Reportaj. Râul mort Târnava Mică: Cum a transformat colapsul Salinei Praid o întreagă vale într-o zonă calamitată

Bianca Felseghi

Mediu

13/07/2025

Aceasta este factura unei crize ecologice în desfășurare: salinitatea extremă cauzată de inundația de la Salina Praid a distrus ecosistemul râului Târnava Mică, iar zeci de mii de oameni primesc apă cu restricții în plin val de caniculă. Între timp, ecosistemul susținător de viață pe o distanță de zeci de kilometri a fost distrus, iar râul e mort - susțin specialiștii în mediu și biologii. 

De asigurarea apei necesare traiului zilnic s-au ocupat pompierii de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Horea” din Mureș. Deplasările lor au totalizat numai în luna iunie 1.382 de misiuni pentru transportul apei. Aquaserv Mureș - compania de distribuție din județ - a mai transportat cu cisternele proprii încă 7.5 milioane de litri de apă în aproximativ aceeași perioadă. Uzinele de apă de la Târnăveni și Fântânele fiind afectate de deversare (fiindcă tratau apa din Târnava Mică), apa potabilă a trebuit adusă din alte surse, situate la diverse distanțe.

Nu se știe încă pentru cât timp cisternele vor putea susține același ritm de lucru, de 24/24 de ore.

În misiunile lor, Pompierii au ars 8.884 de litri de motorină pentru autospecialele de intervenție și încă 422 de litri de benzină pentru motopompele cu care au încărcat sau descărcat apa. Intervențiile lor se desfășoară în regim de urgență. 

La un preț mediu de 7.8 lei/litru de motorină, statul a cheltuit în plus doar în iunie aproape 70.000 lei doar ca să poată trimite apa acolo unde a fost nevoie de ea, adică în locurile unde apa curgea până acum prin țevile rețelei de alimentare. Statul a mai cheltuit și cu reparațiile mașinilor care au sucombat, iar impactul asupra dotărilor parcului auto al inspectoratelor din țară, care au pus la dispoziție mașini de intervenție, se va resimți în viitorul imediat următor. ISU Mureș a primit o suplimentare bugetară de 400.000 lei pentru organizarea acestor misiuni. 

Între timp, statul a golit controlat milioane de metri cubi de apă din lacurile de acumulare din zonă pentru a dilua apa salină care continuă să se scurgă dinspre Corund în Târnava Mică și Mureș. 

La toate acestea se adaugă cheltuielile pe diurnele detașărilor a zeci de persoane aduse de pretutindeni din țară în județul Mureș. Și aceste costuri vin peste cele 300 de milioane de lei acordate pentru sprijinul Salrom-ului (în cea mai mare parte, n.red) și companiilor din subteran care au avut activități turistice, de recreere și de tratament pentru companiile locale din Praid, cu sediu social acolo, care activau în domeniul turistic sau al alimentației publice. 

Acestea sunt doar costurile vizibile ale decontului unei catastrofe de mediu care putea fi evitată și ale cărei riscuri erau cunoscute din 2007, așa cum PressOne a arătat aici. 

Ceea ce încă nu se vede: costurile refacerii unor ecosisteme distruse de sare și al căror viitor pare incert.

7 iulie 2025 

În urmă cu 5 săptămâni, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Mureș a luat decizia instituirii stării de alertă pentru o perioadă de 30 de zile pentru mai multe localități de pe cursul râului Târnava Mică, în contextul incidentului major petrecut în județul Harghita: infiltrațiile de apă în pârâul Corund au determinat închiderea definitivă a Salinei Praid în data de 29 mai, iar ulterior au afectat echilibrul hidrogeologic din zonă și creșterea alarmantă a salinității în râul Târnava Mică – sursă de apă pentru aproximativ 40.000 de persoane.

În zilele următoare, prin decizii succesive, autoritățile au sistat apa din rețeaua publică, apoi au reluat în etape furnizarea, cu mențiunea că apa nu este potabilă, adică nu poate fi băută sau folosită pentru gătit, ci numai pentru igienă personală, curățenie și uz menajer. Consumul direct al apei de la robinet a rămas nerecomandat de atunci. 

Suntem la începutul lunii iulie și traversăm deja al doilea val de caniculă. Astăzi sunt prognozate 39 de grade în câmpia dintre Târnave, o zonă și așa aridă, în care se crește viță de vie. Ultimele două zile au fost de foc și toată lumea așteaptă ploaia cu ochii la cer. Dar nu se arată, chiar dacă dimineața a început molcom cu picături răzlețe pe parbrizul mașinii. Până la ora 10, temperatura atinsese deja 27 de grade. 

Aici la Seuca-Gănești e un capăt de lume. Ne deplasăm pe un drum agricol în urma unei cisterne care duce apă pentru animale, după ce fermierul a solicitat ajutor prin sistemul 112. 

Suntem în afara hărților cartate de Google Maps. Mai târziu, la destinație, pompierul îi va cere fermierului să taie de la drum câteva crengi uriașe de salcâm, ca să nu rămână fără oglinzi la transportul următor. 

Apă pentru animale 

„Era o fântână după deal, am curățat-o, am săpat mai jos încă un metru, dar nu mai este apă în sol. Fântâna veche a secat acum 2 ani. Am săpat alt puț. La 3-4 zile se adună la vreo 300 de litri de apă, dar trebe cam 2.000 litri pe zi”, spune fermierul David Feldeorean. În saivanul lui trăiesc 300 de oi ale sătenilor din Seuca, pe care le paște, și încă câteva zeci ale sale și ale socrului, care a fost ciobanul zonei. Mai au două vaci tinere și un cal. Trăiesc din vânzarea laptelui și din cașul de oaie pe care îl vând la piață. Nu e mult. E doar cât să mănânce o mână de oameni din mijlocul unei câmpii.

Dacă te uiți în jur pare că am coborât foarte departe de lumea zilelor noastre, nu doar geografic, ci și în timp, până undeva în perioada aceea romanțată, când pionierii cucereau preeria. 

Pășuni uscate cât vezi cu ochii, câmpuri cu porumb, pătrățele colorate în culori diferite de verde și galben, ca niște piese de puzzle îmbucate, sub o cupolă de foc și praf. Pământ crăpat, fântânile secate, care n-au mai văzut apă de luni de zile. 

Până la criza apei David cobora el o dată pe săptămână cu tractorul la rețeaua din sat și aducea apă cu o cisternă și în bidoane de câte 1000 de litri. În centrul comunei, furnizarea de apă a fost restabilită parțial, însă nu poate fi folosită decât în scop menajer și pentru igienă. „Cât timp am putut, n-am apelat la Pompieri. Dar au venit căldurile”, zice David.

Are o junincă priponită în câmp, care rumegă absentă, ca orice vacă. E cumpărată curând și încă n-a primit niciun nume. Odată ce apa proaspăt adusă începe să băltească în troacă, văcuța prinde brusc viață și bea îndelung. Stăm în tăcere și o ascultăm cum soarbe.

Apa care vine la robinet e ca la mare, îmi spune o localnică. „După duș e ca și când ai ieșit direct din valuri și nu faci duș”, îmi explică Ilonca și își plimbă mâna pe piele. În casa ei, în care e răcoare, stă cu gălețile la îndemână în sufragerie. E apa pentru aparatul de făcut cafea, apa pentru gătit și pentru băut. Sătenii peste 65 de ani, așa cum e ea, primesc marțea și vinerea baxuri cu apă îmbuteliată de la Primărie de la brandul Aquatique. Și copiii sub 18 ani primesc câte 16 litri o dată.

Când ne îmbie să bem un pahar de apă stăm să ne gândim de două ori și n-aș fi crezut că vom ajunge să avem această dilemă. Dar parcă nu se cade să-i consumăm din rezerva strategică. Acceptăm totuși un pahar de apă minerală. 

Szasz Francisc (55 ani) s-a pensionat mai devreme de la combinatul de carbid de la Târnăveni, unde avea o muncă grea. Încărca vagoanele cu carbid, un praf care diluat cu apă era folosit în trecut pentru sudură cu autogen sau pentru lămpile minerilor din subteran. Dar Francisc e un om întreprinzător, e efectiv un om bun la toate în comuna lui. Crește animale pentru export, lucrează ca agent de pază la Primărie, are și vie din care scoate vin, iar cu camioneta lui aduce lemne pentru oameni. „Fac de toate. Am autorizație de la Garda Forestieră, mă duc la pădure, iau 5 mc de lemne, fac poze față, spate, kilometraj, trimit, sunt legal, nu cherche-berche!”, spune. 

Într-o mică gospodărie de pe malul Târnavei Mici ține 15 juninci, pe care vrea să le vândă când ating greutatea cerută pe piață. Unele sunt de carne, altele de lapte, bălțate românești. Animalele au nevoie de 70 de litri pe zi, dar depinde de căldură, îmi zice Francisc. 

„Astăzi nu e așa cald, dar cum a fost sâmbătă, o beut mai mult săracile, o beut! Am dus apă și din fântână. S-au făcut analizele la toate fântânile și nu sunt infiltrații de sare, dar nu apa e bună de băut pentru oameni. Că are tot felul în ea. Dar beau animalele. Cred că pe noi ne-o afectat mai tare ca pe ăștia din Praid”, se mai rezumă să spună. Își toarnă un pahar de apă, cerându-și scuze. 

Le plânge de milă orășenilor din Târnăveni, pentru care apa a fost săptămâni în șir un lux. În satul lui „pompierii săracii o adus”. „Noi numai vreo două zile am avut problemă că n-am putut face baie. Când i-au dat drumul și ne-am spălat, aluneca mâna pe piele. Io aveam o rană la picior de la cărat baloți și mă ustura”, spune Francisc. 

Transporturile de apă potabilă sau pentru animale se organizează de regulă pe grupuri ale comunei, iar primarul anunță în fiecare zi necesarul către ISU Mureș. Sau fermierii pot solicita apa folosind numărul de urgență 112. În ultimele zile, autoritățile au făcut controale după ce localnicii au solicitat apă pentru animale, dar au folosit-o pentru a-și iriga grădinile răpuse de secetă. 

„Avem un grup Gazdac, în ungurește, fermieri, unde fiecare scrie câți litri de apă trebuie, în Păucișoara sunt vaci multe, acolo trebuie să duci și 5.000 mc, dar și aia se amestecă cu apă de fântână, că altfel nu ajunge. Acuma, s-a făcut acest control să vadă la ce folosim apa, că asta e, aicea la noi în România, hoția nu dispare. De-aia o ajuns țara aicea. Fiecare cu hoția”, concluzionează omul.

Malul Târnavei Mici e folosit aici ca depozitare pentru deșeuri provenite din construcții. În albie aluviunile urcă uneori până aproape de înălțimea unui parapet care securizează malul. Soarele arde atât de puternic încât simți că hainele îți vor lua foc. Sunt două libelule albastru-neon care se alungă la suprafața apei.

24/24

Detașamentul de Pompieri Târnăveni funcționează într-un vechi conac de secol XIX, preluat de comuniști în anii 50 și de atunci transformat în cazarmă. E furnicar de oameni, fiindcă cei detașați din alte județe pentru a livra apa în Mureș sunt cazați aici. 

Tot aici se face în fiecare moment centralizarea cererii de apă potabilă, apă menajeră și apă pentru adăpat animalele, trei feluri de apă transportată în fiecare zi de 30 de zile încontinuu. 

Diminețile încep, de regulă, cu transportul de apă potabilă necesară Spitalului Municipal din Târnăveni și pentru secția de Pediatrie, în două transporturi separate.

„Avem o raportare la ora 22.00. Lucrăm 24 h. Dacă există transport suplimentar după ora 10 pm, până la ora 24:00, atunci se raportează separat și se plusează și se raportează iar la ora 07:00 dimineața”, explică Adrian Pîntea, șeful Detașamentului. 

Acum lucrurile s-au mai domolit mai spune el, dar în prima săptămână 13 autospeciale au lucrat non stop. 

„Noaptea duceam apă la bazinele uriașe ale satelor. Am încercat să facem asta și la Târnăveni, dar după ce au băgat apă toată noaptea, când au dat drumul la pompe, toată apa s-a răspândit în rețea și la robinete n-a ajuns nimic. Rețeaua era prea mare. Nu era fezabil pentru rețele de mari dimensiuni, numai acolo unde existau 2000-3000 de case”.

În tot acest timp, pompierii au căutat soluții care să le reducă costurile, uzura mașinilor și a personalului. La Suplac exista o mașină veche de intervenție. Pompierii de acolo au găsit undeva la 2 km de bazinul comunal un puț de 70 m adâncime și o dată pe oră apa se pompează din puț în mașina parcată, apoi din mașină printr-un furtun se duce apa în bazinul de alimentare. 

Cu această improvizație s-a renunțat la o deplasare de 2 ore și jumătate, pe la Ungheni, Cipău, și apoi înapoi la Suplac, pentru încărcarea și descărcarea apei. Furtunul prin care apa ajunge din mașină la bazin e făcut din 100 de alte furtune ca să atingă lungimea necesară de 2 km. 

Cât mai fac față angajații și mașinile? Greu de spus. E mai greu dacă apar și alte intervenții de urgență unde ISU trebuie să ajungă. 

Târnava poluată 

Inițial, lucrările pentru devierea pârâului Corund în zona Muntelui de Sare din Praid - adică acolo unde cursul apei ajunge în perimetrul minei de sare, ar fi trebuit să fie finalizate până în 1 iulie 2025. Pe 2 iulie însă, într-o informare a Prefecturii Harghita, se anunța că stadiul lucrărilor și graficul de execuție sunt întârziate cu cel puțin 10 zile față de termenul asumat inițial. 

Începând din 17 iunie, Apele Române au început să monitorizeze conductivitatea în fiecare oră pe cursurile pârâului Corund, pe râurile Târnava Mică, Târnave după confluența cu Târnava Mare și pe Mureș, până la Nădlac. Cu câteva zile înainte, pe 11 iunie, salinitatea râului Târnava Mic crescuse brusc la niște valori atât de mari, încât filtrele folosite de compania responsabilă cu distribuția apei potabile către populație nu au făcut față și apa a fost sistată. 

Sarea în exces a ajuns în Târnava Mică după ce constructorul angajat pentru lucrările de urgență de deviere a pârâului Corund a distrus două baraje de liniștire a apei. Ele fuseseră montate la recomandările experților internaționali consultați cu privire la inundarea minei, și de unde apa ar fi putut fi mai ușor evacuată controlat, cât să nu afecteze echilibrul biologic al râurilor.  

Mai apoi, o parte din craterele căscate în tavanul salinei au început să colapseze, iar prăbușirile de rocă în interior au creat valuri de deversare cu saramură captivă în interior. De altfel și astăzi, salinitatea pe râurile monitorizate fluctuează necontrolat. Mai ales când au loc prăbușiri în interiorul minei pline de apă, se creează unde de șoc care cresc brusc cantitatea de sare din apă.

„Fauna Târnavei Mici a dispărut. Absorbția de sare va afecta plantele ani la rând. Asistăm la un caz important de poluare salină care va avea un impact semnificativ asupra faunei și locuitorilor din zonă. Nu putem iriga terenurile, nu putem adăpa animalele” , spune într-o intervenție la televiziunea publică Istvan Imecs, ihtiolog. 

El avertizează și asupra lipsei de sustenabilitate a măsurii de a folosi apa din baraje și lacuri de acumulare pentru a dilua concentrația de apă salină din Târnava Mică. Practica a fost adoptată de Apele Române, care au folosit apa din barajul Bezid pentru acest lucru și i-au dat drumul în pârâul Cușmet, tot un afluent al Târnavei Mici. 

„Urmează perioade de secetă, apa din baraje era destinată pentru consum în astfel de perioade. Apa din Târnava Mică are o salinitate de 2-3 ori mai mare decât Marea Neagră, concentrația vine în valuri. Valorile fluctuează, dar cantitatea de sare scursă nu poate fi cuantificată. Ultimul studiu ihtiologic din 2014 arăta 26 specii de pești în Târnava Mică din care 13 specii le-am găsit decedate săptămâna trecută”, a mai declarat Imecs. 

János Márk-Nagy e președintele Societății Carpatine Ardelene, membru în coaliția Natura 2000 și unul din semnatarii denunțului penal înregistrat la Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României împotriva persoanelor cu drept de decizie din autoritățile și companiile responsabile de poluarea cu ape puternic saline a râurilor Corund și Târnava Mică. Acțiunea în instanță a fost demarată pe 1 iulie. Într-o discuție cu PressOne, Márk-Nagy a punctat de mai multe ori nevoia de justiție socială și de a respecta dreptul mediului care prevede că întotdeauna poluatorul plătește. 

„O primă catastrofă a fost când a intrat apa în galerii la Praid. Apoi a doua a fost gestiunea dezastrului, când digurile provizorii, care ar fi permis reținerea apei puternic salinizate și evacuarea ei controlată, au fost îndepărtate. Apoi s-a întâmplat a doua poluare, practic, iar aici autoritățile nu s-au mai organizat ca să o preîntâmpine cu toate că exact acestea erau riscurile la care ne așteptam. La orice catastrofă de mediu există de obicei un staff care coordonează toată acțiunea de contracarare a efectelor, un om care răspunde, care e în vârf și care știe tot ce se face și dă dispoziții. Aici nu știm cum a fost organizată toată acțiunea după 29 mai”, a spus Márk-Nagy. 

„E clar că apa infestată de săruri a ajuns și în Mureș, dar nu știm încă în ce cote. Apele Române iau probe destul de des, dar rezultatele nu sunt publice. Noi nici nu avem încredere în raportările făcute de instituțiile publice. Ne-am dat seama că mereu comunică valorile mai mici, dacă s-a măsurat de 5 ori, vor comunica valoarea cea mai mică. Nu înțelegem nici de ce de remedierea situației se ocupă Salromul. Ei au fost cei care au greșit, pentru că nu au administrat corect salina”, spune Nagy András Attila, biolog specializat în populația de pești, voluntar al Milvus Group. 

Potrivit lui Nagy, între specialiști există dilema evacuării apei care s-a infiltrat deja în mina Praid și a cărei cantitate nu este cunoscută cu precizie.