Reportaj din Atena: foc și solidaritate umană

Așa începe o postare pe Facebook a unui pompier grec, care a fost internat în spital cu probleme de respirație după ce incendiul, pe care a încercat să-l țină sub control împreună cu colegii lui, i-a afectat plămânii. 

Mărturia e scrisă sub forma unei poezii năucitoare chiar și în traducerea automată dată de Facebook și a fost distribuită de mii de ori în ultimele zile în social media din Grecia. Alături de ea, mii de filmulețe și poze cu flăcări sau oameni recuperați cu bărcile, din apă, după ce anumite sate din Evia n-au apucat să fie evacuate înainte ca incendiul pornit din vestul insulei să ajungă până la Marea Egee, în est – tocmai în capătul opus. 

Pe străzile din suburbiile aflate în vecinătatea incendiului, la ora unu după-amiaza termometrele arată 41 de grade. În Satul Olimpic din nordul Atenei nu e nimeni pe stradă. Nici în Trakomakedones, câțiva kilometri mai la nord. Nici în Nea Erythrea. 

În caniculă, înconjurate de un nor amenințător de fum, toate s-au transformat în orășele fantomă. De altfel, chiar și în centrul Atenei plutește o ceață care dă bulevardelor încinse deja de soare un aer suprarealist. 

Din când în când, telefonul urlă alerte care avertizează locuitorii să nu iasă din case și să închidă geamurile sau să își acopere nasul și gura. Aerul e îmbâcsit de fum și simți mirosul de ars chiar și prin mască. De altfel, în ultimele zile, în indexul calității aerului măsurat de Observatorul Național al Calității Aerului din Atena, indicii se apropie de 200, ceea ce înseamnă că aerul e nesănătos chiar dacă nu te încadrezi în vreo categorie vulnerabilă. 

Când și când, realizezi că aluneci printre fulgi mici de funingine care ți se lipesc de tricou sau plutesc în soarele orbitor al amiezii. 

Iar norul uriaș de fum care se proiectează la orizont doar completează tabloul apocaliptic.

Satul Olimpic e doar la câțiva kilometri de Varybombi și singurele voci pe care le auzi pe străduțele din jurul blocurilor sunt ale voluntarilor de la Dogs’ Voice, strânși sub o umbrelă, într-un cabinet veterinar improvizat la un parter, unde au organizat o stație de colectare de hrană, apă și medicamente pentru animalele scăpate din incendiu. 

Multe dintre ele, așa cum reiese și din mărturia pompierului, n-au supraviețuit. Dar unele au fugit și au fost recuperate de pe străzi, urmând ca apoi să fie strânse în astfel de stații organizate de voluntari, pentru a fi tratate și plasate în foster până li se găsesc stăpânii. 

Asociația a organizat și un sistem prin care oamenii care doresc să ajute se pot înscrie pe o listă și pot adopta temporar animalele salvate din incendiu.

Însă cam asta e tot ce pot face. De mers în pădure nu poate fi vorba, nici măcar în zonele în care incendiul a fost stins – accesul e închis de pompieri, pentru că incendiile pot reizbucni oricând. 

„E al cincilea an, din păcate, când trec prin așa ceva”, povestește Katerina, unul din voluntari și cea care se ocupă de coordonarea stației din Satul Olimpic. 

„E oribil. Când am coborât în subsolul casei să caut lesele pentru câini și tot echipamentul, mi-am amintit că anul trecut am vrut să le donez. Din fericire nu am făcut-o. Din nefericire a trebuit să le folosesc din nou, acum.” 

În timp ce povestește, se ocupă de un metis uriaș de ciobănesc german, care se lasă manevrat de mâinile oamenilor într-o stare de abandon total. A fost găsit rătăcind pe străzi. Are cam doi ani și e sănătos, dar e teribil de speriat și nici nu are microcip de identificare, ceea ce înseamnă că șansele de a-i găsi stăpânul sunt mici. De altfel, povestesc voluntarii, multe animale au fost pur și simplu abandonate atunci când oamenii au fugit din calea incendiului. 

Altele, însă, au fost eliberate pentru a se salva singure, atunci când oamenii n-au mai putut ține pasul cu flăcările, așa cum a fost cazul celor 250 de cai eliberați atunci când flăcările amenințau cluburile de echitație din Varybombi, care au fost, în cele din urmă, recuperați de Federația Elenă de Echitație.

Măcar una din povești s-a terminat cu happy end.  

În Nea Erythrea, într-o curte mare, un grup alert de voluntari încarcă alimente într-o mașină. În aceeași curte, alt grup gătește la un ceaun, în timp ce un altul organizează proviziile (inclusiv mâncarea pentru animale). 

Cercetașii din Nea Erythrea, Monastiraki Social Kitchen și O Allos Anthropos. Trei organizații la un loc cu același scop: să adune provizii pentru oamenii rămași fără case, dar și pentru pompierii care se chinuie să stingă incendiile care ard încă – și vor mai arde zile întregi de acum încolo – la nici câțiva kilometri depărtare, dar și în insula Evia, unde situația e mult mai gravă decât în Varybombi și Kryoneri.  

„Suntem toți voluntari aici”, povestește Nayia. Are 24 de ani și e la Cercetași din 2003. „Nu știm cum să stingem incendii, așa că facem ce putem. Sunt cercetaș de când eram mică, am crescut cu asta. Am crescut văzând oameni făcând asta. Cel mai rău lucru pentru mine? Uite. Casele vor arde, copacii vor arde, dar faptul că oamenii își pierd avuția de o viață, își pierd animalele, că pierd alți oameni, e cel mai rău.”

„E disperarea”, completează, de lângă ea, în timp ce încarcă baxuri cu apă plată într-o camionetă, Nikos, care are doar 20 de ani. „Să fii pe lângă ei și să vezi că nu mai au viitor. Asta e cel mai rău.” 

Toți își amintesc de incendiul din Mati, din 2018, în urma căruia și-au pierdut viața 102 oameni. 26 dintre ei au fost găsiți pe o plajă, îmbrățișați. E o imagine care revine obsesiv în toate discuțiile. Mati a fost o traumă națională. Tuturor le e teamă de un nou Mati. 

Nikos iubea pădurea din Varybombi, care a ars. Acolo își plimba câinele. L-a întristat să o vadă cum dispare, așa că s-a decis să se implice alături de O Allos Anthropos („celălalt om”), organizația fondată de Konstantinos Polychronopoulos, care în 2011, în mijlocul crizei, după ce a pierdut totul, a început să gătească pentru oameni. 

Gestul lui Konstantinos nu doar că l-a transformat într-un simbol al solidarității, dar a creat un întreg lanț de „bucătării sociale” și un curent de întrajutorare extrem de necesar și important pentru locuitorii unei țări care se află, de ani buni, într-o permanentă criză economică, socială și politică, într-un contrast total cu percepția de paradis al vacanțelor pe care o au milioanele de turiști care vin aici anual. 

Uneori, tot ce poți să faci ca să ajuți e să învârți o lingură într-un ceaun. Și asta poate fi suficient. 

La mai puțin de 2 kilometri de spațiul cercetașilor, unde se gătește și unde se organizează proviziile, pădurea arde și drumurile au fost închise de poliție. 

După o zi întreagă de alunecat dintr-o parte în alta cu autobuzul 504 și pe jos, prin caniculă, mă bucur când Nikos se oferă să mă ducă cu mașina până în apropiere. „N-o să vezi flăcările, îmi zice, dar o să vezi exact ce-a mai rămas din pădure.” 

Ne oprim chiar lângă barajul organizat de poliție. Mai departe, pot să merg doar pe jos. 

Pe măsură ce mă îndepărtez de strada principală, pe sub elicopterele și avioanele pompierilor, care trec zgomotos pe deasupra pădurii, înspre norul de fum de la orizont, care crește – semn că incendiile nu doar că nu se potolesc, dar au crescut în intensitate și se mută spre est, spre barajul Marathonas – e o liniște perfectă. 

În unele zone, chiar și zgomotul cicadelor s-a oprit. Când și când se mai ridică în aer un firicel de fum, miroase a ars și a rășină de pin. 

Iar căldura e atât de opresivă, încât e greu să pui un picior în fața altuia. 

Aș putea să mă plimb în continuare pe jos, dar e prea cald. Decid să mă opresc și mă întorc la drumul principal cu o mașină, împreună cu proprietarii unor case care au scăpat miraculos din incendiu. Nici ei nu înțeleg cum. Pur și simplu focul și-a schimbat direcția. Sunt recunoscători, doar că în jurul lor nu mai e nimic. 

Douăzeci de minute mai târziu, autobuzul 522 se strecoară printre străduțele de la marginea pădurii, pe lângă case arse aproape în întregime. Din stație, văd cum au reizbucnit flăcările pe deal. Vede și doamna de lângă mine. 

Așteptăm împreună autobuzul și nu zicem nimic. Doar ne uităm la foc. 

—

Conform publicației elene Documento, în acest moment, 40 de pompieri din Cipru au fost trimiși să ajute la stingerea incendiului din Attica.

Guvernul așteaptă încă 83 de pompieri din Franța, 112 din România, împreună cu 23 de vehicule de stingere a incendiilor, 100 de pompieri din Lituania, dar și echipament și personal din Suedia, Croația, Israel și Elveția, care se vor alătura celor 450 de pompieri greci care lucrează acum la stingerea incendiilor, asistați de Armată, dar și de pompieri voluntari.