Reportaj din cartierul Militari. Femeile care au muncit de alegeri: „Nu am Paște și Crăciun, de ce ar fi diferit azi?"

Călin Căciuleanu

Doamna Arpad* strânge gunoiul și mătură străzile. Face orașul curat pentru oameni. În duminica alegerilor, ea și colegele sale dintr-un sat din Teleorman s-au trezit înainte de răsărit pentru a veni la București. „Normal că este o zi specială”, spune cu tâlc. „Ne-au pus șefii la treabă cu noaptea-n cap, să golim coșurile, să facem frumos pentru alegeri.”

Este ora 17 și doamna Arpad se ferește de canicula din Capitală. Prin toată oboseala, se aprinde când o întreb dacă plănuiește să meargă să voteze.

„Negreșit merg, dar când ajung la comună, diseară. Sper să mai prind deschis”, îmi zice, explicând că va lucra până târziu seara. Programul ei este de 12 ore, uneori chiar de 16, o dată la două zile. „Dar sigur mă duc, vreau să ne asfalteze străzile, altfel se face nămolul până la genunchi când plouă”, spune ea când o întreb ce ar trebui să se schimbe imediat în comunitatea din care face parte. 

Doamna Arpad are 63 de ani și este una dintre cele șase femei cu care PressOne a vorbit duminică după-amiază, în cartierul Militari din București, pentru a vedea ce înseamnă să muncești – și mai ales să muncești toată ziua – în timpul „sărbătorii democrației”. Așa se referă atât politicienii, cât și judecătorii la ziua votului; în teorie cel puțin, alegerile se desfășoară duminica tocmai pentru a da șansa cât mai multor oameni interesați să își exprime opțiunile electorale. 

„Noi n-avem Paște, n-avem Crăciun. De ce ar fi asta o altfel de „sărbătoare”? întreabă retoric lucrătoarea din salubrizare.

„Nici speranță nu mai am”

Doamna Mariana vinde prăjituri. Îi îndulcește pe oameni – și când sunt alegeri, dar și când nu sunt. E deja trecut de ora 18, dar ea mai are cel puțin trei ore de lucrat la o cofetărie mică din cartier până să poată ajunge la urne. Deși și-a pierdut nădejdea în clasa politică, insistă că va ajunge să pună ștampila pe buletinul de vot.

„Nici speranță nu mai am, vă zic sincer. Nu mai am încredere și sunt dezamăgită de toți. Dar îmi voi face datoria de cetățean, că nici să nu merg la vot n-ar fi bine”, afirmă. Adaugă că n-a apucat să meargă la secția de votare de dimineață, pentru că a trebuit să deschidă cofetăria la 8.30. 

„Sunt obișnuită, ce să mai, de 36 de ani lucrez în comerț. La câte duminici am lucrat eu...”, îmi spune doamna Mariana, 56 de ani, când o întreb despre muncă în ziua alegerilor. Subliniază ferm că va ajunge, cum-necum, la Secția de votare din București la care este arondată.

Magazinele, de la micile chioșcuri de cartier, la cele care fac parte din francize omniprezente și hipermarketuri, sunt mereu deschise duminica, iar sărbătorile aduc, de cele mai multe, doar un program redus. O scurtă dezbatere națională despre o posibilă închidere a magazinelor mari în weekend a readus în vedere că, prin comparație cu alte mari orașe ale Europei, nu este o regulă ca oamenii să lucreze aproape întreaga zi de duminică.

Piața Veteranilor, la aproape trei ore de la terminarea programului. În plan îndepărtat, câteva femei au rămas să vândă fructe și flori. FOTO: Călin Căciuleanu

Reportaj: „Bă, ce ușă groasă!” Rezerviștii boomeri ai Armatei Române, care s-au antrenat pe tunuri sovietice, fac cunoștință cu HIMARS. General: „Să zicem că încă 10 ani ne mai putem baza pe ei”

 E o dimineață plăcută de septembrie, iar soarele începe deja să încălzească oasele amorțite de viață și necăjeli ale bărbaților de 40-50 de ani, pe care Ministerul Apărării i-a chemat sub arme pentru o zi, în cadrul unui exercițiu de mobilizare organizat la poligonul Coada Izvorului, din Prahova.

Gabriel Vlase, directorul SIE, a plagiat zeci de pagini din doctoratul susținut la Academia SRI

PressOne vă prezintă astăzi, în premieră, probele care demonstrează că doctoratul șefului SIE, Gabriel Vlase, include cel puțin 66 de pagini de conținut plagiat, în multiple secvențe de pagini copiate bloc, din teza fostului ministru al Apărării Sorin Frunzăverde.

Munca de dimineață până seara este la ea acasă și în Militari, o zonă încă muncitorească, chiar dacă și-a pierdut pâlcul de fabrici din fosta platformă „Industriilor”. În documentarea acestui reportaj, am vorbit cu multe femei care erau prea ocupate să se gândească la alegeri. Duminică sau nu, cozile la simigerii sunt lungi, iar nervii întinși la maximum.

„N-am prea multe să vă zic. N-am mers la vot, l-am trimis pe soț. E departe oricum”, spune Iuliana, o femeie la vreo 35 de ani, în timp ce alege cu mândrie câteva dintre roșiile arătoase pe care le mai are la tarabă și le scoate în față. Iuliana vinde legumele pe care le crește în grădină. Hrănește oamenii.

 „Am venit, hăt, din Vrancea de dimineață și mai am de stat. Se duce soțul, eu mai am marfa asta de dat”, adaugă ea. Este singura tarabă care a mai rămas deschisă la Piața Gorjului, la ora 18.30.  În curând se fac 12 ore de când Iuliana și-a pus legumele la vânzare. 

„Pe lângă toate, simt că votul meu nu contează”

Izabela, aproape 30 de ani, este avocată. Apără oamenii. De obicei, nu lucrează duminicile, dar nici nu are un program chiar fix, recunoaște în timp ce discutăm. Este aproape ora 19 și vine cu autobuzul către apartamentul din Militari. Chiar munca extenuantă este unul dintre motivele pe care mi le dă când explică de ce nu se simte informată pentru aceste două runde de alegeri.

„Este enervant”, răspunde rapid și succint la întrebarea cum te simți să lucrezi în ziua alegerilor? „Nu doar pentru că sunt alegerile astăzi, dar pentru că lucrez și zilele următoare”. Avocații la început de carieră, categorie în care se încadrează și Izabela, sunt mai aproape de arhicunoscuta muncă de birou la program – și peste program – decât de imaginea juristului care muncește cât vrea și face și bani mulți pe deasupra, îmi amintește ea.

„Pe lângă toate, simt că votul meu nu contează. Mă duc, dar o să votez doar la europarlamentare. Aleg un candidat independent, iar aici cred că votul meu chiar poate face diferența. La locale nu mă duc din comoditate – ar trebui să merg dintr-o parte în alta a Bucureștiului – dar mai ales pentru că nici măcar nu pot să zic că un rău e mai puțin rău decât altul”, mărturisește Izabela, după care adaugă că lipsa unor dezbateri reale și ignorarea temelor sociale face din aceste alegeri „o glumă proastă.”

Campania de dinaintea alegerilor de duminică a inundat toate zonele orașului, dar și orice colț al internetului, cum a arătat și PressOne aici. Cu toate acestea, principalii candidați la Primăria Capitalei nu au organizat o dezbatere publică, chiar dacă această poziție cere de la alegători al doilea cel mai mare număr de voturi, după cea de președinte. 

„O zi obișnuită, doar că azi este tura mea lungă și sunt singură”

Frânturile din acest reportaj nu cuprind nici pe departe experiența celor peste 2,7 milioane de femei care lucrează în România, conform datelor din 2022. Statisticile oficiale arată și că femeile din România au o durată a vieții profesionale de 28 de ani, cu șase ani mai puțin decât media europeană. Datele trebuie puse în contextul discriminării și al zilei duble de muncă, despre care cercetătoarele și grupurile feministe atrag constant atenția publicului și decidenților. Femeile nu muncesc doar la serviciu, ci sunt disproporționat reprezentate în ceea ce înseamnă munca de îngrijire a familiei și responsabilitățile casnice. 

Doar taraba Iulianei mai avea activitate în Piața Gorjului, când ora se apropie de 19. FOTO: Călin Căciuleanu

De exemplu, Centrul Filia atrăgea recent atenția că „numărul femeilor care nu au lucrat niciodată din cauza responsabilităților de îngrijire a copiilor este de 37 de ori mai mare decât cel al bărbaților”, în timp ce de 15 ori mai multe femei sunt nevoite să aibă pauze în activitatea profesională pe fondul responsabilităților lor de îngrijire.

În același timp, femeile din România nu sunt la fel reprezentate la nivel politic, deși trei sferturi dintre ele consideră că mai multe femei în politică s-ar traduce prin mai puțină discriminare, subliniază aceeași organizație. La aceste alegeri locale, mai puțin de un sfert dintre candidații puși pe liste sunt femei, conform unei analize realizate de Expert Forum.

E trecut de 19.30, iar doamna Doina tocmai a terminat de încărcat o pungă cu sticle de apă. Are în jur de 60 de ani și este vânzătoare la un lanț de magazine. Răcorește oamenii când afară e zăpușeală. La fel ca majoritatea femeilor cu care a discutat PressOne, este singură la magazin, de la ora 9 dimineața. Mai stă până la ora 21. Spune că a votat înainte de începerea programului și că este obișnuită cu munca în duminici și zile de sărbătoare.

„Nu e nimic ieșit din comun, doar lucrăm și de Crăciun și de Revelion, dacă așa ne vine rândul”, spune și doamna Mirela, care are în jur de 40 de ani. Ea ajută oamenii să se vindece. Este asistentă de farmacie la un lanț atât de răspândit în cartier, încât prin vitrină, vizavi, se văd alte două spițerii cu aceleași însemne.

„E o zi ca oricare alta, am fost la vot și asta a fost”, îmi spune ea. „Dar poate am vota mai mult dacă am avea liber”, completează colega ei într-o suflare, după ce îi explică unei mame cum se ia un analgezic. Doamna Mirela râde și dă din umeri cu înțeles.

*mai multe nume care apar în articol au fost schimbate, la cererea femeilor intervievate de PressOne.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€