Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Mircea Șerdin

Cu doar câteva luni înainte de începerea anului școlar 2026-2027, ministerele de educație din întreaga lume își caută propria abordare privind adoptarea și alfabetizarea elevilor, dar și a profesorilor, în tehnologia ce le va afecta puternic, unora chiar dramatic, viitorul, indiferent de ramura aleasă: inteligența artificială.  

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

ID 75127193 | Children Technology School © Vadreams | Dreamstime.com

Ce este, de fapt, alfabetizarea AI?

Înainte de toate, trebuie să definim ce înseamnă alfabetizarea AI și de ce este dificil de găsit modul optim de implementare. 

Majoritatea oamenilor s-au autoeducat în folosirea AI din conversații cu software de tip LLM, așa-numiții „chatboți”. În ultimii ani am asistat la transformarea răspunsurilor din simple curiozități pline de greșeli amuzante în mașini de raționament complex, care îți pot explica lumea extrem de convingător, chiar și când greșesc profund. 

Problema cu autoeducația este că efectul este cumulativ cu experiența, se bazează în întregime pe autoevaluarea și spiritul critic al „studentului” și produce capacități diferite între utilizatori. Adăugăm la asta și faptul că inteligența artificială induce iluzia expertizei și ne apropiem de elemente comune cu orice pseudoștiință.

Iar dacă utilizatorii adulți sunt considerați suficient de maturi să suporte consecințele propriilor acțiuni, nu același lucru poate fi spus despre copiii care trec acum prin sistemul educațional. Conform Comisiei Europene, 68% dintre adolescenți folosesc deja instrumente AI.

Pe 18 iunie 2026, la Bruxelles, Comisia Europeană și OCDE au lansat un cadru numit „Empowering Learners for the Age of AI", o încercare serioasă de a defini oficial alfabetizarea în AI. 

Definiția Comisiei? 

„Alfabetizarea în domeniul AI reprezintă cunoștințele tehnice, competențele durabile și atitudinile orientate spre viitor necesare pentru a prospera într-o lume influențată de AI. Aceasta le permite celor care învață să interacționeze cu AI, să creeze cu ajutorul ei, să o gestioneze și să o modeleze, evaluând în același timp în mod critic beneficiile, riscurile și implicațiile sale etice.”

Cadrul împarte alfabetizarea AI în patru direcții: să interacționezi cu AI (devii un participant critic și responsabil), să creezi cu AI (folosești tehnologia ca partener creativ), să administrezi AI (împarți intenționat sarcinile între oameni și tehnologie) și să modelezi AI (să îmbunătățești tehnologia pentru a reflecta valorile umane). 

Din propria experiență ca trainer în IT, avem următoarele domenii de acoperit:

Legăturile chimice, sociale, artistice și conceptuale ale industriei chimice din România, într-o expoziție ce vine de la Timișoara la București (P)

Al treilea capitol al programului Design Signals - după automotive (2023) și textile (2024) - îi e dedicat și ajunge la București, la Bucharest Design Festival, între 28 mai și 21 iunie. Am vorbit cu Oana Simionescu, directoarea FABER, despre ce s-a întâmplat în treizeci de ani de industrie chimică românească, de ce statul e „marele absent și marele prezent", și ce mai poate face designul cu o industrie care pare că a rămas în urmă.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

În acest ultim punct stă și principala problemă a utilizării fără alfabetizare. Există deja multiple studii care arată că tehnologia, folosită iresponsabil, produce atrofie cognitivă prin mecanismele de delegare a gândirii. Capacități fundamentale ale cogniției umane, cum ar fi gândirea critică, memoria, atenția, raționamentul analitic, creativitatea și autonomia mentală sunt toate afectate într-o mai mare sau mai mică măsură de folosirea inteligenței artificiale.   

ID 47488177 | Children Technology School © Syda Productions | Dreamstime.com

Dincolo de aceste probleme, educatorii folosesc și ei AI tot într-un sistem de autoeducare. Conform TALIS 2024, doar 1 din 3 profesori folosește AI, iar 3 din 4 recunosc direct că n-au competențele să predea cu el. 

Chiar dacă nu este încă standardizată alfabetizarea AI, din 2029, OCDE vrea să măsoare competențele AI ale copiilor de 15 ani în aproximativ 100 de țări, un fel de PISA pentru AI.

Cinci țări, cinci pariuri

Abordările existente la problema alfabetizării AI pică pe un spectru de la „interzicem total tehnologia” până la „băgăm AI-ul în clasă de la grădiniță”. Iată cinci exemple.

China stă la capătul expunerii și nu are nicio reținere privind integrarea AI în toate aspectele vieții. De altfel, inteligența artificială este firul principal care unește toate prioritățile din actualul plan cincinal. 

Din 1 septembrie 2025, educația AI e obligatorie în toate școlile primare și secundare. Și nu vorbim de povești cu roboței drăguți spuse înainte de somnul de după-amiază. La clasele mici copiii recunosc aplicații AI, la a cincea și a șasea ajung la arbori de decizie și rețele neuronale, la gimnaziu realizează fluxul complet, de la pregătirea datelor până la antrenarea modelului. Țara care vrea să fie lider mondial la AI până în 2030 își dezvoltă forța de muncă, pornind de la șase ani.

ID 128590286 | Children Technology School © Monkey Business Images | Dreamstime.com

Estonia merge tot pe expunere radicală, dar de la liceu. Programul AI Leap, lansat de președintele Alar Karis, pune ChatGPT Edu în mâinile tuturor liceenilor din clasele a 10-a și a 11-a, vreo 20.000 de elevi și 3.000 de profesori, cu o extindere de încă 38.000 anul acesta. 

Costă în jur de 15 milioane de euro pe an, parteneriat public-privat, cu negocieri purtate în paralel cu OpenAI și Anthropic. Estonienii continuă pe același model din trecut, Tiigrihüpe sau „Saltul Tigrului", programul din 1996 prin care au pus internet și calculatoare în școli. Pentru ei, AI-ul în clasă e următorul pas firesc pe un drum pe care merg de aproape 30 de ani și care i-au adus în postura de cea mai digitalizată națiune europeană.

Suedia a apăsat ușor pe frână. După ani de progrese pe digitalizare, guvernul vrea o întoarcere moderată spre hârtie: peste 2,1 miliarde de coroane (cam 200 de milioane de dolari) pentru manuale tipărite, telefoane confiscate la intrare pentru copiii de 7-16 ani din toamna lui 2026, o programă nouă în 2028. 

Declanșatorul a fost scăderea capacității de citire, cu vreo 24% dintre elevii de clasa a noua sub pragul minim la PISA 2022, plus avertismentele neurologilor de la Karolinska despre cum procesează creierul un text citit de pe ecran. 

Suedezii n-au dat încă nicio lege pe AI generativ în clase; Skolverket (Agenția Națională pentru Educație din Suedia) s-a rezumat la niște recomandări prudente despre copiat și folosire cu cap, fără mandat național, lăsând fiecare profesor să decidă singur. Pariul e simplu: dacă scoți tabletele din mâna copilului și torni banii în manuale fizice, ai luat deja implicit o decizie despre AI. Tehnologia avansată stă la coadă până cel mic învață să citească bine.

Este, totuși, o recalibrare. Suedezii nu ard calculatoarele, doar le scot din centrul clasei.

Norvegia a tras frâna de mână. Pe 19 iunie 2026, premierul Jonas Gahr Støre a anunțat că din toamnă AI-ul generativ e interzis în clasele 1-7. Între 14 și 16 ani se poate folosi doar sub supravegherea profesorului, iar de la 17 în sus ești încurajat să-l folosești singur. Motivul lor este similar cu al Suediei: scorurile la matematică la PISA au atins un minim istoric. 

„Cel mai important lucru la școală e ca cei mici să învețe să citească, să scrie și să socotească", a zis Støre, și a pompat bani în plus pentru cărți tipărite în locul tabletelor. E o întoarcere de 180 de grade pentru o țară care în 2016 voia să dea tabletă fiecărui copil de la 5 ani. La pachet vine și un proiect de lege pentru vârsta minimă de 16 ani pe rețelele sociale.

Finlanda tratează AI-ul ca pe un obiect de gândire critică. Ghidul din 2025 al Agenției Naționale pentru Educație cere școlilor să justifice în scris, înainte de a folosi un instrument AI, de ce e el justificat pedagogic, legal și sigur, cu tot cu evaluare de impact pe protecția datelor. Pune povara dovezii pe școală, nu pe un sistem central. Finlandezii fac asta dintr-o tradiție mai veche de alfabetizare media.

Țările europene menționate au, totuși, ceva în comun: rezultate peste medie la fundațiile intelectuale evaluate prin metode PISA și rate mult mai scăzute ale analfabetismului funcțional. 

Ce face România?

Unde suntem noi în povestea asta? Pe hârtie, prezent. 

România are o Strategie Națională pentru Inteligență Artificială din 2024 și o linie de formare „Pedagogie digitală" prin PNRR. 

Cadrul OCDE spune că, global, doar 1 din 3 profesori folosește AI. Profesorii români ies din tipar: conform TALIS 2024, sunt printre primii din Europa la folosirea AI, vreo 45,8%, mult peste media UE de 32%, mai ales pentru planuri de lecție și sumarizat. Aceiași profesori n-au fost formați nicăieri să facă asta, ci se bazează pe autoeducație.

În clasă, însă, în cel mai bun caz, ajung materiale pe ușa din spate, sub forma unui curs opțional accesibil prin mecanismul CDEOȘ (curriculum la decizia elevului din oferta școlii), ceea ce presupune foarte mult efort și bunăvoință din partea școlii să îl implementeze. Există cel puțin o inițiativă privată care împinge tare acest subiect. 

UI Path Foundation a creat AI Generation, un curriculum pentru liceeni ce vizează dezvoltarea literației în domeniul inteligenței artificiale. Anul trecut „a fost adus la clasă în 27 de licee, unde a ajuns la peste 1600 de elevi”. 

Am analizat conținutul acestuia și bifează multe dintre cerințele descrise mai sus de alfabetizare AI. E gratuit, sub licență deschisă, oricine îl poate prelua și adapta. Însă realist vorbind, la câți elevi va ajunge în acest an? Și ce ne facem cu cei din sistemele preliceale?  Și mai ales, cum mai stăm la analfabetism funcțional?

Analfabetism funcțional vs AI

Știm că România stă rău la capitolul analfabetism funcțional. Stă atât de rău, încât Ministerul Educației a șters din prezentare graficul care ilustrează procentul de analfabetism funcțional - 49% la matematică, 42% la citire și 44% la științe. Există alte estimări cum că ar depăși 50%. Ca o aducere aminte, analfabetismul funcțional înseamnă că o persoană știe să citească, dar nu înțelege ce a citit. 

Avem, deci, până la una din două persoane care nu înțeleg ce citesc, iar în mâinile lor ajung inevitabil generatoare de text ca mașini de rezolvat orice tip de probleme, fără analiză, fără verificare și fără nici un efect pedagogic.  

„Elevii din medii dezavantajate, din zone rurale sau din familii cu venituri reduse sunt cei mai expuși riscului de a nu beneficia de avantajele aduse de inteligența artificială”, spun experții ai Băncii Mondiale într-o analiză dedicată Europei și Asiei Centrale. 

Inevitabil, școlile care implementează opționale de Inteligență Artificială pornind din toamnă sunt majoritatea dintre cele de „elită”. Putem presupune și că au rate mai mici de analfabetism funcțional printre absolvenți. Ceea ce duce la o singură concluzie: decalajul de inechitate educațională se poate doar agrava.

Mai devreme bate mai târziu

Pus cap la cap, tot ce am scris până aici pare să împingă spre o singură concluzie: dacă România stă prost la fundamente, atunci ar trebui să facă exact ca Norvegia și să țină AI-ul departe de copii, concentrându-se pe fundamente. Logic, curat, dar greșit. 

Norvegia a interzis folosirea AI-ului ca instrument pentru copiii mici pentru a permite dezvoltarea fundamentelor de gândire. Alfabetizarea AI a rămas pe masă, ba chiar e încurajată la liceeni, care sunt împinși să-și construiască competențele AI înainte de facultate. 

Inițiativele nordice de evaluare a efectelor negative ale digitalizării se fac în contextul scăderii indicatorilor fundamentali de educație, care la noi indică analfabetism funcțional.

Comisia Europeană spune că 68% dintre adolescenți folosesc instrumente AI. Le au deja în buzunar. Singurul lucru pe care îl mai controlăm e dacă alegem să instalăm și reflexul critic. 

Alfabetizarea AI critică te învață să te îndoiești, să verifici, să construiești. Și ca orice reflex, se prinde mai bine mai devreme decât mai târziu.