REPORTAJ. Cum votează un nevăzător? Statul a organizat doar 2 secții pentru cei cu deficiențe de vedere, din aproape 19.000

Laura Popa

Reporter

Șoseaua Pantelimon, duminică, 4 mai, ora 10:00. Îl aștept pe Alexandru în fața unei shaormerii faimoase din cartier. Lângă, o covrigărie. Urmează o bancă și o sală de păcănele care se întinde până pe colțul străzii. 

Mă întreb dacă n-am ales un loc dificil de întâlnire, când două mașini de poliție trag pe dreapta, în fața unui rând întreg de alte mașini parcate pe trotuar. Coboară mai mulți ofițeri care se îndreaptă țintit către covrigărie. Stau la coadă. La gemulețul shaormeriei nu așteaptă nimeni. 

„Mărire ție, Doamne, mărire ție”, răsună din difuzoarele bisericii de cartier. Îmi dau seama că a ajuns și Alexandru. Îl recunosc după bastonul alb. E nevăzător. 

Drumul până la secția de vot 

Pe Alexandru îl recunoști după părul lung, lăsat liber. Și după bastonul alb cu care se deplasează prin oraș. În duminica votului ne întâlnim aproape de-o intersecție foarte circulată din Sectorul 2. 

E însoțit de Iris, o prietenă și colegă de muncă care-l va ajuta să voteze. După ce a împlinit 18 ani, la fiecare exercițiu electoral Alexandru a trebuit să fie însoțit de-o persoană de încredere care să-l ajute. Altfel i-ar fi fost imposibil să-și exercite dreptul electoral, pentru că secțiile de vot nu sunt accesibilizate pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Sau poate folosi urna mobilă, procedură pe care Alexandru o încurajează, dar nu și pentru persoanele nevăzătoare. 

„Statul român oferă soluții care nu sunt autonome. Aș prefera ca oamenii să poată să o facă într-un mod cât mai autonom”, e de părere tânărul.

Procedura de vot, accesibilizată pentru nevăzători în doar două secții de vot din toată țara 

În premieră, pentru alegerile din primul tur al alegerilor prezidențiale de pe 4 mai 2025, Autoritatea Electorală Permanentă, în colaborare cu Asociația Nevăzătorilor din România, a accesibilizat procedura de vot în două secții din București. Ce înseamnă asta? Că Alexandru și alte persoane nevăzătoare care reușesc să ajungă la cele două secții din Capitală pot vota folosind un șablon în alfabetul Braille, aplicat peste buletinul de vot, și care are decupate chenare în dreptul fiecărui candidat pentru a pune ștampila de vot. 

Nicușor Dan a trecut pe locul II și intră în finală.

Alegeri sub semnul recordurilor. Urmărește pe PressOne cum se transformă România.

„Mulți votează în dușmănie”. Reportaj din ghetoul Pata Rât, unde oamenii aruncați la gunoi de politicieni l-au ales pe George Simion să-i scoată de acolo 

În comunitatea marginalizată din Pata Rât (Cluj), locuitorii l-au preferat pe George Simion. Promisiunile legate de locuințe ieftine și simpla atenție acordată oamenilor i-au făcut pe unii să îl susțină, în ciuda acuzațiilor de extremism și rasism, pe care le consideră nefondate.

Ne îndreptăm cu Alexandru chiar către cele două secții. Teoretic, tânărul este arondat să voteze în altă parte, însă potrivit unei decizii a Biroului Electoral Central, persoanele cu mobilitate redusă pot vota la orice secție care le asigură accesul, pe lista suplimentară. Potrivit aceleiași autorități, persoanele cu dizabilități vizuale se încadrează în categoria celor cu mobilitate redusă, deci regula de vot pe listă suplimentară se aplică și pentru Alexandru. 

Alături de Iris, tânărul ne conduce către școala la care trebuie să ajungem. Cunoaște traseul, mai ales datorită faptului că a terminat liceul pentru nevăzători, „Regina Elisabeta”, care este foarte aproape de unde trebuie să ajungem. 

„În momentul în care ies din casă, mai ales pe un traseu mai puțin cunoscut, am nevoie să mă pregătesc cu mai multă energie. Întotdeauna se poate întâmpla ceva. Întotdeauna putem merge liniștiți pe trotuar și să ne trezim că vine o mașină din față. Sau ne trezim că trotuarul e plin de mașini și avem nevoie să ieșim pe stradă”, explică Alexandru. 

Obstacole și iar obstacole 

Se ferește din calea stâlpilor de pe trotuar și-mi spune că bastonul alb și tehnologia îl ajută să se descurce în oraș. Iar atunci când trebuie să găsească o clădire anume, folosește inteligența artificială. Face poză fațadei și GPS-ul îi spune unde e. 

„Îmi amintesc că în perioada facultății, când stăteam în cămin, se formase o comunitate de oameni care nu se cunoșteau între ei, nici eu nu-i cunoșteam pe niciunul, dar care îmi spuneau culoarea semaforului. Ei știau că asta e limitarea mea în acel loc. Și pur și simplu, când treceau pe lângă mine, îmi spuneau dacă e verde sau roșu. Pentru că asta observaseră că e cea mai mare nevoie și asta era întrebarea cu care mergeam cel mai des către ei”, își amintește tânărul. 

Folosește destul de des mijloacele de transport în comun, însă evită Piața Unirii. 

„Mă feresc cât pot să schimb la Piața Unirii, chiar dacă am de schimbat și e un nod important al transportului în comun, pentru că e complet neprietenos”, adaugă. 

Chiar și așa, cu ajutorul machetei de la intrarea în stație, adaptată în alfabet Braille, dar și explorând, și-a dat seama că stația este asemenea unui H mare de tipar. 

A ajuns să cunoască Bucureștiul și prin intermediul hărților tactile realizate de colegii lui de la AMAIS, Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială, cu toate că, spune el, conceptul de-a citi și avea un plan tactil este „de-a dreptul inexistent” în România.  

Iris îi spune să se ferească, să lase capul jos. Trecem pe sub un copac ale cărui crengi sunt mult aplecate spre trotuar. 

Ne apropiem de școala la care Alexandru urmează să voteze. Îl întreb cum se simte legat de faptul că va putea vota cu o oarecare independență, datorită accesibilizării procedurii prin șablon. E reticent și-mi spune că e doar curios de cum se va simți când va avea șablonul în mâini. 

La 31 de ani, Alexandru lucrează ca dezvoltator de software într-o multinațională și coordonează activitatea de tehnologie din cadrul AMAIS. A copilărit într-un sat din Dâmbovița, de unde a plecat când a intrat la liceul pentru persoane cu deficiențe de vedere din București. Ulterior a urmat și cursurile facultății de matematică informatică din cadrul Universității București și acum dezvoltă tehnologii cu care să-și facă lui și altor nevăzători viața mai ușoară. 

„În ultimii 30 de ani au fost două momente istorice pentru România: intrarea în NATO și intrarea în Uniunea Europeană. Și multe alte momente de cotitură. Nu mă aștept să fie unul și acum, cu toate că pare un moment al schimbării, dar am mai avut unul care părea la fel, după Colectiv în 2015. Și apoi în 2016 am văzut ce ne-au adus alegerile”, e de părere Alexandru, la doar câțiva pași înainte de intrarea în curtea școlii. 

Câți dintre candidații pentru funcția de viitor președinte al României simte că i-au răspuns fricilor și nevoilor sale? O parte dintre ei, dar chiar și aceia „nu au adresat încă foarte specific rezolvarea de probleme privind accesibilitatea”, consideră Alexandru. Speră doar că schimbarea de după vot să nu fie una „foarte în rău”. 

„Globalizarea mi-a permis să am acces la tehnologia din străinătate, cu un efort destul de mic. De exemplu, un software pe care îl folosesc în viață de zi cu zi pe calculator este creat în Australia. Dacă ne trezim că nu mai avem acces la internetul global, nu vreau să-mi imaginez ce ar însemna dezvoltarea de la zero de tehnologii adaptate persoanelor nevăzătoare în România”, spune Alexandru. 

Obstacole chiar și-n curtea școlii

În curtea școlii în care se află cele două secții de vot accesibilizate pentru persoanele cu deficiențe de vedere, Alexandru se întâlnește cu doi prieteni. Îi salută rapid și le dă vestea că va vota cu ajutorul șablonului. Își pregătește buletinul și dă să intre în clădire. Nu înainte ca Iris să-i descrie ce vede ea: chiar în fața rampei de acces pentru persoane în fotoliu rulant a fost lăsat de izbeliște un furtun gros. 

„Te-ai fi putut împiedica aici, dacă nu erai atent”, îi spune Iris. Pe drumul de 15 minute de la locul de întâlnire și până la secția de vot, Alexandru îmi spune că singurele momente în care simte că are o dizabilitate apar atunci când societatea îi pune bariere. 

În fața rampei pentru persoane cu mobilitate redusă, un furtun care i-ar putea pune în dificultate pe cei care vor să folosească rampa. Foto: Laura Popa

Ajutat de colega sa, Alexandru intră în incinta școlii. Încă de pe hol e întâmpinat de doi reprezentanți ai Asociației Nevăzătorilor din România și de un membru al Autorității Electorale Permanente. E întrebat dacă a ascultat mesajul legat de cum ar trebui să voteze. „Da, da”, le răspunde în timp ce trece cu degetele peste celebrul șablon. În realitate, o bucată de plastic transparent și dur, cu 11 chenare decupate, aferente fiecărui candidat, și alfabet Braille, care este pus peste buletinul de vot desfăcut. 

E îndemnat să voteze la secția din „dreapta”, să fie echilibru. La cea din stânga tocmai votase președintele Asociației Nevăzătorilor din România. 

În secție, Alexandru se lovește de un alt obstacol. „Nu puteți vota aici, sunteți la altă secție”, îi spune o voce. O alta strigă către noi, jurnaliștii, să nu filmăm. O a treia explică cum, din contra, chiar ar fi important ca Alexandru să voteze aici. E chemat președintele secției, votul fiind posibil „doar cu acordul” acestuia. 

Alexandru se obișnuiește cu șablonul pe care-l va folosi pentru a putea vota. Foto: Laura Popa

Situația este lămurită după câteva secunde de priviri de la un membru al secției la celălalt: Alexandru poate vota pe listele suplimentare. Președintele îi explică cum să aplice șablonul peste buletinul de vot, îi dă ștampila, iar Alex intră în cabină. Tot alături de Iris. 

De la teorie, la practică 

Potrivit lui Septimius Pârvu de la Expert Forum, gradul de accesibilizare al secțiilor de votare prezentat de către AEP este „unul foarte optimist”. În realitate, el este mult sub 90%, „nu ne-am apropiat niciodată de datele astea”.

De menționat faptul că gradul de accesibilizare la care face referire Autoritatea Electorală Permanentă este doar pentru persoanele cu mobilitate redusă, prin respectarea unor criterii minime. Adică să există la nivelul clădirilor în care se organizează secții de votare rampe pentru deplasarea celor în fotoliu rulant, de exemplu. 

Mai mult, raportarea gradului de accesibilizare a secțiilor de votare este un atribut ce ține de administrațiile locale, de primari. Astfel, chiar dacă AEP poate face controla la instituțiile publice în care sunt organizate secții de vot, accesibilizarea lor este în sarcina primăriilor. 

De ce ar fi nevoie pentru a se schimba situația? În primul rând, de-o finanțare mai mare, susține Septimius Pârvu, astfel încât să existe și colectare de date și lucrări de accesibilizare. 

Ulterior, de un interes real al actorilor politici, candidații și partidele ar trebui să devină mult mai conștiente de faptul că persoanele cu dizabilități există și sunt parte din electorat și să dorească să le explice campania lor, e de părere Septimius Pârvu, Expert Forum. 

Nu în ultimul rând, ar fi necesar un efort constat în accesibilizarea spațiilor publice de către autoritățile locale, pentru că de rampe de acces în clădiri sau marcaje tactile e nevoie și-n afara episoadelor electorale. 

„Interesul, în primul rând, ar trebui să fie al primarilor, pentru că există o legislație generală legată de accesibilizarea spațiilor publice, nu doar pentru alegeri. Deci problema e un pic și în afara contextului electoral și ar trebui să vedem ce eforturi se fac în general legat de accesibilizarea în instituțiile publice”, susține acesta. 

La nivel național, cele mai importante elemente de „accesibilizare” a votului pentru persoanele cu dizabilități, pe lângă criteriile minime privind persoanele cu mobilitate redusă, sunt faptul că pot fi însoțite în cabină de-o persoană de încredere, că pot schimba secția de vot dacă aceasta nu este accesibilă și urna mobilă. 

 „AEP a încercat să testeze la aceste alegeri, în câteva secții de votare, un șablon în care să se bage buletinul. Dar mai sunt, de exemplu, persoane cu dizabilități intelectuale, pentru care ar trebui pregătite materiale în format easy to read, în care să le fie explicate, pe de-o parte regulile, și pe de-o parte și despre ce vorba în campanie și ce propun partidele”, explică Septimius Pârvu. 

Iar Mihai Dima, prim-vicepreședintele Asociației Nevăzătorilor din România, consideră că accesibilizarea procedurii de vot pentru persoanele cu deficiențe de vedere, chiar dacă pentru aceste alegeri s-a realizat în doar două secții din țară, are o valoare dublă. 

„În primul rând, facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități vizuale la exprimarea confidențială, independentă a votului. Al doilea scop, mai abstract, se referă la conștientizarea de către publicul larg a faptului că în societate oamenii sunt egali. Sau trebuie să aibă parte de premise care să le ofere perspectiva de a beneficia în mod egal de drepturi și de a-și exercita în mod egal îndatoririle”, este concluzia prim-vicepreședintelui. 

La ieșire, după vot, o discuție despre fotbal

Alexandru reușește să voteze. Iese din cabină și e ajutat de Iris să ajungă la urna în care trebuie să introducă buletinul de vot. Dacă ar fi fost mai multe rânduri de alegeri organizate simultan, pe urne ar fi trebuit să se găsească, în alfabetul Braille, denumirea fiecărui  scrutin. Mențiune care lipsește de pe urna de la alegerile prezidențiale. 

„Ce faci, americane?”, îl salută pe Alexandru un bărbat trecut de 60 de ani dintr-un grup de trei persoane. Bărbatul însoțește o altă persoană nevăzătoare la vot, iar Alex îi explică repede cum a fost pentru el experiența. 

Aflu imediat că bărbatul este fostul antrenor al echipei naționale de fotbal pentru nevăzători. 

„Am fost cu echipa de fotbal în SUA, doar ce m-am întors săptămâna asta. Echipa națională de fotbal pentru nevăzători a sărbătorit săptămâna trecută 11 ani de când există. Se joacă cu o minge cu clopoței, o minge sonoră. De asemenea, avem niște mantinele pe lateralele terenului, pe stânga și pe dreapta. Am fost la ultimele 3 campionate europene consecutiv”, povestește Alexandru. 

Joacă fundaș stânga, dar când e nevoie, mai dă și goluri: „eram în Campionatul European, într-un meci mai accesibil pentru noi, și observam cum colegii mei atacanți nu dau niciun gol și am zis că cineva trebuie să o facă. Am deschis eu scorul, iar ei au mai dat eu încă patru după.”

Obișnuia să țină cu Steaua când era mic, dar toate scandalurile din lumea fotbalului românesc l-au făcut să nu mai aibă niciun preferat. 

Cum a fost experiența votului cu șablon? Destul de bună, consideră Alexandru, cu toate că a rămas cu niște întrebări de cum ar putea să funcționeze în mod autonom: „ar fi fost destul de dificil să merg să votez complet singur, dar este clar un foarte mare pas înainte. Și mă bucur că am votat la prima secție accesibilă pentru nevăzători din România de până acum.”

Jumătate de oră de la întâlnirea noastră, Alexandru urcă într-un mijloc de transport în comun și pleacă spre casă. I-a zis Iris, colega care l-a însoțit la vot, că autobuzul care a oprit în fața lui e cel de care are nevoie. Dacă ar fi fost singur, ar fi trebuit să-i întrebe pe oamenii din jurul său, pentru că stațiile nu sunt adaptate persoanelor cu dizabilități de vedere. Nici în ziua votului, nici în mod normal. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€