Reportaj. România bolnavă. Obezitatea la țară demontează mitul că mâncăm „bine și sănătos”

Bianca Felseghi

Știri

01/11/2022

„Înainte de a fi «expus la mediul urban», am fost și rămân țăran și-mi amintesc cum arăta «șpaițul» părinților mei (regionalism din speisezimmer, cămară, în zona Ardealului, n.red.). Frigiderul, la țară, pe vremea aceea, era cam rar. Ai mei nu erau agricultori, ci funcționari. Aveam untură, slănină, afumături, ouă, ceapă, usturoi, zarzavaturi și legume - toate din gospodăria familiei. Din «cooperativă» se cumpărau doar zahăr, ulei, orez și alte cele de genul acesta.

În anii dinspre sfârșitul vieții alor mei, puterile nu i-au mai ajutat și, neputându-se baza pe «netrebnicul« lor «ficior», plecat la «uăraș», în frigiderul lor rar mai găseam ceva din cele de mai sus. Frigiderul era năpădit de margarină, mezeluri, lactate, semipreparate și alimente conservate - toate din magazin. Azi, la noi acasă, chiar locuind la țară, situația e aceeași.” 

E mărturia unui român trecut de 65 de ani, ajuns la pensie și care s-a reîntors în satul părinților. Proverbiala sănătate de la țară, cu aer curat și mâncare fără E-uri, nu e ancorată în realitate, fiindcă românii din mediul rural sunt cei mai bolnavi și cel mai puțin duși la doctori români. 

Am plecat pe urmele unei statistici avansate de Alianța Pacienților Cronici din România, care a efectuat în septembrie 2022 o serie de testări gratuite pentru bolile cardiovasculare și diabet în șapte județe din România. Au testat peste 1.200 de persoane cu vârsta de peste 50 de ani. 

Datele pe care le-au făcut publice sunt extrem de îngrijorătoare: mai mult de 75% dintre cei testați aveau colesterolul LDL („colesterolul rău”) crescut și foarte crescut - doi termeni medicali care arată o situație care poate duce la boli grave. Mai mult de două persoane din trei aveau glicemii de pacienți cu pre-diabet și diabet.

La calculul riscului de boli cardiovasculare (Heart Score, un indicator folosit de societățile profesionale internaționale de cardiologie, n.red.) a reieșit că 45% dintre pacienți au risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare în următorii 10 ani.

Aproape jumătate dintre persoanele prezente aveau obezitate de gradul I și II și o treime erau supraponderale. Aproape jumătate dintre pacienți aveau colesterolul total de peste 200. 

S-a constatat că peste 50% din populația testată suferă de dislipidemie  - valori crescute ale grăsimilor în sânge, iar două persoane din trei (69%) aveau glicemii de prediabet și diabet. Cea mai mare glicemie înregistrată a fost de 369. 55 persoane au aflat în acest screening că sunt bolnave de diabet. 25% din populația testată avea deficit de fier.

Dincolo de cifre

Bălan e o comună din Sălaj, județul care nu există, cum se glumește în zonă. La sfârșitul lunii octombrie, s-a deplasat aici Caravana cu Medici, o asociație fondată în 2014 de cinci medici rezidenți care au remarcat absența serviciilor medicale de bază în mediul rural. În 2021, Caravana a avut 35 de descinderi în mediul rural, în 21 de județe din țară. Au verificat starea generală de sănătate a oamenilor pe mai multe paliere: medicină internă, pediatrie, sănătatea femeii. 

Dintre toți pacienții consultați, raportul anual încheiat arată că 34% sufereau de dislipidemie  - valori crescute ale grăsimilor în sânge. Rezultatele se apropie, deci, de cele constatate de Asociația Pacienților Cronici, de la care am plecat. Un sfert din femeile consultate, cărora li s-a recoltat un test Babeș Papanicolau, prezentau infecții și leziuni precanceroase. 

Aproape jumătate dintre copiii văzuți aveau probleme dentare. 

Evidențele cifrelor sunt palide, însă, în fața spectacolului pacienților care se perindă timp de o zi prin fața doctorilor. Unii chiar pentru prima oară în viața lor. Pentru cineva care asistă dintr-un colț la procedura medicală, e o experiență dezarmantă. E ca și când ai simți în direct cum statul român eșuează și își abandonează cetățenii cei mai vulnerabili. 

Andrei Morariu e radiolog, fondator al Caravanei Medicilor și e coordonatorul vizitei de la Bălan. Preia pacienții de pe listele întocmite de doctorul de familie din comună, la un birou improvizat în clădirea școlii primare din localitate. La sfârșitul consultațiilor reține scrisorile medicale, fiindcă, la cererea doctorului de familie, ele nu vor fi înmânate pacienților, cum este uzual. Doctorul din comună dorește să le păstreze el ca să se asigure că - cel puțin în perioada următoare examinării specialistului - pacienții vor respecta indicațiile și tratamentele. 

„Eu sunt în Caravană din anul 4-5, acum sunt în anul trei de rezidență, deci de vreo 6 ani. Azi sunt implicați 17 oameni, studenți, medici, rezidenți și medici specialiști. Aici e o situație mai bună, fiindcă există medic de familie. 

Acolo unde incidența populației de romi este mai mare, problema e și mai pregnantă, aici e domnul doctor care insistă să ia el scrisorile medicale, nu le dă pacienților, tocmai ca să poată insista să îi mai vadă o dată, după consult. La copii, malnutriția este în floare, sunt boli parazitare foarte multe. Nu pot avansa cifre referitoare la incidența bolilor cardiovasculare la adulți, dar am avut pacienți pentru care am chemat salvarea în timp ce îi consultam noi, cu tensiunea 200 și ei nu știau.” 

Doar printre pacienții înscriși în cabinetul doctorului Aurelian Georgiu la Bălan sunt șapte copii cu probleme cardiace. 

„Eu sunt păcătos, îmi aprind o țigară!”, îmi spune, în timp ce își dă jos masca și vorbim în parcarea școlii. Georgiu vine de la Cluj-Napoca, unde locuiește, și consultă pacienți de luni până vineri în fiecare săptămână. Astăzi este sâmbătă, dar a mai rămas o zi, ca să ajute la coordonarea medicilor din caravană. 

„Malnutriția nu e legată numai de sărăcie, deși e un factor, are legătură însă cu greșeli de alimentație. E vorba de neascultare de către mămică a recomandărilor medicului. De alimentație incorectă. Diversificarea alimentației prea tardivă sau prea precoce, bunăoară, unele familii dau copiilor cartofi de la 2-4 luni sau chiar alimentație solidă. Sărăcia nu intră în calcul în zona asta, în afară de comunitatea de romi, unde situația e mai complicată. Dar alimentația proastă stă la baza multor afecțiuni”, spune doctorul Aurelian Georgiu.

10% din pacienții pe care îi are în evidență sunt alcoolici. 

În timp ce vorbeam, trei tineri dezinvolți îl salută pe doctorul Georgiu, „‘Trăiți, dom‘ doctor!”. Nu par să fi atins majoratul și duc în brațe doi bebeluși. „Toți acești trei tineri care au intrat au malformații cardiace. Sunt tineri, una din mămici are acum 15 ani, e la al doilea copil”, îmi rezumă doctorul de familie. 

Păreau să fie elevi. Dar erau părinți. 

În sala de EKG, o mamă astâmpără cu mâinile piciorușele unui copil care pare nou-născut. E mititel, abia se vede din scutec. S-a născut prematur și în urmă cu două luni. Mama spune că nu mai ține minte cu cât înainte de termen s-a născut copilașul ei. Micuțul, care e o fetiță de puțin peste două kilograme, s-a născut într-o familie în care toți membrii sunt diagnosticați cu boli psihice. Mama nu înțelege să îl hrănească cu formulă de lapte, li se plânge doctorilor că îi provoacă diaree. În schimb, îi dă „zamă de orez”, adică apa în care a fiert orezul, ca să „îi țină burta”. 

În timp ce le explică doctorilor care e strategia ei, doctorii constată că omulețul acesta, care scâncește ca o pisicuță, este flămând. Când respiră cu greutate, se uită cu ochii goi de nou născut în sala prin care se perindă mulți oameni în halate albe. Nu îi vede, dar probabil că se simte privită cu milă. 

În holul școlii, copiii și părinții lor au făcut rând să fie văzuți de specialiști. Cei mai agitați aleargă prin sala de așteptare, se joacă prinselea. Când ies pe ușă, sunt ușurați, fiindcă nimeni nu merge cu inima ușoară la doctor, darămite un copil care va fi examinat pentru prima oară. 

Lângă Sprinterul marcat cu însemnele Caravanei, un tătic îl „consolează” pe unul din mezinii lui, căruia îi e frică de doctor. „Îți dau două palme, să ai de ce să plângi!”. Copilul are încă mâini pufoase de bebeluș și îi tremură gurița. Îți vine să îl strângi în brațe. Cei doi părinți adolescenți nu știu data de naștere a copilului, îi spun doctorului să citească certificatul de naștere că „scrie acolo”. Și-au știut numai numărul de telefon. 

În curtea școlii, primăria a început în urmă cu trei ani un proiect de sală de sport cu tribună. Trebuia să fie terminat de ceva vreme, dar constructorul a intrat în insolvență. E un schelet metalic imens, prin care se profilează biserica și cimitirul alăturate. Curtea pare mică și meschină la umbra colosului de metal și beton.

Un îngrijitor cară cu roaba lemne de foc, să încălzească sălile în care consultă medicii. Dimineața s-a risipit odată cu ceața și cu primul val de pacienți. Încet, cimitirul se animă de oameni, care au venit să curețe mormintele. 

În Transilvania, pe 1 Noiembrie se celebrează Ziua Morților sau Luminația. La unele colțuri de pietre și cruci ard deja candele umbrite de tufe violet de crizanteme, acolo unde rudele au profitat de weekend, ca să nu se mai întoarcă și pe aglomerație, în zilele săptămânii. Morții oricum nu mai au noțiunea timpului. 

Vlad Berbecar este medic specialist de medicină internă și a participat voluntar la zeci de caravane, fiind unul din fondatorii inițiativei. Și el confirmă, în parte, datele îngrijorătoare și lipsa completă de prevenție în zona rurală a țării. 

„Pot să vă spun că, într-adevăr, la populația adultă prevalența hipertensiunii și a obezității este foarte mare. Noi avem niște date culese de noi din caravane, câteva mii de pacienți din mediul rural, în care am descoperit o hipertensiune de 70% și obezitate pe la 33%. Datele sunt îngrijorătoare, populația rurală este neglijată și bolnavă”, spune Berbecar. 

Mulți dintre acești pacienți, mai spune doctorul, nu-și pot permite nici măcar un bilet de microbuz până la doctor, darămite să plătească o consultație de specialitate. 

Frigiderul de la țară în 2022: tacâmuri, ciocănele, parizer

Am încercat un experiment de mică amploare documentând acest subiect. Am rugat mai multe persoane, ale căror rude apropiate, părinți sau bunici, locuiesc la țară, să fotografieze, anonim, mâncarea din frigiderele lor. Am recurs la această formulă fiindcă intenția nu a fost să creez o galerie de tipul food shaming - uite ce mănâncă românii, ci să avem o imagine mai clară cu privire la proveniența produselor din dieta lor. 

Am primit mai multe imagini, dar și mărturii din toate zonele țării, de la Ardeal, la Teleorman. 

„În general cei în vârstă din satele de lângă orașe au câte o pensie de pe unde au lucrat la oraș. Aceasta le oferă un venit minimal care îi face suficient de comozi să nu se mai complice să lucreze câte o mică grădină sau să țină animale, vaci, oi, porci, găini.

Mănâncă ce este mai ieftin, carnea cea mai ieftină de pui, tacâmuri, ciocănele, parizer, ouă și lactate. Nu mai este nimeni de la care să cumpere nici ouă, nici lapte sau brânză. Tot de la magazin cumpără și legumele cele mai ieftine de Turcia. Și aici îți descriu situația rudelor mele din județul Cluj, dintr-o comună situată la 30 de kilometri.

Toți vecinii au diabet, probleme cardio și de mobilitate, coxartroze sau genunchi paradiți. Și asta e cauza pentru care nu mai lucrează aproape nimic prin gospodărie”, povestește o rudă a unui pensionar din comuna Mănăstireni, Cluj.

Refugiați la Vatră e un cont de Instagram creat de doi tineri care s-au mutat într-un sat din județul Mureș și care documentează viața la țară și reconstrucția unei case bătrânești în termeni autentici, fără filtrul idealizat. I-am rugat și pe ei să ne vorbească despre obiceiurile alimentare ale oamenilor din comunitatea în care trăiesc.

O parte mică a sătenilor își cultivă o parte din alimente în propria gospodărie, spune Alexandra Papp. Cei mai mulți, însă, trăiesc din oferta magazinului sătesc. 

„Nu suntem noi foarte specialiști în nutriție, dar suntem atenți la ce mâncăm, măcar citim câte o etichetă, iar dacă mâncăm ceva prost, măcar știm că nu e ok și nu exagerăm cu produsul ăla. Noi ne-am mutat la țară cu dorința și senzația că o să ne plantăm grădina noastră și o să trăim mai sănătos. Și, în mare, încercăm să facem asta. În satul nostru chiar se cultivă pământul.

Sunt anumite gospodării din care oamenii se hrănesc cât pot, de la legume și fructe, la mâncarea animalelor pe care le cresc, doar din ce au ei. Sunt conștienți că puiul din comerț e umflat și plin de antibiotice, taie o găină doar o dată la nu știu cât timp, în rest mănâncă ouă. Aceștia sunt puțini. 

La noi în sat, berea e bere în fiecare zi. Oamenii nu se uită la ce bere beau. Măcar un leu în plus să pui pe ea, să zici că n-ai băut-o chiar pe ultima! Și se consumă bere în mod regulat. E clar că nu doar una pe zi, iar asta îți cam mănâncă organismul, alcoolul ăsta de doi bani.

Când mă duc la bufetul din sat, se vând toate prostiile, te uiți la oameni pe casa de marcat, la ce cumpără, sunt, într-adevăr cele mai ieftine lucruri, mezelurile cele mai ieftine, la duzină, chipsuri, napolitane, sucuri. E o fuziune dubioasă și între producție locală, dar și produse din magazin, că de ce să nu-ți iei dacă sunt shiny (în ambalaj strălucitor, n.red.) pe raft?”