Reportaj. „Au venit 28, 28 trebuie să se întoarcă”. O zi cu pompierii români care sting incendiile din Atena

Incendiile nu sunt oameni, să poți să spui despre ele că au firi nestăpânite. Dar aici, în Grecia, le poți descrie și astfel: violente. Le descriu așa și grecii, atunci când se uită, din balcoanele lor, la munții dimprejurul Atenei, care de multe ori nu doar ard, dar oferă și un spectacol morbid oamenilor. Atenienii privesc astfel cu ochiii lor ceea ce alți europeni – ale căror țări ard de asemenea, dar nu de jur împrejurul capitalei – văd doar la televizor. 

„Violente” le descriu și pompierii care vorbesc despre ele; atât pompierii români, cât și pompierii eleni, care, după ce au reușit împreună să stopeze tragedia de anul trecut din insula Evia, anul acesta lucrează din nou cot la cot, pentru ca un nou val de incendii să nu distrugă și mai multe locuințe, animale și hectare de pădure care se vor regenera în decenii întregi. 

Le descrie așa și colonelul Alexandru Csilik, șeful modulului specializat în stingerea incendiilor de pădure, atunci când le compară cu ceea ce au de înfruntat de obicei pompierii în România. 

„Incendiile aici sunt mai violente decât la noi în țară”, explică el, în timp ce ne plimbăm prin curtea Academiei de Pompieri din Atena, aflată nu departe de pădurea Varibobi, care a produs unul dintre cele mai dificil de stins focare de incendiu anul trecut, în luna august (și despre care puteți citi un reportaj și pe PressOne).

E jumătatea lunii iulie. Primii 28 de pompieri români trimiși în ajutorul pompierilor eleni sunt deja aici de aproape două săptămâni. În câteva zile, ei vor fi înlocuiți de tura a doua, tot 28 și tot pentru două săptămâni. 

„Aici, direcția vântului poate să se întoarcă la 180 de grade în 2-3 ore”, adaugă colonelul Csilik. „Ceea ce am pățit la incendiul de la Porto Germeno (pe 5 iulie 2022, n. red.). Noi luptam, aveam vântul în spate și stingeam incendiul, și în jumătate de oră tot vântul venea spre noi. Și tot fumul venea spre noi. A trebuit să ne adaptăm întreg dispozitivul de intervenție. La noi în România nu se schimbă vântul atât de repede ca aici, rar să se schimbe direcția într-o singură zi. Aici este posibil și în decurs de 2-3 ore.”

Csilik are 13 ani vechime în meserie, e prim-adjunct al inspectorului șef al ISU Bihor și e pentru al doilea an consecutiv în Grecia. De data aceasta, în cadrul unui program de prevenție al Uniunii Europene, care pre-poziționează în Grecia forțe de stingere a incendiilor din șase țări membre: Bulgaria, Finlanda, Franța, Germania, Norvegia și România. Aceste țări fac parte din Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii și vor trimite, până la sfârșitul verii, peste 200 de pompieri în Grecia. 

„Cel mai bun lucru este că putem reacționa mai repede. Faptul că suntem aici înseamnă că suntem mereu în stand-by, așteptând ordinele pentru a interveni”, explică și maiorul Cătălin Samșodan, ofițerul de legătură al modulului specializat.

De altfel, în primele două săptămâni, prima tură de pompieri români staționați în Atena a asistat la două intervenții, pe 4 și pe 5 iulie, în Schimatari și Porto Germeno. Unii dintre ei știau deja ce îi așteaptă: au participat la misiune și anul trecut. Maiorul Samșodan și colonelul Csilik sunt printre aceștia. 

“Pompierii care au venit în acest an aici, la fel ca și anul trecut, s-au oferit voluntari”, explică colonelul Csilik. „Noi n-am obligat pe nimeni să vină. I-am întrebat cine vrea să vină să sprijine Grecia în lupta cu incendiile de pădure. Oamenii s-au oferit. Știam de acest program de pre-poziționare de acum două luni. Am putut să ne pregătim și familile că vom fi plecați, și soțiile și copiii.”

Incendiile masive de pădure, o realitate cu care Uniunea Europeană se va confrunta, probabil, mult timp de acum încolo

„Avem de ales. Acțiune colectivă sau sinucidere colectivă. Este în mâinile noastre”, spunea acum câteva zile Antonio Guterres, secretarul general al ONU, atrăgând atenția asupra schimbărilor climatice cu care se confruntă întreaga lume, pe care puțini se mai pot preface că nu le observă.

“Este clar că ne confruntăm cu o schimbare climatică globală, iar acest lucru ne obligă pe noi, europenii, să reacționăm în comun”, declara, la începutul lui iunie, și Janez Lenarčič, comisarul european pentru Gestionarea Crizelor.

Tot el amintea că în august 2021, Grecia s-a confruntat cu 65 de incendii de pădure simultane pe zi. 

Iar vara lui 2021 a fost atipică chiar și pentru Grecia: una dintre cele mai puțin vântoase din ultimii 20 de ani, deși temperatura medie a fost cu 1,6°C mai mare decât în mod normal. Asta, în combinație cu seceta, care a dus la scăderea nivelului de umiditate sub 10%, a dus la distrugerea a peste o sută de mii de hectare de pădure. 

Practic, în Grecia s-au pus cap la cap condițiile ideale pentru un comportament extrem al incendiilor, după cum explică chiar pompierii: temperatura de peste 30 de grade Celsius, pe versanți adesea cu înclinație de peste 30 de grade, umiditate mai mică de 30. 

A lipsit vântul de peste 30 km/h.

Dar anul ăsta e și vânt.

„Vara trecută a fost ciudată”, explică și maiorul Vasileios Bikas, pompier elen și ofițer de legătură cu pompierii români. „Fără vânturi și multe zile cu temperaturi ridicate, de peste 40 de grade, la rând. Vara asta pare mai degrabă o vară normală pentru Grecia, pentru că sunt multe vânturi. Noi le spunem «meltemi» și bat dinspre nord înspre sud-vest. Dar asta ne face viața și mai grea. Dacă e vânt, mai ales un vânt puternic, ne afectează munca.”

„Din cauza schimbării climei, nimeni nu poate să prevadă ce se va întâmpla în România pentru cinci ani sau în Norvegia peste 10 ani. Aceasta este principala misiune a programului de pre-poziționare. Trebuie să fim pregătiți pentru anii următori”, adaugă el.

În 2021, în timpul incendiilor de pădure din Grecia, Uniunea Europeană a mobilizat una dintre cele mai mari desfășurări europene de pompieri și avioane din istorie: 24 de avioane de stingere a incendiilor, peste 1300 de pompieri și 277 de vehicule din 22 de țări din întreaga lume.

2022 se anunță, deja, extrem de prost. Sezonul incendiilor de vegetație a început, din 2020 încolo, din ce în ce mai devreme, iar în acest an, aproximativ 250.000 de hectare au ars în UE doar între 1 ianuarie și 9 iulie, potrivit Sistemului European de Informații Privind Incendiile Forestiere (EFFIS). 

De trei ori mai mult decât media măsurată în aceeași perioadă, între 2008 și 2020.

„Au venit 28, 28 trebuie să se întoarcă.” Cum arată o zi din viața unei echipe internaționale de pompieri

De fapt, mai puțin palpitant decât ți-ai imagina. Din clădirea Academiei de Pompieri din Kifissia, departe de centrul orașului, înconjurați de dealurile pustii și pădurile din Varibobi, pompierii români staționați în Atena nu apucă să vadă mare lucru dintr-o țară în care mulți dintre compatrioții lor își fac concediile. Au program de la 8 dimineața la 8 seara, când se reîntorc la hotelul unde sunt cazați, pentru a se odihni: în oricare din următoarele zile îi poate aștepta o intervenție. 

„Eu n-am ieșit de când sunt aici. În afară de a sta aici și de a merge la intervenții cu colegii eleni, de a ne pregăti cu pompierii greci, de a patrula prin păduri, altceva n-am făcut”, povestește colonelul Csilik. „Sau mergem în alte subunități de pompieri, ca să facem pregătire cu colegii de acolo.”

Pentru echipajul grecesc, care e momentan gazda pompierilor români – pentru ca, de pe 1 august, să primească echipajele din Franța – lucrurile stau însă diferit. Căpitanul Konstantinos Zinelis este, la fel ca și maiorul Bikas, unul din ofițerii de legatură eleni:

„Zilele noastre sunt puțin diferite, acum că îi avem pe colegi aici. Am fost împreună și în incendiile de la Porto Germeno și Schimatari. A fost foarte eficient. Avem colaborare foarte bună în teren”, spune el. 

Însă, la o intervenție, viețile pompierilor voluntari devin, într-o oarecare măsură, responsabilitatea gazdelor, adaugă maiorul Bikas. 

“Un lucru important pentru noi este să ne protejăm colegii, pentru că lucrează într-un mediu nefamiliar și dificil. Înainte să vină aici, am avut un curs de trei zile în care li s-a explicat care este situația aici, în Grecia. Cum e un incendiu aici, cum e vegetația, cum sunt ecosistemele mediteraneene. Și mereu avem în minte faptul că trebuie să fie în siguranță și să se întoarcă la casele lor. Au venit 28, 28 trebuie să se întoarcă.”

Îi întreb dacă le e vreodată frică în mijlocul flăcărilor. Se uită la mine ca și cum nu le-a trecut vreodată prin cap asta. 

„N-aș folosi cuvântul frică”, spune, în cele din urmă, colonelul Csilik. „Frica e-n absența pregătirii, zicem noi. Dacă ești bine pregătit, nu are de ce să-ți fie frică de nimic.

Din păcate, în această carieră de pompier întâlnim suferința. Sunt oameni care își pierd locuințele, sunt oameni pe care trebuie să îi evacuăm din mașini care au fost accidentate. Vedem foarte multă suferință. Dar noi încercăm să rămânem optimiști, după fiecare misiune să tragem linie, să vedem ce-ar fi putut fi făcut mai bine, astfel încât pe viitor să putem să intervenim mult mai bine.”

Și România arde, doar că vorbim mai puțin despre asta

Atât Grecia, cât și România au fost afectate de incendii de vegetație în ultimii ani, deși ele sunt destul de diferite: Grecia pierde, anual, zeci de mii de hectare de păduri, în timp ce în România ard mai ales terenuri agricole.

Mulți agricultori din România incendiază intenționat primăvara resturile vegetale de pe terenurile agricole. Timp de săptămâni întregi, în timpul primăverii, ele ard necontrolat. Astă primăvară se vedeau din satelit și cel puțin cinci oameni au murit.

Doar între 25 și 27 martie aproape 1.400 de incendii de vegetație au fost semnalate în toată România, potrivit datelor furnizate pentru Europa Liberă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU). Practic, pompierii au fost nevoiți să intervină pentru un incendiu la fiecare 20 de minute, ca să stingă 20.000 de hectare de teren din întreaga țară și 1000 de hectare de pădure.

Numărul incendiilor produse în fondul forestier administrat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a crescut de șapte ori față de 2021: în prima jumătate a anului au fost înregistrate 711 incendii, faţă de 98 de incendii înregistrate în perioada similară a anului trecut.

Colonelul Alexandru Csilik explică în ce constau diferențele dintre incendiile din România și incendiile din Grecia:

„Noi nu avem o climă atât de călduroasă și flora nu e atât de uscată ca aici. Nu e iarba atât de uscată, nu e pădurea atât de uscată. Noi în România avem ploi, avem umiditate. Ceea ce aici lipsește. Dar noi ne pregătim și la noi în țară pentru astfel de intervenții”, adaugă el.

Pentru că, odată ce aceste terenuri agricole încep să ardă necontrolat, ele pot lua cu ele și pădurile. 

Raportul Comisiei Europene privind incendiile din 2021 din Europa a arătat, însă, și o asemănare între cele două țări: ambele pierd, în fiecare an, o mulțime de terenuri din siturile protejate Natura 2000.

Același raport al Comisiei Europene arată că, în 2020, România a fost chiar cea mai afectată țără din UE în ceea ce privește incendiile de vegetație și de pădure. A fost urmată de Portugalia, Spania și Italia. Atât în 2019, cât și în 2020, România a reprezentat jumătate din suprafața arsă în siturile Natura 2000, în principal în Delta Dunării (aproximativ 70.000 de hectare).

În 2021, conform aceluiași raport anual, lucrurile au stat mult mai rău pentru Grecia. 

Dar România este în continuare unul dintre cei mai “grei jucători” în ceea ce privește siturile protejate NATURA 2000: peste 15.000 de hectare arse. În ciuda unui număr disproporționat de mare de incendii în general, Grecia a avut doar 10.000 de hectare arse în siturile protejate. 

Suferința e la fel peste tot. Dispariția faunei și a florei, viețile pierdute și proprietățile distruse dor, indiferent că suntem în România sau în Grecia. Cum faci să nu-ți pierzi mințile?  

Emoțiile, de orice fel, par să nu intre, însă, nici în instrumentarul pompierului român, nici în al celui elen. Cel puțin nu în misiune.

„Trebuie să avem sânge rece”, spune căpitanul Zinelis. „Dacă ne lăsăm emoțiile să ne afecteze, ne vor face munca foarte grea. Trebuie să te porți ca un robot, într-un fel. Și când se termină misiunea ai tot timpul să stai și să-ți gestionezi emoțiile.” 

„Vedem la suferință, de nu-și poate nimeni imagina. La un accident, cine intervine primul? Pompierul. Nu-i o meserie ușoară și nu-i pentru oricine”, încheie colonelul Csilik.

Conform unor clarificări ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, accidentul din insula Samos, în urma căruia un elicopter care asista la stingerea incendiilor s-a prăbușit în mare, ducând la moartea unui cetățean moldovean și a unui cetățean grec, la bordul căruia se afla și un cetățean român care a fost salvat în cele din urmă, nu are legătură cu programul de pre-poziționare a forțelor de stingere a incendiilor al UE, la care participa și România și nici cu IGSU.