Riscurile cu care vin la pachet tăierile din administrația publică locală: rata șomajului poate crește, iar calitatea serviciilor publice poate fi afectată

Oana Moisil

Tăierile de personal impuse de Guvern tuturor primăriilor și consiliilor județene din țară, prin ordonanța de urgență care reformează administrația publică, nu înseamnă neapărat eficiență și vulnerabilizează serviciile publice, conform mai multor specialiști din domeniul economic și administrativ.

PressOne a discutat cu Ioana Melenciuc, președinta Institutului Național de Administrație, expertă în politici publice și conferențiar universitar la SNSPA, despre ce probleme pot apărea odată cu tăierile impuse prin ordonanța de urgență, dar și pe ce ar fi trebuit să-și fundamenteze Guvernul reforma, astfel încât să putem vorbi despre eficientizare în administrația publică.

___

PressOne: Având în vedere că Institutul este membru al Comitetului interministerial responsabil cu asigurarea elaborării Strategiei Naționale privind inovarea în sectorul public (2025-2029), ce anume din reforma administrativă adoptată de Guvern ne apropie sau ne îndepărtează de obiectivele Strategiei? 

Ioana Melenciuc: Concret, între strategie și ordonanța de urgență privind reforma în administrația publică nu cred că există neapărat o sinergie. 

Dacă ne dorim o reformă reală în administrație nu asta a fost, nu această ordonanță.  O reformă adevărată în administrație presupune mult mai mult de atât și sunt convinsă că dacă se va veni și cu alte norme prin care să se completeze această ordonanță de urgență, sper că parte dintre ele vor avea și sinergii cu strategia aia de inovare. 

PressOne: Cum ar trebui să arate o reformă mai mare, precum cea pe care ați menționat-o? 

O reformă mai amplă a administrației publice presupune și o lege a salarizării, care este mult așteptată și mult întârziată. E foarte greu să asiguri o motivare a personalului din administrația publică în condițiile în care salarizarea nu este una echitabilă între instituții.

Un alt aspect are legătură cu tăierile de cheltuieli. Reducerile de cheltuieli acum fac referire la cheltuielile de personal. Dacă vorbim de administrația publică centrală este vorba despre un cuantum de 10% sau diferența dintre ceea ce s-a redus deja în anul 2025.

PressOne: Din ce alte motive nu e suficientă această reformă, pentru a rezolva problema risipei în administrația publică?

AUDIO. „Ia dă-ți tu voie să vedem ce-i cu păsărica ta.” Înregistrare șocantă din cabinetul lui Ion Duvac, membru în comisia în care sunt analizate cazurile de abuz din Colegiul Psihologilor

Ion Duvac, doctor în psihologie și membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, își hărțuiește sexual pacientele prin propuneri sexuale explicite și cere poze cu părțile intime ale femeilor, încă de la prima ședință, potrivit unei înregistrări ajunse în posesia redacției.

Reacția Colegiului Psihologilor la ancheta PressOne. Ion Duvac invocă o „campanie de denigrare” pe fondul unei candidaturi la conducerea instituției, deși nu mai are dreptul

Colegiul Psihologilor reacționează la ancheta PressOne despre Ion Duvac și susține că nu există sesizări la nivelul instituției care să-l vizeze pe doctorul psiholog, însă, ca urmare a anchetei, are în vedere mai multe posibile sancțiuni, prin care și retragerea definitivă a atestatului de liberă practică.

Dacă noi mutăm cheltuielile de pe zona de personal pe o zonă de servicii, nu înțeleg neapărat nici unde este economia și nici reforma. Și mi-e teamă că în multe situații asta se va întâmpla. Poate nu atât de mult la nivel central, dar mai degrabă la nivel local. Dacă acolo presiunea este și mai mare, vorbim de 30%, oamenii respectivi, în prima etapă, vor fi înlocuiți prin contractarea de servicii și contractarea de servicii de foarte multe ori este făcută la prețuri mai mari decât ar fi însemnat echivalentul salarial. 

Evaluarea performanțelor este un alt subiect care este parțial atins și în cadrul acestei ordonanțe de urgență – se introduce evaluarea performanțelor.

Trebuie să cuplăm cel puțin trei elemente. Unu, vorbim de modul în care sunt definite cadrele de competențe pentru administrația publică și să avem cadre bine definite pentru toate joburile din administrația publică. Doi, să avem o evaluare prin care ne raportăm la cadrul de competențe, dar o evaluare care nu se transformă pentru funcționarii publici de conducere în obiectul principal de activitate. Rezerva pe care o am față de varianta introdusă prin OUG-ul actual este că pentru funcționarii publici de conducere reprezintă un volum foarte mare de muncă. Ei nu prea vor avea timp să managerieze efectiv activitatea și se vor transforma în observatori atenți ai activității colegilor pe care îi au în subordonare. 

Cel de al treilea element ar fi acela al formării profesionale, corelată cu evaluarea performanțelor.

Dacă identificăm că avem niște probleme în urma evaluărilor, să le și rezolvăm, dar să oferim și contextul în care le putem corecta. Să oferim obligativitatea de a merge la cursuri, să oferim sprijinul financiar pentru participare la cursuri, să oferim o monitorizare a participării la cursuri.

În momentul de față, în codul administrativ există o mențiune care face referire la funcționarii publici care ar trebui să participe la un curs de pregătire profesională cel puțin o dată la doi ani. E minunat, doar că nimeni nu monitorizează asta și atunci înseamnă că nici nu se întâmplă nimic dacă nu ne conformăm acestei obligații. 

Foto: Lucian Muntean

PressOne: Prin reforma proaspăt adoptată, Guvernul își propune să facă administrația publică mai eficientă, reducând bazele de cheltuieli. Legat de eficiență, ce înseamnă o administrație publică eficientă? De ce ar trebui să mai vorbim pe lângă bani și economii, când vorbim de eficiență? 

Eficiența presupune să raportăm ceea ce investim la ceea ce rezultă. Nu e doar o chestiune de a ne atinge rezultatele, ci și de a ne atinge rezultatele folosind cât mai puține resurse, prin comparație cu un standard de cost sau prin comparație cu exemplul altor state.

Noi nu avem standarde de cost. Au fost definite câteva standarde de cost, dar nu sunt aplicate toate. Cam acela este T0 ca să putem să începem să vorbim despre eficiență. Altfel este o discuție destul de lipsită de conținut din păcate. 

Standarde de cost înseamnă standarde de cost în educație, pentru serviciile publice, în sănătate. 

PressOne: Noile reguli din reformă prevăd ca numărul de posturi din primării să fie corelat inclusiv cu numărul de locuitori, dar și cu capacitatea primăriilor de a plăti salarii. Cum ar trebui să se procedeze, astfel încât comunele și orașele în care nu sunt destui locuitori, dar nici servicii publice, să nu fie și mai sărăcite de servicii publice?

Următorul pas este reforma administrativă prin comasarea anumitor unități administrativ-teritoriale. Asta este o discuție și ea de mult începută, niciodată terminată și pe care e foarte multă presiune din partea unităților administrativ-teritoriale către decidenții politici. 

Eu înțeleg de ce se opune rezistență la această idee, dar realitatea este că s-ar putea cu adevărat eficientiza anumite costuri prin punerea în comun de resurse, dar nu o punere în comun de resurse așa cum este ea propusă prin ordonanța de urgență 7, ci prin comasarea unităților administrativ-teritoriale foarte mici.

PressOne: De ce se opune rezistență la reforma administrativ-teritorială?

Fiecare unitate administrativ teritorială și ales local își doresc să-și păstreze autonomia și independența financiară.

Din punct de vedere politic, cu precădere partidele clasice, partidele mari, se bazează foarte mult pe reprezentarea și reprezentativitatea la nivel local, la nivelul tuturor tipurilor de unități administrativ-teritoriale. 

A avea reprezentanți politici, reprezentanți aleși la nivel local este un braț al puterii partidelor.

PressOne: De ce criterii trebuie să se țină cont în reducerea personalului, astfel încât să nu fie afectate serviciile esențiale pentru cetățeni? 

Va fi foarte greu în anumite situații. Probabil fiecare, în funcție și de nivelul de venituri pe care îl are, vede ce poate externaliza, astfel încât să-și păstreze pe zona de personal angajații cu care poți asigura toate serviciile sociale pe care trebuie să le ai. Dar nu cred că se va reuși asta în fiecare caz.

PressOne: Ce ar putea însemna asta, concret? De exemplu, pentru o comună săracă care are doi asistenți sociali, ar putea însemna că ar acei asistenți sociali ar putea dispărea? 

Poate însemna și asta. Această ordonanță și aceste reduceri propuse au pornit de la premisa că oricum personalul din administrație este prea numeros. O premisă falsă. E prea numeros prin raportare la ce? Dacă ne raportăm la procent din totalul populației active sau procent din totalul populației, o să vedem că ne aflăm chiar sub media europeană. Dacă ne raportăm la satisfacția generală a cetățenilor față de serviciile publice, iar mergem pe o pistă greșită.

Temerea mea este că, cel puțin la nivel local, această reducere o să fie tradusă în creșterea per ansamblu a cheltuielilor, pentru că vor fi contractate servicii care să vină să compenseze lipsa de resursă umană și vor fi contractate la un preț mai mare decât cel al salariilor care ar fi fost alocate resursei umane respective.

Și o resursă umană disponibilizată înseamnă, la rândul ei, o problemă socială, pentru că oamenii respectivi vor avea ajutoare de șomaj cel mai probabil. Să nu ne imaginăm că integrarea lor pe o piață a forței de muncă privată va fi facilă.

PressOne: Considerați suficient raționamentul guvernului, prin care o primăriei nu este eficientă dacă a cheltuit mai mult decât a câștigat? 

În Europa, noi ne bazăm sistemul social pe un stat al bunăstării. Asta înseamnă că încredințăm o parte din bani pentru a avea acces la educație, sănătate, transport în comun, infrastructură rutieră. Acceptăm să ni se ia o parte mai mare sau mai mică din venituri pentru a avea servicii publice în schimb. 

Problema nu este cât cheltuiește o primărie prin raport cu cât produce, ci cum sunt serviciile publice gestionate de fiecare unitate administrativ-teritorială și care este calitatea lor. Problemele apar când avem unități administrativ-teritoriale care nu furnizează servicii publice de calitate.

PressOne: Conform ultimelor date de la INS, sectorul bugetar a însumat circa o pătrime din numărul total al locurilor de muncă vacante în 2025. Conform noii reforme, se vor tăia toate locurile vacante din administrație – mai puțin în sănătate și învățământ. Așadar, în asistență socială se vor tăia. Ce beneficii și ce riscuri aduce asta pentru cetățenii din localitățile în care se vor tăia acele posturi?

Riscurile sunt foarte mari. Zona asta de asistență socială nu este un moft, ea acoperă o nevoie reală care caracterizează mare parte din ruralul României și din zona de municipii mici. 

Mai mult decât atât, ați spus că pe zona de sănătate și educație nu se fac tăieri. Știu ce scrie în textul ordonanței, dar să știți că în Ministerul Educației și tot ce înseamnă instituțiile subordonate, atât preuniversitar cât și universitar, reducerile deja au avut loc încă din anul 2025. Creșterea normelor personalului didactic reprezintă tot o formă de reducere a personalului. 

Protest profesorilor, 9 iunie 2023 Foto: PressOne

În sistemul preuniversitar a produs efecte majore, mai ales în localitățile mici. Vorbim de profesori care nu-și mai puteau constitui norma la o singură unitate de învățământ. Profesori care au trebuit să-și diversifice disciplinele predate fără să aibă neapărat pregătire pentru a le acoperi pe toate. Vorbim de un volum mai mare de muncă pentru aceiași bani. Și de fapt de o nerespectare a angajamentelor pe care Guvernul și le-a luat față de această categorie profesională.

PressOne: Putem încadra aici și reducerea sporului oferit celor cu doctorat? 

Da, vorbim și de reducerea sporului de doctorat. Este incorect să spunem că nu se fac tăieri în educație, în condițiile în care se fac tăieri încă din 2025 și se pune o presiune foarte mare asupra personalului din educație. Acum se vine și cu tăieri suplimentare prin reducerea acelui spor de doctorat. Gândiți-vă că asta implică de fapt reducerea veniturilor tuturor cadrelor didactice din sistemul universitar. 

Există această ipoteză a schimbării sistemului de finanțare din învățământul superior. De altfel, premierul a lansat câteva ipoteze în ultimele săptămâni, una dintre ele fiind aceea a calculării finanțării aferente instituțiilor de învățământ superior în funcție de nivelul de angajabilitate al studenților. 

La prima vedere poate părea o chestiune de bun simț. La o analiză doar un pic mai atentă, vedem care sunt riscurile. Pe de o parte, să nu ne imaginăm că economia făcută la bugetul de stat ar putea să fie una imediată. Pentru că a construi un sistem de finanțare în funcție de nivelul de angajabilitate al studenților presupune o metodologie de măsurare a angajabilității, o colectare de date uniformă la nivelul tuturor instituțiilor de învățământ superior. Aplicarea acestei conectări de date și abia apoi finanțarea în consecință. Deci vorbim de ani, să nu ne imaginăm că asta ar fi o economie care să se vadă în bugetul pe anul în curs.

Doi: dacă ne raportăm la angajabilitate, nu o măsori doar în momentul în care absolvenții ies de pe băncile școlii. 

Iar dacă noi finanțăm cu precădere doar acele universități sau acele structuri academice care au studenți cu un nivel mai mare de angajabilitate, înseamnă că anumite profesii aproape vor dispărea. Și profesii de care ulterior s-ar putea să avem nevoie – și neavând resursă formată la nivel național, să depindem de expertiză externă. 

Asta deja se întâmplă pe anumite dimensiuni. Există specializări în care nu s-a mai investit pentru că nu au fost rentabile din punct de vedere financiar. De exemplu, noi nu mai avem experți în statistică școlarizați în ultimii ani. 

PressOne: În acest context, România suferă de lipsa de date statistice și de cooperare interinstituțională. Un exemplu: Protecția copilului are alte cifre decât Ministerul Sănătății sau inspectoratele școlare în ceea ce privește numărul de mame minore. Cum credeți că afectează asta administrația publică și, implicit, cetățenii? 

Foarte mult. Nevoia de a-ți fundamenta politicile publice pe date valide este una cât se poate de consistentă. 

Ca să înțelegi problema, trebuie să ai niște date valide. Noi avem o problemă destul de mare pe zona aceasta, de la metodologii de colectare a datelor care nu sunt întotdeauna uniformizate cu cele de la nivel european – ceea ce ne face ca în comparații, atunci când același indicator este prezentat la nivelul mai multor state, noi să venim cu valori exotice sau cu valori care nu reflectă realitatea, căci nu sunt neapărat colectate conform aceleiași metodologii sau nu ne raportăm la aceleași definiții.

Parțial și faptul că datele nu sunt deschise e un alt element care nu ne ajută deloc. A avea date deschise înseamnă să deschizi mediul public către cercetător, să deschizi mediul public către o mult mai mare intersecție între baze de date, între indicatori diferiți.

Înseamnă și să fim prezenți pe hartă atunci când procesarea big data făcută de către inteligența artificială ne scanează și pe noi. Și veți fi surprinși că în multe dintre scanările inteligenței artificiale, România nu apare în comparații, pentru că nu există date deschise pe foarte multe dimensiuni și dispărem efectiv de pe hartă.

PressOne: A adus vreodată austeritatea ceva bun în administrația publică?

În majoritatea statelor, dezvoltarea de infrastructură, de calitate a serviciilor publice, vine cu investiții. N-o să spun cu cheltuieli. În primul rând în educație, în sănătate. Dacă sunt făcute bine, în timp generează efectele scontate. Mai rar ca din austeritate să rezulte dezvoltare. 

PressOne: Cum estimați că ar putea arăta România nu peste cinci, ci peste doi ani la următorul exercițiu electoral? În contextul în care ultimele alegeri ne-au arătat că logica electorală s-a schimbat, partidele mari nu-și mai pot mobiliza electoratul prin instrumentele pe care le foloseau până acum?

Depinde foarte mult și de ceea ce se va întâmpla până la momentul respectiv cu guvernarea. Adică depinde dacă vom ajunge chiar până punctul în care la guvernare, în absența unei coaliții pro-europene, ar putea fi o guvernare asigurată și de alte partide politice – care ar putea fi asociate mai degrabă cu o zonă de extremă politică. 

Asta pentru că guvernarea este actul de maturitate de care are nevoie un partid politic și care influențează foarte mult rezultatele exercițiului electoral. La minuni nu ne putem aștepta. 

Sigur, mă aștept la o mobilizare mai bună, mă aștept la reglementări mai bune pe zona de combatere a dezinformării, dar nu se rezolvă doar de aici și nu atât de rapid. Astea sunt chestiuni care produc efecte în timp. Ce ar putea schimba destul de mult rezultatul este calitatea guvernării de până atunci, nivelul de satisfacție sau insatisfacție a populației.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€