"S-au pornit să vină acasă, la căsuța lor". Filmul accidentului în care o mamă și fetița ei de 10 ani și-au pierdut viețile, după ce microbuzul în care călătoreau a fost lovit de tren lângă Dej

Valentin Șchiopu

Redactor

"Nu e normal să luăm pasageri în plus, dar nici să lași omu-n drum nu e normal"

„Am văzut trenul că vine și am început să urlu. Apoi am văzut sânge țâșnind din dreapta mea. Pe mine și pe șofer ne-a aruncat afară, de la impact se deschisese ușa. Eram fără centuri, și eu, și el am zburat. M-a aruncat departe, simțeam durerea cum crește în mine. Din mașină se auzeau urlete, zbierături, ceva îngrozitor. Îmi era frică să mă ridic, era plin de ciment în jur. Ochelarii mi se rupseseră și aveam sânge pe față. Lângă capul meu, ca un fel de pernă, era o traversă de beton. Am apucat să-mi scot telefonul și să-mi sun copiii, care mă așteptau la Bistrița. Ne-a lovit trenul, căutați-mă la spital sau la poliție, atât am putut să le zic. Așa a fost să fie, eu să trăiesc, alții să moară, eu să urc prima și să ocup un loc mai în față, alții să...”

Maria Hiriț a supraviețuit accidentului de la Urișor. Pe 16 august, în jurul orei 11:32, microbuzul în care se afla a fost lovit de „acceleratul” care venea de la Baia Mare la Cluj, la o trecere de nivel cu calea ferată, fără barieră, aflată pe drumul comunal DC3.

Femeia venea acasă după trei ani. A fost prima care s-a îmbarcat, la Botricello, un orășel din sudul Italiei. După 10 kilometri, la Sellia Marina, au urcat o femeie în jur de 40 de ani și fetița ei. Rodica Antonesei și Alexia erau bucuroase că merg în România în vacanță. Mama era în relații cordiale cu unul dintre șoferi, i-a spus Mariei că sunt vecini la Darabani, în județul Botoșani, și că practic au copilărit împreună. Era cel care avea să fie la volan în momentul accidentului.

Alexia și Rodica. Foto Facebook

Până atunci, microbuzul în care se aflau s-a defectat la Catanzaro, după nici 50 de kilometri pe traseu. A trebuit să mute toate bagajele într-altul și să se pună din nou în mișcare spre România, cu întârziere.

Maria știa că nu e varianta cea mai confortabilă să călătorești peste 30 de ore cu microbuzul până în țară, dar în regiunea Calabria nu sunt variante de zboruri low-cost. Ar fi fost nevoită să meargă tocmai până la aeroporturile din Bari sau Catania, cu tot calabalâcul după ea, și deja ar fi foarte complicat.

În plus, microbuzele te iau iau de la scară și te lasă în fața casei natale. Și merg mai repede decât autocarele, uneori prea repede. Important e că poți duce cu tine bagaje de până la 50 de kilograme. Când ajungi rar acasă, lumea așteaptă tot felul de cadouri, și nu vrei să-i dezamăgești. Și, oricum ai calcula, ieși mai ieftin, sub 100 de euro, spune Maria Hiriț.

E plecată de 13 ani, perioadă în care a făcut multe astfel de drumuri între Italia și România, și invers. E un om puternic, crede despre sine, care-și înfruntă problemele și nu arată când e copleșit. Lucrează în măcelărie, unde a văzut rezistând, de-a lungul timpului, puține femei. Ultima oară când a ajuns în România a fost în 2018: medicii i-au descoperit o tumoare și a călătorit cu gândul că-și va vedea pentru ultima oară locurile unde a copilărit și a trăit o vreme. Acum era nerăbdătoare să ajungă la copii, să se bucure de concediu.

Pe drum au fost trei șoferi care au condus cu schimbul. S-au odihnit pe rând, pe o saltea înghesuită deasupra spațiului pentru bagaje. La vamă, înainte de control, un pasager a fost coborât și rugat să treacă pe jos. Era o persoană în plus, peste capacitatea microbuzului cu 9 locuri. Patronul firmei de transporturi avea să susțină altă variantă: că persoana în plus a fost luată doar de la Satu Mare la Dej, pentru că un alt microbuz al companiei sale se defectase (n.r. - al doilea în puțin peste 24 de ore): „Nu e normal să avem pasageri în plus, dar nici să lași omu-n drum nu-i normal", avea să spună acesta.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

A ieșit de pe drumul principal ca să evite aglomerația

Înainte de Dej, din direcția Satu Mare, microbuzul a ieșit de pe drumul principal, șoferul preferând o rută alternativă. Încerca să scape de aglomerația de la intersecția cu șoseaua Bistrița-Cluj.

Pe un drum comunal, la trecerea la nivel cu calea ferată din satul Urișor, s-a produs tragedia.

Autoritățile au activat Planul Roșu de intervenție: un elicopter SMURD, două autospeciale de stingere, o autospecială de transport personal și victime multiple, două ambulanțe SMURD și patru ambulanțe ale Serviciului Județean au fost angrenate în acțiunea de salvare. Fetița a fost dusă cu elicopterul la Cluj, în comă profundă, dispneică, cu un traumatism cranian. Mama ei, cu un traumatism toracic sever, a intrat în stop cardio-respirator. A răspuns pentru moment manevrelor de resuscitare, a fost transportată inițial la Dej, apoi la Cluj. A decedat în aceeași zi. Alexia s-a stins o săptămână mai târziu.

Tatăl ei, venit de urgență din Italia, a decis ca organele micuței să fie prelevate și să ajungă la pacienți aflați pe liste de așteptare. Pentru că în România nu fusese identificat niciun receptor compatibil, intervenția de prelevare a cordului a fost realizată la Budapesta, la Centrul Național Cardiovascular Gottsegen. Inima Alexiei a salvat viața unui alt copil.

Vestea tragicului accident a stârnit un val de emoție la Sellia Marina, în comunitatea care "adoptase" cu ani în urmă familia de români din Darabani. Au fost mii de mesaje de condoleanțe pentru tatăl și al doilea copil al familie.

Și la Darabani a fost multă tristețe. Bunica Alexiei s-a consolat cu gândul că nepoata sa a salvat patru vieți.

„Te gândești că suflețelul ei e acolo, inima ei bate în pieptul altuia. Ce să facem, dacă n-au ajuns acasă? S-au pornit să vină acasă, la căsuța lor. S-a dus pe drumul ei, un drum de îngeri, luminat”, a spus femeia.

Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a precizat că, în legătură cu accidentul din 16 august, polițiștii efectuează cercetări „sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, în cadrul unui dosar penal, aflat sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej”. Șoferul, care a suferit răni minore, se află sub control judiciar.

"Ghinionul a fost să se întâmple necazul"

Cei care au supraviețuit accidentului spun că nu și-au recuperat bagajele și că reprezentanții firmei de transport nu le-au dat nici măcar un telefon ca să se intereseze de starea lor de sănătate.

„Așa ar fi fost omenește, dar noi am fost și răniți, și înșelați”, a spus unul dintre ei.

Anton Constantin, patronul firmei în cauză, KRS Transporter, e deranjat de acuzații. E mai degrabă curios să afle cine l-a dat în primire. „No, bagajele sunt, dar n-a venit nimeni să le ia”, răspunde. „Sunt la sediul firmei, la Botoșani”, completează.

KRS Transporter a fost înființată din 2010 și a avut maximum doi angajați, până în urmă cu patru ani, când și-a extins activitatea și a avut nevoie de șase șoferi. Firma operează transport de persoane și colete în Olanda, Germania, Belgia, Anglia și Italia.

L-am întrebat pe patron dacă e o practică obișnuită să ia pasageri în plus. A motivat că s-a stricat o mașină în țară și au fost nevoiți să preia o persoană de la Satu Mare, că „nu era s-o lăsăm pe drum”. I-am amintit că mașinile sale se tot defectează, că și din Italia s-a plecat inițial cu un microbuz care a fost înlocuit după doar câteva zeci de kilometri. A devenit ușor ironic. „Mda, văd că le știți”, a sunat reacția.

Apoi a oferit o lecție despre cum se conduce un material jurnalistic spre concluziile care-i convin.

„Ar fi bine dacă v-ați face datoria și ați și scrie în felul ăsta. Adică vizibilitatea...Că se vedea doi kilometri, așa s-a scris. Dar în partea dreaptă se vedea? Erau doi kilometri vizibilitate, cum ați scris acolo? Înțeleg că și trenul avea viteză mai mare decât trebuia. De ce a ales ruta ocolitoare? Toți care facem traseul acela mergem pe acolo. Ocolește un sens giratoriu unde se face o coadă de se pierde o oră, o oră și jumătate. Am angajat o firmă de avocați din Iași și ei să-și facă treaba”, spune patronul.

Acesta își apără angajatul. „E cel mai vechi șofer al meu. Lucrează din 2016, la mine e angajat de trei ani. Are experiență, persoanele din mașină au fost de cel puțin 4-5 ori cu el pe această rută. Din declarațiile martorilor, ale doamnei care era lângă el în momentul impactului, șoferul nu era pe telefon. Nu era obosit, deci nu știe nimeni ce s-a putut întâmpla. Nu bea, nu se droghează. Nu are nici măcar un accident, mașina atinsă, boțită... Nu are”, insistă patronul KRS Transporter.

Omul mărturisește că îi știe de mai bine de 12 ani pe membrii familiei Antonesei, pentru că își făcea concediile la Sellia Marina, orașul în care aceștia se stabiliseră.

Patronul firmei din Botoșani face apoi bilanțul tragediei de la Urișor.

„Eu cu familia Antonesei ne vizitam, îs oameni ok. Până la urmă, au înțeles, ghinionul a fost. În mașina aia erau persoane mult mai în vârstă. Doamna care era pe scaunul din fața doamnei care a decedat are clavicula ruptă și bazinul. Doamna care a fost în spate, lângă, e în viață. Ghinionu' a fost să se întâmple necazul.”

În ultimii cinci ani au avut loc 131 de astfel de accidente. 104 persoane au decedat, 97 de persoane s-au ales cu răni grave. Toate aceste tragedii ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi montat mai multe instalații automate la nivel cu calea ferată.

Ritmul modernizărilor pe rețeaua administrată de CFR SA e unul încet, spre foarte încet. Doar cu 15 bariere automate a fost primenită rețeaua în 2020. În prezent, sunt 5025 de treceri la nivel cu calea ferată, dintre care 252 sunt prevăzute cu barieră automată, 888 cu semnale acustice și luminoase, 436 cu bariere mecanice, iar 3449 sunt semnalizate cu indicator rutier (Crucea Sfântului Andrei), conform unei informări trimise redacției PressOne de către serviciul de comunicare al companiei CFR SA.

La un calcul simplu rezultă că aproape 69 la sută din trecerile la nivel de cale ferată sunt semnalizate doar cu Crucea Sfântului Andrei. În urmă cu exact doi ani, procentul lor era de 70, pe baza unei informări primite de reporterii Observator.

Costul mediu estimat, actualizat, pentru instalarea unei instalații automate la trecerea la nivel cu calea ferată, este de 1.652.635 lei, mai anunță reprezentanții CFR.

Spun că și-au luat angajamentul și că vor face negreșit.

„Având în vedere angajamentele făcute de România în ceea ce priveşte implementarea specificaţiilor tehnice de interoperabilitate, precum şi de reducere a incidentelor feroviare la joncţiunea drum-cale ferată, modernizarea trecerilor la nivel reprezintă o prioritate pentru îmbunătăţirea siguranţei circulaţiei. În acest sens, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, administrator al infrastructurii feroviare publice, are în derulare 3 programe pentru Modernizarea trecerilor la nivel cu calea ferată (TN), cu surse de finanțare din: fonduri europene nerambursabile, fonduri de la Bugetul de Stat și fonduri proprii ale companiei”, se arată în comunicatul CFR.

Pe hârtie, lucrurile ar arăta din ce în ce mai bine. S-ar pregăti modernizarea a 319 treceri la nivel cu calea ferată. Pentru Alexia și mama ei e prea târziu.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€