei Roșii, amplasate în 145 de localități și 233 de cimitire ale soldaților sovietici. 

Conform Directivei Habitate, siturile de importanță comunitară, cele 435 din tabel, nu devin automat arii protejate. Pentru asta e nevoie ca, după ce România le desemnează și Comisia Europeană ia act de ele, autoritățile de la București să stabilească măsuri concrete de conservare. Iar asta se face printr-un plan de management aprobat prin ordin de ministru. 

Pentru elaborarea acestor planuri de management, România a avut la dispoziție șase ani de la momentul în care ariile naturale au fost incluse pe lista de situri Natura2000. După cum am arătat deja, autoritățile de mediu românești sunt în urmă cu aceste planuri pentru mai bine de 160 de situri de importanță comunitară. 

De asemenea, autoritățile au avut la dispoziție și fonduri europene pentru elaborarea lor.

Peste 490 de milioane de euro (contribuție UE) pentru conservarea ariilor protejate 

Într-un răspuns oferit PressOne, ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene susține că, pe parcursul celor trei exerciții de finanțare europeană, România a avut la dispoziție, cumulat, peste 490 de milioane de euro (doar contribuția UE) pentru proiecte de conservare a biodiversității. 

Tot din același răspuns oferit redacției rezultă și faptul că cele mai multe proiecte finanțate prin aceste axe au fost folosite pentru „evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes comunitar”, pentru „management conservativ” sau pentru „elaborarea planului de management” pentru anumite situri Natura2000. 

Un număr mult mai redus de proiecte a vizat implementarea unor măsuri concrete de refacere, reabilitare sau conservare. 

Extras din răspunsul oferit PressOne de către ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cu privire la proiectele de conservare finanțate prin POS Mediu 2007-2013

Extras din răspunsul oferit PressOne de către ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cu privire la proiectele de conservare finanțate prin POIM 2014-2020

Mai multă birocrație, mai mulți bani

Silviu Chiriac, biogeograf și expert în conservarea naturii la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, susține că era normal ca în primul exercițiu de finanțare europeană, 2007-2013, majoritatea banilor să fie folosiți pentru evaluarea ariilor noi înființate odată cu cele două directive, precum și pentru elaborarea de planuri de management, pentru că ele, teoretic, ar trebui să conțină măsurile concrete de conservare. 

Problema nu e numărul mare de proiecte de elaborare de planuri de management din fonduri europene, aceste planuri fiind obligatorii, ci calitatea lor, afirmă expertul. 

„Ceea ce subliniază Comisia Europeană, și pe bună dreptate, când spune că nu ne-am făcut treaba se referă la calitatea acestor planuri de management. Pentru că, din varii motive, au fost câteva grupuri în țară care au insistat ca aceste planuri de management să fie extrem de stufoase, să conțină o analiză foarte profundă, să se refere inclusiv la avioanele care trec prin aerul de deasupra ariei protejate”, explică Silviu Chiriac. 

Despre îngreunarea birocrației din spatele planurilor de management aferente ariilor protejate, PressOne a mai scris, subiectul fiind în strânsă legătură cu un alt mare proiect de mediu pe fonduri europene, SINCRON (10 milioane de euro). 

„De ce au făcut asta? Pentru a putea justifica atragerea unor sume cât mai mari de bani. Dacă un plan de management ar fi avut 5 pagini și doar câteva acțiuni concrete de conservare, ar fi fost un plan foarte bine făcut, dar pentru care nu puteai să ceri foarte mulți bani. În momentul în care conținutul unui astfel de plan este reglementat printr-un ordin de ministru și spune că trebuie să studiezi tot, mediul social, geologic, ape, normal că atunci poți solicita o sumă mult mai mare, pentru că, teoretic, eforturile sunt mult mai consistente”, susține Chiriac.

Măsuri prea generale, lipsite de aplicabilitate 

Pe lângă lipsa unor planuri de management, o altă problemă identificată de Comisia Europeană este legată de lipsa măsurilor concrete din anumite planuri existente. 

„16 situri nu au obiective de conservare specifice sitului, iar 208 situri au obiective de conservare specifice sitului incomplete. De asemenea, măsurile de conservare pentru 10 situri sunt prea generale pentru a asigura o protecţie adecvată a habitatelor şi a speciilor pentru care acestea au fost desemnate”, reiese din avizul CE din iunie 205. 

Silviu Chiriac amintește de un episod în care problema a ajuns pe agenda publică. În 2020, Comisia Europeană a suspendat pentru o perioadă finanțarea autostrăzii Sibiu-Pitești, deoarece aceasta trecea prin mai multe situri și habitate Natura2000. 

CE a cerut atunci verificarea studiilor de fezabilitate pentru autostradă, comparativ cu planurile de management pentru acele situri. 

„Când s-a uitat Comisia Europeană la respectivele planuri și-a dat seama că în acele documente, de exemplu pentru gândacul croitorul cenușiu, ca activități propuse pentru conservarea speciei era trecute unele de genul „să fie bine ca să nu fie rău”. La lup tot la fel. Acțiunile viitoare pentru conservarea speciei erau „menținerea stării favorabile de conservare pentru specia Canis lupus”, dar nimic concret”, adaugă expertul.  

Biogeograful continuă: „Comisia asta vrea să spună, că nu e suficient doar să ne declarăm bunele intenții pentru conservarea sitului, ci să spunem concret cum vrem să facem asta. Să spunem în plan că, de exemplu, pentru conservarea speciei gândul croitorul cenușiu vor exista în permanență minim 50 de hectare de pădure de fag, pentru că acestora le trebuie lemn mort. La fel și pentru populația de lup, că vor exista minim 100 de căprioare pentru a asigura baza trofică”. 

Cum s-a ajuns aici?

„Eu nu cred că autoritățile de management de la noi au avut vreodată expertiză foarte profundă pentru a analiza calitatea documentelor”, e de părere Silviu Chiriac. 

Potrivit acestuia, în momentul depunerii unui proiect de mediu pe fonduri europene, cum sunt cele pentru planurile de management ale siturilor Natura2000, contează mai mult să îndeplinești criteriile birocratice și mai puțin calitatea proiectului. Mai ales că proiectul este însoțit de un raport realizat de experți în domeniu, care ar trebui să garanteze pentru calitatea informațiilor prezentate.

„Responsabilitatea integrală este a celor care au asigurat finanțarea. Mai mult decât atât,  aceste planuri de management sunt aprobate prin ordin al autorității competente. În momentul în care elaboratorii au livrat documentul și l-au pus pe masa ministerul Mediului, acolo e o direcție de biodiversitate care verifică toate planurile de management. Dacă ei ar fi văzut că ele sunt incorecte sau informațiile de acolo nu au calitatea dorită, nu aprobau planul de management”, susține expertul. 

Conform acestuia, calitatea planurilor de management a început să scadă în momentul în care experții chemați pentru realizarea și validarea planurilor, puțini la număr, au „început să fie curtați pe zeci sau sute de planuri de management simultan, astfel încât n-au mai avut cum să facă teren de o calitate foarte ridicată”. 

Modelul pompieristic, preferat de autoritățile de management 

Iar aici contribuie modul în care autoritatea însărcinată cu managementul fondurilor europene destinate proiectelor de mediu a înțeles să-și facă treabă. Întârzierile în deschiderea apelurilor de proiecte sau modelul „primul venit, primul servit” s-au dovedit a fi păguboase pentru proiectele care aveau ca scop conservarea biodiversității. 

„Când tu forțezi finanțări ca o cursă de atletism, unde ne înșirăm toți la start, se trage o dată cu pistolul și cel care depune primul cererea de finanțare ia banii, atunci noi începem să ne îmbulzim ca oile, scriem repede o cerere de finanțare pe genunchi, fără să negociem foarte bine cu experții și ne trezim că am luat finanțarea și nu aveam cu cine să facem proiectul”, e de părere Silviu Chiriac, ANPM Vrancea. 

Acesta adaugă că este necesară o predictibilitate mai mare a fondurilor alocate proiectelor de conservare, o perioadă mai amplă de timp pentru elaborarea proiectelor, precum și o colaborare mult mai apropiată între autorități și cei care aplică pentru finanțare. 

„Vrei să obții o finanțare pentru a asigura managementul unei arii protejate? Vino la autoritate, depune calm, în timp, se uită peste plan un corp de experți, te îndrumă cum să îmbunătățești cererea. Pe când la noi acum totul e pompieristic. Arde, arde, hai să stingem. A spus Comisia Europeană că am fost obraznici și că mai avem două luni de zile, hai să rezolvăm. Dar ce putem să rezolvăm în două luni?”, declară expertul. 

Lucrurile nu stau mai bine nici cu fondurile din PNRR destinate revizuirii planurilor de management pentru arii protejate. În contextul în care autoritățile mai au la dispoziție doar până la finalul lui 2026 să atragă banii din PNRR, încă nu există un ghid aprobat pentru această măsură. 

Ghidul pentru finanțarea acestor proiecte de revizuire a planurilor de management pentru ariile protejate a fost publicat pentru consultare și  contestat de mai mulți actori de mediu. În cele din urmă s-a ajuns la o decizie prin care ministerul a fost obligat să refacă ghidul de finanțare.

„Să zicem că mâine se lansează ghidul. Noi mai avem un an de zile din PNRR. Păi dacă abia acum se lansează ghidul, până se semnează contractele, până când beneficiarii contractelor angajează experți, până când aceștia se apucă de treabă vine iarna și nu mai pot face teren. Îți mai rămâne o lună sau două la vară pentru asta, dar oare ce calitate vor avea datele respective?” 

Ce avem după 18 ani de fonduri europene pentru conservarea unor arii protejate? 

„În 2007 nu știam nimic, în afară de niște cărți vechi din Biblioteca Națională a României în care se spunea că prin munții ăia trăiește pasărea X. Acum măcar știm ce avem de făcut, știm care este viziunea țărilor europene, știm ce așteaptă Comisia Europeană de la noi, ne-am obișnuit cu mecanismele. Bineînțeles că avem și o bază de date mult mai consistentă, dar se putea de un milion de ori mai bine”, e de părere Silviu Chiriac, expert în conservarea naturii la ANPM Vrancea. 

În ceea ce privește îmbunătățirea stării de conservare a ariilor naturale protejate, ca urmare a planurilor de management, Silviu Chiriac e de părere că situația nu e unitară la nivelul țării. 

„Au fost echipe care au gestionat extrem de bine și de eficient ariile protejate pe baza acestor finanțări. Au fost și situații în care s-au finanțat centre de vizitare, pliante, hârtiuțe, studii, dar, în fapt, nu s-a întâmplat nimic.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€