România arde (I). Cum a ajuns focul să pună Delta Dunării pe harta incendiilor de vegetație din Europa: „Care trece cu barca și i se pare că e prea mult stuf, îi dă foc”

Laura Popa

Mediu

24/04/2023

Cifrele de mai sus sunt doar o parte din incendiile de vegetație produse de la începutul anului în Delta Dunării, rezervație a biosferei, zonă umedă de importanță internațională, sit al patrimoniului natural și universal și sit al rețelei Natura 2000. Suprafața reală e mult mai mare și mai greu de calculat.

O privire din satelit, prin intermediul Sistemului european de informații privind incendiile forestiere, ne arată o deltă colorată. Dar nu de verdele stufului, ci de verdele cu care au fost marcate suprafețele incendiate. Un raport european din 2020 arată că România este răspunzătoare pentru aproape jumătate din incendiile petrecute în arii protejate în Europa, doar ca urmare a incendiilor din Deltă.

De ce dau oamenii foc vegetației din Delta Dunării? Am mers la fața locului pentru a încerca să înțelegem.

Pe fondul schimbărilor climatice, dar și al practicilor agricole, în România sunt din ce în ce mai multe incendii de vegetație și de pădure. Un raport al Comisiei Europene arată că, în 2020, România a fost cea mai afectată țară din UE în ceea ce privește incendiile de vegetație și de pădure. Era urmată de Portugalia, Spania și Italia. Atât în 2019, cât și în 2020, România a reprezentat jumătate din suprafața arsă în siturile Natura 2000, în principal în Delta Dunării (aproximativ 70.000 de hectare).

În 2021, România a avut peste 15.000 de hectare arse în siturile Natura 2000. Prin comparație, în ciuda unui număr disproporționat de mare de incendii în general, Grecia a avut doar 10.000 de hectare arse în situri protejate în același an. 

În 2022, numărul incendiilor de pădure în România a crescut de 7 ori față de 2021: 711 de incendii au fost înregistrate în prima jumătate a anului, față de 98 înregistrate în aceeași perioadă a anului trecut. Numai în perioada 25-27 martie 2022, au fost semnalate aproape 1.400 de incendii de vegetație pe întreg teritoriul României. Până la începutul lui aprilie, 5 persoane muriseră în 2022 din cauza incendiilor de vegetație în România. 

Acesta este primul material dintr-o serie în care vrem să discutăm, pe larg, răspunsurile la întrebarea: de ce arde România și ce putem face în această privință?

Sfântu Gheorghe este cel mai vechi braț al Dunării. Aproape de gura de vărsare a fluviului în Marea Neagră este comuna cu același nume ca al brațului, parte a Rezervației Biosferei Delta Dunării. Poți ajunge la cei aproximativ 560 de localnici doar cu barca. Un drum de peste o oră.

Odată ajuns din nou pe uscat, dai de o localitate împărțită simplu: strada I, cu primăria, postul de poliție, căminul cultural și, de ceva vreme, un muzeu, și strada II, unde e școala. De-o parte și de alta a drumului neasfaltat sunt case. Unele cu acoperiș din stuf, altele din țiglă, unele cu panouri fotovoltaice.

Potrivit Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, instituție însărcinată din 1993 cu managementul rezervației, în primele trei luni din acest an au avut loc 27 de incendii de vegetație în Delta Dunării, dintre care 3 în arii strict protejate. Adică acolo unde, conform legii, este interzisă activitatea economică și se poate intra doar pentru cercetare sau supraveghere. Pe teritoriul rezervației există 20 de astfel de perimetre, iar aproape jumătate din ele se află în zona Sfântu Gheorghe.

Doamna Laura Efimov se ocupă cu primitul turiștilor, cărora le gătește pește proaspăt, prins chiar de soțul ei, Nicu Efimov, pescar. Ca furnica, Laura muncește vara ca să aibă iarna:

„Pun în bancă și am toată iarna să-mi plătesc utilitățile. Mi-am adunat bani din vară, ultima tranșă (n.r. de facturi) am plătit-o din ce am muncit din vară. Nici n-am împrumutat. După aia, încep iar să adun”, povestește Laura Efimov.

Sursă video: Ovidiu Roșu/ARCA

Potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Delta” al județului Tulcea, 99% din incendiile din perioada 2020-2023 au fost cauzate de factori antropici (cu alte cuvinte, de om) și autorii nu au fost cunoscuți. Mai mult, majoritatea incendiilor au fost localizate în zone greu accesibile. După cum spun localnicii, „s-a dat foc în baltă”, adică pe o suprafață de apă unde crește stuf sau altă vegetație.

„Avem o zonă comercială de pescuit în care ar trebui să ajungem cu elicopterul”

Nicu Efimov trăiește în Sfântu Gheorghe de când se știe. Se ocupă cu pescuitul comercial, alături de fiul său, Mirel. Când nu pescuiește, plimbă turiștii cu barca. S-a obișnuit cu plusurile și minusurile care vin la pachet cu traiul în Deltă, dar trage să schimbe „legislația strâmbă”, după cum îi spune.

„Noi, la ora actuală, avem o zonă comercială în care ar trebui să ajungem cu elicopterul. Legal. Pentru că un canal de acces este zonă strict protejată, iar pe 3 km din alt canal, este iar zonă strict protejată. Cum ajungem acolo?

Zona comercială nu este nici balizată. În momentul în care arunc plasele, mă iau după repere ochiometrice. Pot depăși și zona și să intru în spațiul zonei de arie strict protejată. Și dacă dai de un organ aiurea, îți spun că ești braconier, că ai intrat 2 metri în zona de arie strict protejată”, mărturisește Nicu.

Mai mult, în Sfântu Gheorghe nu există niciun traseu turistic legal de mers cu barca. 

„Se face tacit. Se merge pe un canal al zonei strict protejate. Este realizată o chestie tacită ca traseu turistic, dar, legal, n-ar trebui să fim acolo. Am cerut un coridor pe lângă mal, până-n zona comercială. Așa se realiza și un traseu turistic legal și deplasarea turiștilor”, adaugă Nicu Efimov.

Tacit se face și incendierea vegetației. În ciuda faptul că legislația interzice utilizarea focului pentru curățarea terenurilor, locuitorii din deltă încă fac asta.

„Vegetația se incendiază pentru a curăța terenul. Că e folosit, că nu e folosit, se dă pentru regenerare. Din bătrâni, ardeau. Singura problemă este că sunt unii plecați cu sorcova și aprind când nu trebuie. Dar igienizare trebuie făcută”, ne explică Nicu.

Stuful este o resursă pentru toți locuitorii. Se poate da animalelor ca hrană și se poate folosi în construcții, pentru a fi transformat în peleți sau pentru acoperișuri. Din câte explică localnicii, când vine vorba de incendiere, lucrurile se întâmplă în felul următor: pentru a avea primăvara stuf proaspăt, iarna este nevoie să scapi de cel vechi. Așa că în decembrie - februarie, când păsările nu cuibăresc și animalele sunt retrase, se dă foc resturilor din anii precedenți. 

Alternative, spune Nicu Efimov, nu există. Nu se poate recolta manual, deoarece e nevoie ca apa din baltă să înghețe, iar stuful să fie uscat pentru a putea fi secerat. Nici mecanizat nu se poate recolta, căci există riscul distrugerii rădăcinii iar planta nu va mai crește anul următor. Iar problema cea mai mare este suprafața: „Cum să cureți altfel mii de hectare?”

Oamenii spun că stuful vechi reprezintă o piedică pentru pescuit și pășunat

Stuful vechi trebuie înlăturat din mai multe motive, ne explică și primarul comunei Sfântu Gheorghe. După doi, trei ani, ajunge la o înălțime de peste doi metri și cade.

„Se face ca un covor de vegetație care nu intră în putrefacție (...) Nu permite nici plantelor să trăiască, nici viețuitoarelor să se cuibărească acolo. Dacă eu las zona aia, în cinci ani se depune un covor de 20 de centimetri de vegetație și acolo nu mai intră peștele”, spune primarul Valentin Sidorencu.

Așadar, curățarea pare necesară pentru pescuit, din care trăiesc majoritatea localnicilor.

„Să aibă apă curată, să nu aibă impedimente de a intra într-o zonă. Peștele caută temperatura propice a apei. Iar apa se încălzește mai repede atunci când adâncimea este mică”, explică Nicu Efimov, pescar în Sfântu Gheorghe.

O altă activitate din care trăiesc mulți oameni în deltă este creșterea bovinelor. Pășunatul se poate face însă doar în câteva zone, cunoscute drept grinduri, a căror altitudine oscilează în funcție de nivelul apei și prezintă risc de inundație. Așa se face că mulți dau vina pe crescătorii de bovine că incendiază vegetația pentru a extinde suprafața de pășunat și așa redusă.

Primarul spune însă că în Sfântu Gheorghe creșterea animalelor este un compromis.

„Sunt unii băieți care și-au luat niște terenuri și niște vite (...). Acum sunt câteva pășuni închiriate, dar timid. Avem 12 contracte încheiate cu fermieri, undeva între 15 și 70 de hectare”, explică primarul din Sfântu Gheorghe.

Chiar și așa, nu neagă însă că fermierii ar putea da foc pentru a-și curăța pășunea.

„Avem undeva în zona Perișor, spre Constanța, cam 18 km. Pe o rază de mii de hectare nu știu nici cine ar putea da foc vegetație, nici cine nu ar putea da foc. Zona aia a ars în toamnă, e vorba de mii de hectare. Pășune închiriată pentru APIA sunt doar 150 de hectare. Dacă ar fi vrut să dea foc ca să-și curețe terenul, ar fi dat foc în zona lui și terminam poezia. (...) Să dai foc la mii de hectare și să zici că protejezi ălea 150 de hectare nu are logică. Nu m-aș duce până acolo. Dar e un curent”, adaugă primarul Valentin Sidorencu.

Delta Dunării face parte din Situl Natura 2000, rețea ecologică de arii protejate la nivel european. Un raport EFFIS din 2020 se arată că România este răspunzătoare pentru aproape jumătate din incendiile petrecute în interiorul sitului Natura 2000, ca urmare a incendiilor din Deltă. Oamenii spun că, dacă vegetația veche nu este curățată, zonele pot deveni și mai inflamabile.

„Dacă începe focul, el se propagă mult mai ușor într-o zonă care nu e curățată. Dacă stuful e des, numai dacă adie vântul poate să-l arunce și peste canal. Și atunci nu mai ai control. Pe canale înguste, sare incendiul de pe o parte pe alta”, spune Nicu Efimov, pescar.

Iar din cauza sedimentelor, depunerile de vegetație de mai mulți ani, unele incendii ajung să dureze și câteva săptămâni. 

Primar Sfântu Gheorghe: „Nu intervin dacă arde miriștea”

Miriștea a ars mereu în Sfântu Gheorghe, spune primarul.

„Nu văd un pericol în afară de faptul că dioxidul de carbon este foarte dens atunci (...) Dacă tot ne doare atât de tare capul ca stat, ar trebui să facem analiza. Dacă nu recoltez vegetația de-acolo, care sunt efectele? Dacă nu arde, se va atrofia toată zona, pe hectare întregi”, declară primarul din Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu.

Iar când vine vorba de intervenția în caz de incendiu de vegetație, primarul declară că atunci când arde miriștea, nu intervine.

„Arde până la stingere. Nu ai cum să intervii. Nu au fost pierderi, acolo e doar baltă. Stuf și rogoz. Mai ajunge și în zona de pădure limitrofă. Acolo chiar văd o problemă. În rest, partea de vegetație, să știți că n-am să intervin”, explică primarul din comuna Sfântu Gheorghe.

Și la Sfântu Gheorghe există voluntari care intervin în caz de urgență, dar nu dacă arde miriștea.

„Când arde pe miriște, nu mă duc, că nu este menirea mea. Îmi văd de suprafața mea. Am o mașină de pompieri și nu pot ajunge. E un non-sens (...) Tehnic nu ai putea să intervii. Dacă am vânt din partea dreaptă, în partea stângă am fum. Deci nu aș putea să mă duc din partea stângă, în partea dreaptă este arsă vegetația, nu am cum să mă duc peste zona de stuf ars. Doar aerian ai putea interveni”, conchide primarul din Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu.

Focul a „călătorit” de la Sulina până la Sfântu Gheorghe

Am văzut și noi vegetație arsă pe malurile Dunării. În unele zone, stuful ars pare o cortină neagră pusă în fața pădurii care începe să înverzească. În alte zone, pe suprafața apei plutesc tije arse. Și printre ele începe să crească vegetație nouă.

Nicolae Acsente lucrează de peste 5 ani în construcții în Olanda. L-am găsit acasă pentru că încă nu a început sezonul de muncă în străinătate. Până pleacă, iese pe baltă la pescuit.

Nicu ne-a dus pe Dunăre în zona Sfântu Gheorghe, unde în iarnă a ars vegetația plecând de la km 5 și până la km 17. Ne-am oprit în zona de unde a început focul, care, spune Nicolae, ar fi venit dinspre Sulina și a ajuns până la Sfântu Gheorghe.

Video: Octavian Coman

În zona km 15 vedem o porțiune arsă, dar unde începe să crească din nou vegetație. Nicolae ne asigură că la vară va fi plin de stuf nou, curat.

Înaintăm pe canale, spre Lacul Roșu. Pe malul stâng, oprim pe un grind unde au fost scoase vaci la pășunat. În depărtare, se vede cum a ars vegetația. Focul s-a oprit la liziera pădurii, de parcă ar fi fost o barieră invizibilă acolo. 

Pe Canalul 17, care dă direct în Lacul Roșu, se vede cum incendiul a afectat ambele maluri.

În Zona Lacului Gherasim, unde vegetația este mult mai bogată în sălcii și lipsește stuful, lipsesc și arderile de vegetație.

Sursă video: Ovidiu Roșu/ARCA

Pe brațul opus, alte păreri

Din Tulcea, cu șalupa, faci 45 de minute până în Gorgova, un sat din comuna Maliuc. Este chiar pe malul stâncos al Dunării, la jumătatea distanței dintre Tulcea și Sulina. Acolo l-am întâlnit pe Sorin Condratov, pescar sportiv, retras pe malurile Dunării după ce și-a încheiat afacerile cu muzica și s-a îndrăgostit de lansetă.

Spune că în sat este văzut ca oaia neagră, pentru că vine cu idei diferite de ceilalți. Iar cea mai puternică are legătură cu incendierea vegetației: Sorin nu crede că Delta o duce mai bine de când omul a început să valorifice resursele existente acolo 

„Formându-se Delta Dunării timp de sute ani, s-a format o biodiversitate de excepție. La un moment dat, în anii ‘50, se prindeau somni de peste 400 de kg. Varietatea de plante și de animale și de pește era extraordinară. După anii ‘60, ‘70 a intrat în declin masiv. Motivele fiind intervenția antropică: exploatarea stufului, pescuitul, agricultura și zootehnia”, explică Sorin Condratov.

Pescar sportiv, Sorin consideră că în Deltă nu este nevoie de intervenția omului, pe care o vede ca o „crimă la adresa naturii”.

„Nu pot să înțeleg de ce au asemenea plăcere de a incendia suprafețele. Ei zic că regenerează natura, că scapă de suprafața aia care se împute și strică apa și din cauza asta nu se reproduce peștele. Deci apa nu s-a împuțit până atunci și n-a dăunat somnilor de 400 de kg? Până la 1900, când au apărut localitățile, cine dădea foc? De ce atunci, în stuful ăla împuțit, se dezvoltau somni de peste 400 de kg? Și crapi de peste 30 de kg”, adaugă Sorin.

Sorin ne scoate pe baltă cu barca. Mergem spre Canalul Olguța, unde vegetația a ars acum un an și pe o parte și pe alta și apoi către Lacul Furtuna, loc legal de pescuit pentru toți pescarii din zonă.

În ciuda faptului că există numeroase locuri istorice de pescuit, precum Șontea Lată, ele nu se regăsesc în Anexa 3 din Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării 159/1266 din iunie 2011, care precizează locurile unde este permis pescuitul sportiv/recreativ.

Trecem și pe lângă un sit arheologic vechi de 5000 de ani, Taraschina, unde au avut loc incendii de vegetație.

„Ce verde trebuia să fie și ce negru e pe alocuri”, oftează Sorin Condratov.

Ajungem pe canalul Olguța, unde se vede că vegetația a ars și stuful începe să se regenereze. Nu același lucru e valabil și pentru copaci. Sălciile nu și-au mai revenit. De la rădăcină în sus sunt arse.

„Acum un an era negru și pe jos. Dacă după un an nu a ieșit o crenguță verde din copacii ăștia, mai iese ceva din ei? (...) Plânge sufletul în mine, nu sunt de-acord cu ce fac ei”, este concluzia lui Sorin Condratov.

În activitatea de pescar sportiv, însă, Sorin nu e încurcat de stuf. Dar, când e nevoie, chiar și el dă foc. De exemplu, atunci când vrea să recolteze stuf pentru un gard. Spune însă că totul e controlat, stă și supraveghează focul, să se asigure că nu se extinde. 

„Nu am treabă cu stuful. Dacă e o arie de unde vreau să iau pentru un gard sau pentru casă, pe aia o ard, pentru că dacă este stuf căzut, nu-l pot recolta. Dar strict pe zona respectivă, ard controlat, doar pentru asta. Dar nu pentru regenerare, nu pentru pește, nu pentru alte prostii”, explică Sorin Condratov.

Interzis în legislație, acceptat și chiar încurajat în manuale și de institutul de cercetare

Chiar dacă incendierea oricărei vegetații ierboase este interzisă de lege și se sancționează cu amenzi, personalul de teren care administrează Delta Dunării este învățat, prin intermediul unui manual disponibil pe site-ul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, INCDDD, că:

„În Delta Dunării, se recoltează stuful de o singură generație (...). Menținerea unor stufărișuri de o singură generație se face prin recoltare anuală sau prin incendiere în timpul iernii (...) Arderile stufărișurilor practicate ca acțiune de defrișare a terenurilor acoperite cu stuf de mai multe generații au un efect pozitiv asupra productivității terenurilor.”

Într-un comunicat transmis PressOne, reprezentații INCDDD au explicat efectele pe care le poate avea un incendiu de vegetație asupra florei și faunei. Sunt idei identice cu cele din manualul prezentat mai sus. Care a fost scris în 2013.

„S-a constat un impact redus al incendiilor asupra speciilor de plante anuale pe teritoriul RBDD. Spre exemplu, arderile stufărișurilor practicate ca acțiune de defrișare a terenurilor acoperite cu stuf de mai multe generații au un efect pozitiv asupra productivității terenurilor și asupra condițiilor de recoltare mecanizată”.

În același comunicat, INCDDD spune că efectele asupra nevertebratelor sunt nesemnificative, pentru că „populații suprinse de incendiu” sunt în formă larvară. Dar nu același lucru este valabil și pentru reptile. Țestoasele de uscat ajung de multe ori pradă incendiilor. Afectate sunt și păsările, căci arderea zonelor stuficole pe o perioadă mai lungă de doi ani consecutivi duce la scăderea abundenței de păsări cu până la 60%. De foc nu scapă nici mamiferele de talie mică care trăiesc tot timpul anului în zone cu stuf, precum nurca europeană.

Concluzia INCDDD? „Precum se vede, există atât efecte pozitive, cât și negative”.

„Dacă tu nu mă asculți, eu de ce să te ascult?”

De aceeași părere e și primarul din Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu, care susține că trebuie intervenit în curățarea stufului.

„N-aș putea să zic că-i încurajez pe cetățeni, pentru că este ilegal, dar nici n-am să fac din asta un țel. Nici nu sunt convins că trebuie interzis 100%. Și vă zic de ce: nu suntem parteneri în activitatea asta de rezervație. Nici statul n-a dovedit niciodată asta. (...) Am creat niște măsuri restrictive, dar acțiuni nu am făcut. Ce a făcut statul după ce a interzis incendierea? E nevoie de puțină înțelegere și din partea noastră. Arată-mi unde greșesc, hai să ne găsim, să ne explicați unde greșim. Dacă în februarie dau foc, explică-mi de ce e greșit”, consideră primarul din Sfântu Gheorghe.

E ușor de dedus, din discuțiile cu oamenii, că problemele din Rezervația Biosferei Delta Dunării nu se reduc la cifrele astronomice de pe harta incendiilor. Ele pleacă, în primul rând, dintr-o colaborare deficitară cu Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Edi Acsente, ghid de turism în Sfântu Gheorghe, spune că o problemă foarte mare constă în faptul că administratorii rezervației uită că în Deltă trăiesc și oameni.

„Din păcate, conducătorii ARBDD consideră locuitorii Deltei Dunării niște paraziți. Din toate punctele de vedere. Ei nu au ce căuta acolo. Tu ai vrea ca ei să dispară și acolo să fie doar animale, ca un acvariu viu, ca un muzeu viu, înconjurat de geam de sus până jos și să vezi cum se mișcă o vidră, cum zboară o pasăre”, spune Edi Acsente.

Oamenii simt că n-au niciun cuvânt de spus cu privire la modul în care este administrată Delta și, în consecință, viața lor.

„De exemplu, conform legii ARBDD, pentru orice activitate economică sau industrială pe care o interzici pe teritoriul rezervației, din orice motiv, trebuie să aduci compensații locuitorilor. Statul român a interzis pescuitul la sturion, dar fără să dea niciun fel de compensație. Și era o sursă de venit fantastică. Tot ce se întâmplă, se întâmplă ca o refulare. Dacă tu nu mă asculți, eu de ce să te ascult?”, explică Edi Acsente.

În perioada septembrie - noiembrie 2022, ARBDD a efectuat o serie de consultări publice cu comunitățile locale pentru a colecta sugestiile acestora cu privire la măsurile vizate în noul plan de management al Deltei Dunării.

Într-un comunicat remis PressOne, cerințele oamenilor sunt clare:

Că realitatea din Deltă nu e înțeleasă cum trebuie de administratorii rezervației este exemplificat și prin faptul că în 2008, statul a dat o hotărâre de guvern ca toate casele din Delta Dunării să fie acoperite doar cu stuf sau țiglă. Însă multe case sunt din lut, nuiele sau chirpic și nu pot rezista sub presiunea acoperișului de stuf. Dacă nu are susținere, cu un astfel de acoperiș casa ajunge să se prăbușească.

Colaborarea proastă cu ARBDD, spune primarul din Sfântu Gheorghe, vine de la faptul că administrația a luat mai mult decât putea duce.  

„Suprafața este foarte mare (nr. 580.000 de hectare). Au instituit o zonă de arie protejată foarte mare și nu o pot administra. În Sfântu Gheorghe, jumate din zonă este strict protejată”, e de părere primarul Valentin Sidorencu.

O problemă rămâne și lipsa valorificării stufului. Înainte exista un combinat de celuloză la Brăila unde era prelucrat. Acum, nu doar că stuful rămâne pe baltă, dar și dacă s-ar dori recoltarea lui pentru acoperișuri, de exemplu, cel de calitate este în zonele de arie strict protejată, unde nu se poate intra.

Arde cine apucă

Un alt detaliu important este și faptul că vegetația e arsă de cine apucă. Decizia e la chibritul celui care trece prin zonă și vede stuf care ar trebui îndepărtat.

Consecințele legale sunt aproape inexistente. Potrivit primarului din Sfântu Gheorghe, este imposibil ca Poliția să intervină în timp util, având în vedere că suprafața comunei este de 62.000 de hectare, pentru a-l prinde pe făptaș în acțiune.

În perioada 2020-2023, Administrația Biosferei Rezervației Delta Dunării a aplicat 8 sancțiuni contravenționale, fiecare de câte 400 de lei. Asta în contextul în care doar în 2020 au fost înregistrate 177 de incendii de vegetație.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură poate da sancțiuni. Are posibilitatea de a retrage de la plăți fermierii care își incendiază terenurile, dar doar dacă acele terenuri sunt declarate ca fiind în exploatare agricolă și înregistrate pentru a primi fonduri de la Uniunea Europeană. Între 2020 și 2023, doar pentru o suprafață de 12,53 de hectare s-a ajuns la asta. Iar asta de pe întreaga suprafața a județului Tulcea, nu doar din Delta Dunării.

Delta nu mai e bogată, așa cum ne-o imaginăm de la oraș

Doamna Ionela este casnică, plimbă vara turiștii cu „tuk tuk-ul” ei verde și pescuiește cu undița și pluta în spatele casei. De la ea aflăm că bogăția Deltei este doar o iluzie.

„E săracă Delta, nu mai e Delta care a fost odată. Nu mai e nici pește. Acum e sezonul de scrumbie, dar la vară alergi de nebun să cumperi un pește să faci o mâncare”, explică doamna Ionela.

Realitatea Deltei Dunării este diferită de legislația care ar trebui să o protejeze. Colaborarea deficitară dintre autoritățile competente și comunitatea locală menține problema incendiilor nerezolvată. În tot acest răstimp, anual, Delta ia foc. Anual, vina se aruncă de la o tabără la alta.

Fără soluții concrete, fără alternative atunci când se interzice o acțiune și fără o cunoaștere a resurselor și instrumentelor de care dispun oamenii din Delta Dunării, situația are toate șansele să se repete an de an mult timp de-acum încolo.

Majoritatea locuitorii din comuna Sfântu Gheorghe sunt trecuți de 50 de ani. Dar mai vin în vizită la bunici nepoții de la oraș. Într-o seară de primăvară, în Sfântu Gheorghe, o bunică îi ține companie nepotului ei.

„Vorbește marea, auzi?!”, întreabă bunica.

„Ce vorbește marea?”, întreabă la rândul lui și nepotul.

Poate n-ar strica să începem să auzim și ce vorbește Delta Dunării. Cu tot cu locuitorii ei. Care fac parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Acestă serie de materiale este realizată în parteneriat cu European Data Journalism Network (EDJNet), în cadrul proiectului FIRE-RES. EDJNet este o rețea de publicații media independente și de redacții care produc jurnalism de date, din care face parte și PressOne.